Nemulțumirea în raport cu conducerea țării și opiniile care diferă de cele promovate de către stat au fost întotdeauna un fenomen persistent. Cu siguranță, acest lucru stârnește neliniște în rândurile reprezentanților voinței poporului. Mai multă neliniște însă este stârnită în rândurile cetățenilor din cauza conștientizării faptului că statul ar putea suprima opiniile incomode prin metode drastice.
Ultimele evenimente din Rusia au fost vociferate la nivel internațional și au trezit reacția oficialilor din întreaga lume. Reamintim că Aleksei Navalnâi, politicianul din opoziția rusă, a fost otrăvit, iar după ce a supraviețuit și s-a reîntors în Rusia, a fost condamnat la doi ani și opt luni de închisoare, fapt care a stârnit o serie de mari proteste în întreaga țară.
Navalnâi însă nu este primul reprezentant al opoziției din Rusia care a avut de suportat consecințe în urma exprimării opiniei proprii și a măsurilor întreprinse.
Astfel, propunem o listă de 10 oameni care și-au manifestat public nemulțumirea față de guvernare, au fost vocali și au atras atenția poporului asupra nelegiuirilor și, într-un final, s-au stins din viață în mod violent sau suspicios. Desigur, de menționat este faptul că, din punct de vedere legal, cauza și făptașul niciunui dintre aceste decese nu au fost descoperite sau cercetate.
Update 16 februarie 2024
Aleksei Navalnâi, 2024
Aleksei Navalnâi a fost politician rus de opoziție, jurist și activist care s-a făcut cunoscut datorită luptei sale împotriva corupției din Federația Rusă și a regimului lui Putin. În momentul în care, în anul 2013, Navalnâi a devenit un lider recunoscut al opoziției, Comitetul rus de Investigație a început să deschidă dosare penale împotriva lui. Totuși, politicianul a continuat să organizeze proteste și a fost prezent la zeci de întruniri, inclusiv la cele dedicate memoriei lui Boris Nemțov.
Întreaga lume a aflat despre cazul lui Navalnâi după ce s-a descoperit faptul că autoritățile ruse au încercat să-l otrăvească cu o substanță numită Noviciok. Navalnâi nu doar a supraviețuit, dar a reușit și să investigheze tentativa autorităților de a-l omorî, ulterior discutând telefonic cu persoanele implicate. Toate investigațiile au fost făcute publice.
În data de 17 ianuarie 2021, acesta s-a întors la Moscova din Germania, unde urma un tratament după otrăvirea cu Noviciok. Politicianul rus a fost reținut la aeroport la controlul pașapoartelor și urma să petreacă în închisoare doi ani și opt luni. Însă, în martie 2022, opozantul rus a fost condamnat la nouă ani de închisoare într-un regim strict, fiind „găsit vinovat” de fraudă la scară deosebit de mare.
Navalnâi își ispășea pedeapsa în închisoarea din Melehovo, regiunea Vladimir, iar ulterior a fost transferat într-o colonie cu regim special și condamnat la încă 19 ani de închisoare.
De atunci și până în momentul în care i-a fost anunțată moartea, Navalnâi a interacționat cu publicul, familia și echipa sa doar prin intermediul apelurilor video. În ultimele luni ale vieții sale, opozantul a încercat să conteste condițiile dure în care își ispășea pedeapsa, însă plângerile nu s-au soldat cu succes.
În data de 16 februarie 2024, administrația locală a Ministerului Justiției din Federația Rusă a anunțat că Aleksei Navalnâi a decedat la vârsta de 47 de ani. Politicianului i s-ar fi făcut rău în jurul orei 13.00, ora locală (în jurul orei 11.00 la Moscova). Acestuia i s-ar fi chemat ajutor medical de urgență, însă medicii nu au reușit să-l resusciteze.
Navalnâi a decedat la ora 14.17, iar moartea lui a stârnit un val de reacții din partea oficialilor internaționali și proteste în orașe din Rusia și la ambasadele ruse din numeroase țări.
Viața și activitatea lui Navalnâi a fost elucidată într-un film care îi poartă numele și care, în anul 2023, a fost premiat cu un Oscar la categoria „Cel mai bun film documentar”.
Aleksei Navalnâi a fost simbolul opoziției ruse contemporane. Pentru toți cei care se întreabă cum rămâne acum cu democrația rusă, politologii au pregătit un răspuns care poate fi citit aici.
Iuri Șcekocihin, 2003
Iuri Șcekocihin a fost un jurnalist de investigație rus, scriitor și parlamentar liberal în parlamentul rus. S-a făcut cunoscut scriind despre și împotriva influenței crimei organizate și a corupției.
Ultima sa carte non-ficțiune – „Sclavii KGB” – a fost despre oamenii care au lucrat ca informatori KGB.
În calitate de jurnalist pentru ziarul Novaia Gazeta (NG), Șcekocihin a investigat „Atentatele regizate de serviciile secrete ruse” și scandalul celor trei balene ale corupției, care a implicat ofițeri FSB de rang înalt și a fost legate de spălarea banilor prin banca din New York.
Șcekocihin a murit pe 3 iulie 2003 din cauza unei boli misterioase, cu câteva zile înainte de plecarea sa programată în Statele Unite, unde planifica să se întâlnească cu investigatorii FBI. Documentele sale medicale, potrivit NG, au fost fie pierdute, fie distruse de autorități.
Simptomele bolii sale se potrivesc unui model de otrăvire cu materiale radioactive și au fost similare cu simptomele lui Nikolai Hohlov, Roman Țepov și Aleksandr Litvinenko. Potrivit lui Litvinenko și știrilor internaționale, moartea lui Iuri Șcekocihin a fost asasinat pe baza motivelor politice.
Investigația detaliată a cauzei decesului lui Șcekocihin o puteți citi aici.
Serghei Iușenkov, 2003
Serghei Iușenkov a fost împușcat mortal în apropierea casei sale din Moscova pe 17 aprilie 2003. A fost un politician liberal rus, care a luptat pentru democrație, reforme economice rapide ale pieței libere și standarde mai ridicate privind drepturile omului în Rusia.
Iușenkov a fost membru ales al tuturor parlamentelor ruse din 1989 până în 2003 și a fost cel mai puternic susținător al reformei în armata rusă, el a fost un critic proeminent al Primului și celui de-Al Doilea Război Cecen. Toate acestea l-au făcut un mare adversar politic al lui Putin.
A fost asasinat pe 17 aprilie 2003, la doar câteva ore după ce și-a înregistrat partidul politic pentru a participa la alegerile parlamentare din decembrie 2003.
Anna Politkovskaia, 2006
Anna Politkovskaia a fost o scriitoare și jurnalistă din Rusia, militantă pentru respectarea drepturilor omului, cunoscută pentru poziția ei critică față de politica dusă de Kremlin în Cecenia. S-a numărat printre cei mai proeminenți oponenți ai regimului Vladimir Putin, a fost reporteră rusă pentru Novaia Gazeta, a scris cartea „Rusia lui Putin”, în care l-a acuzat pe liderul de la Kremlin că a transformat țara într-un stat polițienesc.
De asemenea, ea a mai scris pe larg despre abuzul din Cecenia, a apărut de două ori la emisiunea de radio „Moscova cu mine”.
A fost împușcată într-un lift din clădirea ei. Cinci bărbați au fost condamnați pentru uciderea ei, dar judecătorul a constatat că a fost o crimă contractuală, cu 150 000 de dolari din onorariul plătit de o persoană a cărei identitate nu a fost niciodată descoperită.
Putin a negat orice implicare a Kremlinului în uciderea lui Politkovskaia, spunând că „moartea ei în sine este mai dăunătoare pentru autoritățile actuale, atât în Rusia, cât și în Republica Cecenă… decât activitățile ei”.
În presa internațională, cazul Anei Politkovskaia a fost prezentat cu titlul The murder that killed free media in Russia (Omorul care a ucis presa liberă din Rusia).
Aleksandr Litvinenko, 2006
Aleksandr Letvinenko a fost un ofițer al serviciilor secrete ruse FSB (fostul KGB) specializat în crimă organizată. În noiembrie 1998, Litvinenko și alți câțiva ofițeri ai FSB și-au acuzat superiorii în mod public pentru ordinul de asasinare a lui Boris Berezovski. Litvinenko a fost arestat în martie 1999 fiind acuzat de depășirea atribuțiilor.
A fost achitat în noiembrie 1999 și rearestat din nou după care acuzațiile au fost retrase în 2000. S-a refugiat cu familia sa în Londra, unde i s-a acordat azil politic. În Regatul Unit, a lucrat ca jurnalist, scriitor și consultant pentru serviciile secrete britanice.
În timpul șederii în Londra, Litvinenko a scris două cărți: Blowing Up Russia: Terror from Within și Lubyanka Criminal Group, în care a acuzat serviciile secrete ruse de amplasarea unor bombe în apartamente și alte acte de terorism. De asemenea, l-a acuzat pe Vladimir Putin ca fiind cel care a ordonat asasinarea jurnalistei Anna Politkovskaia.
Pe 1 noiembrie 2006, s-a îmbolnăvit brusc, iar moartea a survenit în câteva săptămâni, când se afla pe patul de spital. Cauza morții a fost otrăvirea prin ingestie de poloniu.
Natalia Estemirova, 2009
Natalia Estemirova a fost o jurnalistă care a investigat răpirile și crimele care au devenit obișnuite în Cecenia. Acolo, forțele de securitate proruse au dus o represiune brutală pentru a-i scoate pe militanții islamici responsabili pentru unele dintre cele mai grave atacuri teroriste ale țării.
La fel ca jurnalista Anna Politkovskaia, Estemirova a relatat despre civilii care au fost adesea prinși între aceste două forțe violente. În perioada în care lucra asupra unor materiale jurnalistice cu subiecte foarte sensibile, Estemirova a fost răpită în fața casei sale, împușcată de mai multe ori – inclusiv o lovitură în cap – și aruncată în pădurea din apropiere. Nimeni nu a fost condamnat pentru uciderea ei.
Serghei Magnitski, 2009
Avocatul Serghei Magnitski a murit în custodia poliției în noiembrie 2009, după ce se presupune că a fost bătut cu brutalitate, apoi i s-au refuzat îngrijirile medicale. Lucrase pentru omul de afaceri britanico-american William Browder pentru a investiga un caz masiv de fraudă fiscală.
Magnitski ar fi fost arestat după ce a descoperit dovezi care sugerează că oficialii poliției au fost în spatele fraudei. În 2012, Magnitski a fost condamnat pentru evaziune fiscală, petrecându-și următoarele 358 de zile în închisoarea Butîrka din Rusia. După moartea sa, s-a constatat că a fost agresat fizic cu puțin timp înainte de deces.
Congresul Statelor Unite și președintele Barack Obama au adoptat Legea Magnitski la sfârșitul anului 2012, interzicând acelor oficiali ruși, despre care se crede că sunt implicați în moartea lui Magnitski, să intre în Statele Unite sau să folosească sistemul său bancar.
Ca răspuns, Rusia a condamnat legea și a susținut că Magnitski este vinovat de crime.
La începutul lunii ianuarie 2013, Financial Times a scris: „Cazul Magnitski este extrem de bine documentat și încapsulează partea întunecată a putinismului”.
Stanislav Markelov și Anastasia Baburova, 2009
Markelov a lucrat în calitate de avocat la Centrul pentru Drepturile Omului din Moscova, în special la cazuri precum cel al lui Budanov (reprezentând interesele familiei Elzei Kungaeva), atacul terorist din Dubrovka, bătaia în masă din Blagoveșcensk și cazul care afectează autoritățile orașului Himki.
S-a sugerat că asasinatul ar fi putut avea legătură cu activitățile sale profesionale. El a reprezentat de asemenea jurnaliști care s-au trezit peste noapte cu probleme juridice, după ce au scris articole critice la adresa lui Putin, inclusiv jurnalista revistei independente Novaia Gazeta, Anna Politkovskaia.
Markelov a fost împușcat de un mascat lângă Kremlin. Baburova, de asemenea, a fost împușcată mortal în timp ce încerca să-l ajute. Autoritățile ruse au declarat că un grup neonazist s-a aflat în spatele crimelor, iar doi membri ai acestuia au fost condamnați la moarte.
Boris Berezovski, 2013
Boris Berezovski cunoscut și ca Platon Elenin, a fost un oligarh rus de afaceri, oficial guvernamental, inginer și matematician. A fost membru al Academiei Ruse de Științe. Berezovski s-a opus politic președintelui Rusiei după alegerea lui Putin din anul 2000 și a rămas un critic vocal al lui Putin pentru tot restul vieții sale.
Se crede că Berezovski a avut un rol esențial în ascensiunea lui Putin la putere, dar nu și-a putut exercita influența sub conducerea noului președinte. Conflictul său cu Putin a dus la autoexil în Regatul Unit, unde a promis să-l doboare pe președinte.
El a acuzat de asemenea Kremlinul că a orchestrat uciderea lui Aleksandr Litvinenko. Berezovski a fost găsit mort într-o baie încuiată în casa sa din Regatul Unit, cu un laț în jurul gâtului său, fapt care la început a fost considerat drept suicid. Cu toate acestea, medicul legist din ancheta privind moartea lui Berezovski prezentat mai târziu un verdict deschis.
Boris Nemțov, 2013
În anii 1990, Nemțov a fost un politician cunoscut al „tinerilor reformatori” ai Rusiei postsovietice. A devenit vicepremier și a fost, pentru o vreme, văzut drept un potențial viitor președinte, dar Putin a fost cel care l-a succedat pe fostul președinte Boris Elțin în alegerile din anul 2000.
Nemțov a susținut public această alegere, dar a devenit din ce în ce mai critic pe măsură ce Putin a retras libertățile civile. El a condus mitinguri masive în semn de protest în legătură cu rezultatele alegerilor parlamentare din anul 2011 și a scris rapoarte despre corupția oficială. De asemenea, el a fost arestat de mai multe ori.
În februarie 2015, la doar câteva ore după ce a cerut publicului să se alăture unui marș împotriva implicării militare a Rusiei în Ucraina, Nemțov a fost împușcat de patru ori în spate de un atacator necunoscut în fața Kremlinului. Putin a declarat că preia „controlul personal” al anchetei privind uciderea lui Nemțov, dar criminalul nu a mai fost tras la răspundere.
