Pe lângă necesitățile de care ar avea nevoie o persoană care nu vede sau nu aude, una, la fel de importantă, este necesitatea de socializare, de cunoaștere și îmbogățire spirituală. O astfel de oportunitate a fost creată recent în Muzeul Național de Etnografie și Istorie Naturală, unde au una dintre săli a devenit accesibilă pentru persoanele cu dizabilități de vedere și auz.
Cum ar fi lumea dacă nu am vedea, sau am avea vederea foarte slabă și am vedea mai mult intuitiv și din ceea ce ținem minte că așa ar trebui să fie? Cum ar fi dacă în viață ne vom baza doar pe auz și pe senzații? Sau cum ar fi dacă am omite toate sunetele și ne-am pomeni într-un ocean de tăcere? Pentru majoritatea dintre noi aceasta ar însemna o catastrofă. Cu toate acestea, astfel de oameni există, ei sunt alături, deprinși să tacă, să nu ceară. Ei au destule greutăți în toate privințele: sistem de învățământ, securitate, medicină, angajare în câmpul muncii, viață cotidiană etc. Unii dintre ei se descurcă, cu susținerea familiei, a instituțiilor de stat. Lucrurile ar putea fi îmbunătățite în toate privințele, dacă am ști să comunicăm deschis cu ei, să le oferim ajutor, oportunități, susținere. Pe lângă necesitățile de care ar avea nevoie o persoană ce nu vede sau nu aude, una, la fel de importantă, este necesitatea de socializare, de cunoaștere și îmbogățire spirituală.
O astfel de oportunitate a fost creată recent în Muzeul Național de Etnografie și Istorie Naturală. Prin metoda audiodescripției a fost înregistrat textul despre principalele complexe naturale din țară: Înălțimile Nistrului, Codrii, Bălțile și Stepa. De asemeni a fost descrisă Harta-machetă din centrul sălii. Informația este expusă în limbile română, rusă, franceză și engleză, oferind șanse egale vizitatorilor locali și de peste hotare. Totodată sunt prezentate înregistrări video cu translator mimico-gestual. Fiecare compartiment din Sala 2 Natura are câte un QR cod. Scanând QR codul cu tableta din Muzeu sau cu propriul telefon mobil, aveți posibilitatea să ascultați informație despre relieful accidentat și stâncos, cu forme ciudate și bizare, șlefuite și modelate de-a lungul timpului de către apele nestăvilite ale bătrânului Nistru, despre vegetația saxicolă și covorul verde cu plante precum vetricea, coada șoarecelui, cimbrul, jugărelul, sovârful, pojarnița și romanița.
Veți afla că peste această ambianță verde zboară șoimul rândunelelor, șorecarul comun, porumbelul de stâncă, cioara, corbul, barza albă. În crânguri se întâlnesc păsări precum fazanul, gaița, grangurul, dar și alte vietăți: jderul de piatră, nevăstuica, șarpele cu abdomenul galben. La compartimentul Codri și păduri sunt informații despre mistreți, bursuci, căprioare, dihori, chițcani și bufnițe. Complexul natural Bălțile conține informații despre nufărul alb, papură, castanul de baltă și despre păsări precum: egreta mică, lebăda de vară, cormoranul mare, pițigoiul pungar, pescărușul, corcodelul, lișița, bătăușul și pelicanul. Din Stepe este descrisă altă floră și faună: plante specifice zonelor mai aride, în care mișună hârciogi, țiștari, potârnichi, vânați de șoimi diverși.
În centrul Sălii Natura se află Harta-machetă a Republicii Moldova confecționată de către Belenki I. și Costiuc E. la sfîrșitul anilor ’80 ai secolului trecut. Aici găsiți informații despre teritoriul Republicii Moldova, reflectat la scară mică, cu amplasarea geografică a ecosistemelor naturale, gradul lor de valorificare de către om, specificul reliefului care a determinat, atât locul așezărilor umane, cât și formarea caracterului populației locale.
Aceste locuri și vietăți le-ați văzut și despre ele ați auzit, cel puțin o dată în viață. Cum ar fi să le percepeți altfel: ați putea să puneți căștile în urechi, să închideți ochii și să ascultați, de parcă ați fi în sânul naturii, pe malul unui râu, într-o poieniță din codru, pe o barcă în mijlocul lacului sau pe fânul proaspăt cosit în câmpie, dimineața, când este răcoare și rouă și cântă ciocârliile? Și dacă cineva v-ar povesti ce se întâmplă în jur: cum este râul, ce plante cresc pe mal, cum este codrul, ce păsări și animale sălbatice mișună pe lângă ape sau în câmpie, cum arată ele, ce dimensiuni au, unde trăiesc, cu ce se hrănesc, unde migrează, de ce în mediul lor natural sunt mai puține specii ca în trecut? V-ați imaginat?
Acest proiect, ce poartă genericul „Acces egal, bazat pe drepturile omului, al persoanelor cu dizabilități de vedere și auz la patrimoniul muzeal”, a fost implementat de Alianța INFONET, în parteneriat cu Muzeul Național de Etnografie și Istorie Naturală, Asociația Surzilor din Republica Moldova, RADIOVISION și Centrul Național de Informare și Reabilitare a Asociației Nevăzătorilor din Moldova, cu suportul financiar al Ministerului Educației, Culturii și Cercetării, în cadrul Programului de proiecte culturale desfășurate de organizațiile necomerciale 2020.
Partea științifică a proiectului a fost elaborată de către Irina Badiuc și Sergiu Pană. Textul științific, în limbaj accesibil beneficiarilor pentru orice vârstă a fost tradus în limbile rusă, engleză și franceză. Redactarea și adaptarea textului la necesitățile persoanelor cu deficiențe de vedere și auz a fost realizat de către Petru Vicol și Elena Cojocari. Textul a fost sonorizat de către muzeografi MNEIN și de specialiști în domeniu (Mariana Țîbuleac-Ciobanu, Anghelina Nagară, Silvia Chirilă, Natalia Mucerschi și Alexandru Antocian).
Partea tehnică a sonorizării a fost realizată de către Viorel Zaporojan, expert al Centrului Național de Informare și Reabilitare a Asociației Nevăzătorilor din Moldova. Interpretarea în limbaj mimico-gestual a fost realizată de către membrii Asociației Surzilor din Republica Moldova, cu îndrumarea Nataliei Babici și a lui Evgheni Munteanov. Mediatizarea și administrarea paginii web a fost realizată de Adriana Hadjiradev.
În vederea accesibilizării patrimoniul muzeal pentru persoanele cu dizabilități, în anul 2018 a fost editat Ghidul Expoziției permanente „Omul. Natura. Cultura” în limbajul Braille. Totodată a fost completată colecția muzeală cu machete ale exponatelor din expoziția de bază a Muzeului: piese etnografice din ceramică, fibre vegetale, lemn, fier, dar și din colecția patrimoniului natural: păsări și animale împăiate. Machetele pieselor au fost realizate de către meșterii populari și de către taxidermiști, astfel creând o oportunitate mai bună de a promova meșteșugurile tradiționale. Aceste exponate pot fi cunoscute prin atingere, pot fi utilizate în cadrul atelierelor și lecțiilor tematice. Era necesară și sonorizarea excursiei prin Muzeu, astfel a fost dat startul audiodescripției.
Audiodescripția este o tehnică de a descrie anumite forme de artă precum teatrul, opera, produsele media, filmele, excursiile audio prin muzee, pentru persoane cu deficiențe de văz. În multe țări această practică este utilizată la scară largă, în majoritatea instituțiilor muzeale.
Pentru persoanele cu deficiențe de auz a fost necesară o altă abordare: o simplificare și o adaptare a textului, de către translatori mimico-gestuali. Informația transmisă prin acest limbaj este însoțită de imagini ale ecosistemelor, a florei și a faunei expuse în Sala 2, pentru a putea fi concepută mai ușor. Limbajul mimico-gestual, denumit general și limbajul semnelor, este o traducere conceptuală, iar echivalența cu un limbajul cunoscut de noi nu este întotdeauna exact. Mai sunt folosite dactilemele – echivalente directe ale literelor din alfabet, pentru a reda vizual, „pe litere” diverse cuvinte sau substantive proprii. Informația este accesibilă pentru nativii cu dizabilități de auz de origine română și rusă.
În Republica Moldova sunt cca 177 mii de persoane cu dizabilități de vedere și auz. Alianța INFONET, fondată de către Victor Koroli, a implementat cele mai multe proiecte sociale, destinate persoanelor cu necesități speciale. Unul dintre obiectivele Alianței este de a promovare democrația statului de drept, respectarea drepturilor fundamentale ale omului și a valorilor unei societăți deschise, iar contribuirea la incluziunea socială a persoanelor cu dizabilități și susținerea păturilor social-vulnerabile este un scop al organizației. Ea are misiunea de a îmbunătăți activitatea Centrelor Comunitare de Acces la Informație și Instruire și a mări aportul lor la dezvoltarea comunităților, pentru a facilita participarea activă în viața comunitară a cetățenilor la procesul decizional împreună cu autoritățile publice și unitățile economice.
Ca instituție de cultură, Muzeul este unul dintre cele mai propice locuri care oferă senzații plăcute vizitatorilor. Unul din obiectivele lucrătorilor Muzeului este de a învăța oamenii să interacționeze cu cei care au dizabilități de vedere și auz, să înțeleagă lumea lor de senzații pentru a crea o relație interumană mai bună.
