Ei sunt cei mai activi cititori din Moldova care au scris recenzii pe Goodreads în 2020

Stella Popa – 105 recenzii

Câteva dintre recenziile lăsate de Stella Popa.

Woldemar, de Oleg Serebrian

Faceți cunoștință cu Woldemar, 8 ani, elev, nas curios, copil pentru care șopronul bunicii are mai multă valoare decât toate jucăriile lumii luate împreună! Vreau să îl cunoașteți pe curiosul cititor care se simte diferit, care deja are în capul său întrebări aparent copilăroase, dar pline de sens și parcă desprinse din vorbele celor bătrâni. Visez să citiți și voi despre o scurtă perioadă din viața unui suflet inocent și matur în același timp, unul care distinge câte feluri de dragoste există, un căpușor de băiat ciudat care caută să aibă explicația potrivită pentru toate paradoxurile vieții, de ce așa și nu invers?! Puneți alături de Micul Prinț, Alice, Remi, Finn, cartea lui Oleg Serebrian dedicată unui personaj la fel de momorabil! Pe lângă toate sobrietatea acestui roman, încet se desprind pasaje unde povestea își ia locul binemeritat, lumea celor mici nu poate supraviețui far-de locuri cu sclipiri magice, spații încărcate cu energia unei copilării comuniste, totuși specială, Woldemar a crescut într-o familie creștină.

Cine este povestitorul nostru? Oleg Serebrian are ușurința lui Creangă în ale povestitului, profunzimea lui Rebreanu și dulceața lui Teodoreanu. Un bastion puternic pentru literatura modernă care ar fi pe placul celor mici și mari, cu slova sa domoală și captivantă! Gustul acestei lecturi este aidoma admirației pe care o simți când ești îndrăgostit, fără „fluturi” sau „portocale”, vorbesc despre dragostea taciturnă, primele emoții de frumos și admirație. După ce termini să o citești, tu, da tu vei simți admirație vorbind despre ea!

Despre ce e cartea lui Serebrian? Despre tot ce reprezintă o copilărie, despre îndărătnicia și stângăcia parinților, dragostea bunicilor, filosofie și psihologia a 3 generații diferite! Woldemar și lumea în care încearcă să își contureze locul. Probabil este singura carte care mi-a trezit ideea de a o reciti cândva.

Regândirea infidelității, de Esther Perel

Aș fi vrut să lipesc toată cartea cu semne, pentru că toată informația din carte este interesantă, fiecare pasaj are un mesaj bine determinat, structurat și clar! Analiză minuțioasă a relațiilor de cuplu, eu m’am îndrăgostit iremediabil și ineluctabil de Esther! Atât de detaliat, exhaustiv, plin cu exemple, gândit până la măduvă aceasta temă! Dacă m’aș apuca să vă exemplific pasajele preferate, aș renunța, spunandu’vă, Buy the book!!! Felul ei de a explica imi aduce aminte de o fostă profesoare din liceul unde am învățat eu, doamna Galina, profa de matematică, ea nu pleca din clasă până nu înțelegeam tema, așa este Perel! Îmi plac paralele ei dintre perioadele tipului, cum se manifesta adulterul sau infidelitatea în trecut, mai târziu sau în prezent! Ce ne împinge, de ce o facem când suntem fericiți, sau frustrați, lipsiți de comunicare, sau când am ales greșit. Fiecare o să se regăsească. Eu am înțeles pentru mine ce mă va face să calc acest prag și cum să’l evit! De una sunt sigură, în toată cartea este menționată subtil, pe alocuri mai clar că, lipsa de comunicare ne aduce unde suntem, și persoanele care pot să ne asculte fără prejudecăți sunt cheia spre liniște și fericire! Aș spune mai multe, dar prea multe spoilere strică interesul pentru carte!Foc la ghete puppets!

Cristina Mazilu – 96 recenzii

Câteva dintre recenziile lăsate de Cristina Mazilu.

Un băiat pe lista lui Schindler, de Leon Leyson

I find it difficult to write a review on such a shocking story. This book has absorbed my attention from the get go and I couldn’t put it down until I’ve read the very last page of it. The manner of writing is captivating and adding the pictures to the end of the book, was the perfect way to end this autobiography.

This books brings out the terrible, terrifying, and shocking parts of WWII in Poland. What has life been like for Jews and what difficult obstacles they had to face just because of their ethnicity. I definitely recommend reading this book just to better understand what has been left unsaid and not spoken widely about.

Goodbye, Things: The New Japanese Minimalism, de Fumio Sasaki, Eriko Sugita 

This book on Japanese minimalism is supposed to help you improve your life by reducing what you own and free yourself from the day to day stress that comes with ownership. By owning less things you can: boost your confidence, take up new hobbies, focus on what you truly find important, prioritize relationships over things, not obsess over owning too much and generally improve the person you are.
It starts off by saying that we were all minimalists at birth but then consumerism has changed us completely and led us into envying those who’s got more. In this way happiness comes in conflict with money. In our world, owning more makes us feel somehow more complete, but does it make us happier too?

Lilah – 89 de recenzii

Câteva dintre recenziile lăsate de Lilah.

InuYasha: Gray Areas, de Rumiko Takahashi

Inuyasha being jealous of Kagome is the funniest thing ever lmao. Couldn’t stop laughing. And finally Rin joined Sesshomaru. I’ve been waiting for ages!!

Ms. Marvel, Vol. 4: Last Days, de G. Willow Wilson, Adrian Alphona 

I feel like the romance here extremely overshadowed the action, which was pretty scarce to begin with. Evil ex bf was a pretty boring villain to me.
Loved the Frozen reference.

Sapiens: A Brief History of Humankind, de Yuval Noah Harari

„Culture tends to argue that it forbids only that which is unnatural. But from a biological perspective, nothing is unnatural. Whatever is possible is by definition also natural. A truly unnatural behaviour, one that goes against the laws of nature, simply cannot exist, so it would need no prohibition.”
For all those haters out there:

Honestly I think that this book should be a culture in itself and I’ve been carrying it around with me for years now, waiting for that exact moment.

Anastasia Bodrug – 72 de recenzii

Câteva dintre recenziile lăsate de Anastasia Bodrug.

The Nun, de Denis Diderot

Mi-a plăcut cartea, dar nu din cauza modului în care e scrisă, nu pentru moralitatea înaltă, nu pentru eroina principală. Îmi voi aminti de această carte pentru emoțiile pe care le-a trezit. De la primele pagini am fost cuprinsă de furie.
Și nu de mânia față de oamenii religioși, am o atitudine neutră de multă vreme față de biserică. Furia a fost cauzată în mod special de acele femei, din acea mănăstire, de starețele despotice, care de fapt nu aveau nici o vocație de a fi călugărițe. Furie cauzată de părinții care au trăit în păcat și au făcut ca o fiică nevinovată să plătească pentru asta.
Pentru mine este o carte despre detenție pe viață, despre singurătate și nedorința de a accepta soarta de a fi tăiată de lumea exterioară.

The Handmaid’s Tale de Margaret Atwood

O lume destul de interesantă a viitorului, înfricoșătoare, dar neobișnuită. Aceasta este o lume fără sentimente, fără iubire. Dar este imposibil să trăiești așa. Este imposibil să închizi toate păsările în cuști.
În astfel de cazuri, vor exista întotdeauna cei care încalcă, apoi încalcă din nou și din nou. Prima jumătate a fost greu de citit, sinceră să fiu, nu înțelegeam ce se întâmplă. Dar, apoi, a doua jumătate este bună. Evenimentele s-au repezit cu o viteză incredibilă. Finalul a fost deprimant. Ca și cum ar fi tăiat.
Epilogul este prea lung, dacă îl poți numi așa. Destulă apă. Per total, mi-a plăcut cartea. Dar, totuși, parcă ar fi rămas ceva nespus, de asta voi citi continuarea.

Parascovia Belschi – 71 de recenzii

Câteva dintre recenziile lăsate de Parascovia Belschi.

Лживая взрослая жизнь, de Elena Ferrante

Am regăsit stilul autoarei din tetralogia ei faimoasă. E detaliat, e sfredelitor, e ușor ironic și sincer.
Eroina principală a romanului este o adolescentă ce își caută drumul spre maturitate. Insistând să calce pe propriile greble, mânată de curiozitate, cu o minte destul de ageră, va ajunge însă să se îndoiască de propria valoare, de valoarea oamenilor dragi și asta pentru că un cuvânt aruncat în grabă, poate uneori răsturna viața unui copil.

Lapte negru, de Elif Shafak

Nu aș putea da altă notă acestei autoare, pentru că în fiecare carte mă citesc pe mine. Și cel mai mult mă uimește și mă bucură în același timp, cum tot ceea ce trăiesc eu zi de zi poate fi redat în cuvinte, cuvinte foarte bine alese de altfel, și cum de semenele mele simt aceleași lucruri.

Elif Shafak construiește în acest roman un labirint al trăirilor femeilor din toate timpurile, zugrăvind teama de a fi prea puțin sau prea mult din tot ce înseamnă să fii femeie – fiică, soție, mamă, activistă, feministă, carieristă, casnică, cititoare sau orice altă latură a eurilor noastre. Pentru femeile scriitoare (ori alte genuri de artă la fel de solicitante) efortul de a fi integrată în societate (așa cum societatea vrea să o vadă) și de a nu trăda propriile convingeri vine împreună cu multe sacrificii și exemplele pe care Shafak le include în roman sunt superbe (mi-am umplut o listă cu must-readuri de aici de toată frumusețea).

Experiența autoarei în îmbrățișarea laturei sale materne este una intensă, solicitantă, entuziastă și reală, ca pentru fiecare dintre noi, nu-i așa? Frica de eșec și dorința de a excela pe toate fronturile au adus-o în punctul unei depresii postnatale prin care multe femei trec și prea puține vorbesc despre călătoria aceasta.
„Când s-a abătut asupra mea, depresia postnatală m-a luat complet pe nepregătite. Se întindea înainte-mi ca un tunel întunecos, parcă fără capăt, și mă umplea de groază. Încercând s-o traversez, m-am prăbușit uneori și personalitatea nu s-a spart în cioburi atât de mici, încât nu era chip să le lipesc din nou laolaltă. Însă totodată, experiența m-a ajutat să privesc înlăuntrul meu și să fac iar cunoștință cu fiecare membră a haremului miniatural pe care îl închisesem în mine în toți acești ani.”
„Chiar și astăzi o regulă rămâne în picioare: bărbații care scriu sunt considerați în primul rând „scriitori” și abia apoi „bărbați”. Pe când femeile care scriu sunt în primul rând „femei” și abia apoi „scriitoare”.”
Să nu va așteptați la un roman clasic despre un el și o ea, ci mai degrabă la unul despre o ea cu toate eurile ei. Și nu e nici o poveste cu zâne și cu zmei- e despre zânele și zmeii interiori, ce pot fi la fel de frumoși și periculoși deopotrivă.
Recomand femeilor ca să se regăsească și bărbaților ca să înțeleagă.

Natalia UN – 67 de recenzii

Câteva dintre recenziile lăsate de Natalia UN.

Homo deus. Scurtă istorie a viitorului, de Yuval Noah Harari

Fascinant acest autor și amploarea informației pe care o oferă în cărțile sale. M-au impresionat primele capitole unde el vorbește despre pandemii și chiar dacă cartea a fost scrisă câțiva ani în urma, acum e mai actuală ca oricând.

De asemenea autorul ne relatează despre ultimele studii în genetica și robotică și face niste presupuneri unde ar putea duce aceste descoperiri. Am putea fi inlocuiți de roboți în viitor? Ar putea specia umană deveni nemuritoare sau mult mai superioară decât acum? Nimeni nu poate ști, dar argumentele autorului sunt vibrante.

Scrisoare către tata, de Franz Kafka

Dragi cititori, puneți deoparte toate cărțile de parenting și citiți această scrisoare autobiografică, compusă de către F. Kafka tatălui său. Autorul nu a fost maltratat in copilărie, dar a fost abuzat psihologic, bagatelizat, sufocat de către tatăl său care avea un caracter puternic. Nu vreau să scriu prea mult, dar aș vrea să citiți fragmentele de mai jos:

„Tu conduceai lumea din fotoliul tău. Părerea ta era cea justă, oricare alta era nebunească, exagerată, meschugge, anormală. ”

„Precis îmi amintesc doar de un singur episod din primii ani. Poate că-ți mai aduci aminte și tu. Știu că într-o noapte am început să scâncesc necontenit după apă, sigur nu pentru că mi-ar fi fost foarte sete, ci probabil în parte ca să fiu nesuferit, în parte ca să mă distrez așa, singur. După ce ai constatat că mai multe amenințări grave nu ajută la nimic, m-ai luat din pat, m-ai scos afară pe balconul dinspre curtea interioară și m-ai lăsat să stau acolo un timp, numai în cămaşă de noapte, în fața ușii închise. Nu vreau să spun că măsura asta n-ar fi fost justificată, poate că în cazul respectiv nu se putea obține altfel odihna în noaptea aceea, însă vreau să caracterizez prin asta metodele tale de educație și efectul lor asupra mea. După această întâmplare bănuiesc că am fost un copil ascultător, însă am rămas de atunci cu o rană lăuntrică. N-am reușit niciodată, aşa cum era firea mea, să leg laolaltă cum se cuvine ceea ce era pentru mine de la sine înţeles între plânsul acela fără sens după o gură de apă și ceea ce era cu totul înspăimântător în faptul că am fost scos afară din casă. După ani de zile încă mai sufeream la gândul chinuitor că omul acela uriaş, tatăl meu, autoritatea supremă, putea veni să mă tragă afară din pat, aproape fără motiv, și să mă scoată în toiul nopții pe balcon, și că deci, în ochii lui, eu nu însemnam nimic.”

Nata – 61 de recenzii

Câteva recenzii lăsate de Nata.

Moarte unei veverițe, de Dumitru Crudu

Dumitru Crudu m-a cucerit cu „Salutări lui Troțki”. Are un fler la povești, oh. Scrie bine. Foarte ușor îți induce stările și emoțiile necesare pentru a-i termina de citit povestirile.

Unele povestiri sunt reale sau poate toate, dar sigur despre unele cazuri am citit la știri. Uimitor cât îi este de dezinvoltă penița. Atât în cartea anterioară, cât și în această, îl avem ca personaj în unele povestiri.

Apoi, vorbește deschis și este în temă cu politica și situația economică din țara noastră. Am rămas plăcut surprinsă de carte. Se citesc ușor și pe repede înainte. Nu te saturi de povești, nu te plictisesc, dimpotrivă, îți țin curiozitatea și dorința vie pentru a le citi pe toate.

Nu ți-e scris în gene. Adevăratele motive pentru care copiii le seamănă părinților, de Oliver James

Cartea aceasta pentru mine este un fenomen.

Multe lucruri am aflat noi și care par ireale, la prima vedere, dar au logică și par mai mult decât verosimile.

Un lucru pe care nu l-am știut până acum a fost faptul că trăsăturile de carcater nu se transmit genetic. De secole se propagă ideea că temperamentul unui copil determină îngrijirea lui de către părinți, nu viceversa. Asta pentru mine a fost wow, adică tiparele de creștere influențează ceea ce devii sau ajungi tu, nu genele pe care le primești de la părinți.

Printre aceste tipare se regăsește: abuzul emoțional, abuzul fizic, ascultarea din frică a părinților, persecuțiile, părinții autoritari, etc., lipsesc cu desăvârșire dragostea necondiționată, educația cu blândețe și sănătatea emoțională.

Nu devii alcoolic pentru că așa au fost părinții tăi, IQ-ul nu se transmite genetic, talentele la fel, totul e pe muncă, efort asumat, mediu armonios și felul în care ai fost crescut de părinți.

Pare ireal și incredibil, dar sunt proiecte și studii științifice care demonstrează asta. Apoi, sunt copii care rup tiparul primit de la părinți, e dificil, dar nu e imposibil. Am rămas foarte fascinată de conținutul acestei cărți. Acum câți o să credă ce e dincolo de coperțile ei, e altă mâncare de pește, spor să aveți 🙂

Victor Fală – 58 de recenzii

Câteva recenzii lăsate de Victor Fală.

Dați totul la o parte să văd, de Eugen Cioclea

Să aștepți atâta (ne)amar de timp să ai ocazia să citești autorul pe care ți-l recomandă mulți prieteni precum că ar fi după gusturile tale (adică ale mele) – știindule -, să-ți vină carte și să o citești pe jumate apoi să constați că a ajuns la tine exact de ziua de naștere a autorului. Ce poate fi mai frumos?
Nu zic un desert (e noapte), bag o cină târzie (cu puțină carne: v-ați îngrășat cu Brumaru destul) pentru cei cu gusturi bune (la orice oră).
Trebuie să-i mulțumesc Oxanei Gherman pentru carte și nu în ultimul rând celor de la CARTIER.
Eugen Cioclea sa născut pe data de 4 august 1948.

Dama de cupă, de Iulian Ciocan

** spoiler alert ** Ultimul roman (publicat) al lui Iulian Ciocan ne descrie un Chișinău „stalkerian”. Un Chișinău care s-a ciocnit cu o anomalie. Una foarte deocheată, care se începe din conștiința unui personaj și ajunge să afecteze realmente și să schimbe viața multor Chișinăuieni (alteori să stingă viața multor Chișinăuieni).
Nistor Poloboc, un cinovnic știut de toți ca fiind „sac fără fund” și care lua mită fără să sintă vreun junghi într-o parte sau alta, visa în ultima vreme cum era maltratat de mic copil de un flăcăiaș greu de pumn apoi rolurile se schimbau și atunci Nistor era bruta dar jertfa era altcineva. Vis care în realitate are să se răsucească, adică: din brută (care ia mită și ..te* tot ce mișcă) în jertfă – prima jertfă, de fapt, a gropii.
Înainte, însă, de a-și suci glezna în crăpătura aia mică (de la început) din asfalt, lui Nistor poloboc îi veni un gând: „Ce-o fi însemnând, oare, aprinderea și stingerea unor stele?”. Deci conștiința acestuia spunea deja despre o posibil răsturnare a lucrurilor.
Prin urmare, Iulian Ciocan ne pune pe tavă un asortiment foarte bogat de personaje, care și mai de care frumoase și memorabile în felul său:
Primarul Denis Cartof și ajutorul său Adrian Cotețov, care din start nu credeau nici o vorbuliță din ce le spunea Nistor Poloboc despre anomalia care avea să înghită Chișinăul. Însă mai pe urmă au avut de suferit și ei, după ce au început sa se revolte oamenii rămași fără case (blocurile și casele lor erau înghițite treptat de groapă):
„Dar, apropo de oameni… Ce facem cu proștii care strigă acum în fața Primăriei?” întreabă la un moment dat Cotețov.
Denis Cartof însă ne mai știind ce să facă și cum să procedeze și-a pus capăt zilelor sărind de la etaj, din primărie.
Sărăcuțul Jora Curechi, un polițist cu o relație cariată cu soția și care primește o misiune de a patrula pe marginea acelei gropi, fapt care are să-l descumpănească la culme, văzând cum un tip de vârstă medie i-o trage unei fetișcane tinere așa cum el și-ar fi dorit mult însă… Dar groapa are să-l înghită pe acel tip, rămânând doar duduia care se ținea de copac în timpul actului și nu risca să se prăbușească ușor, numai odată cu copacul (deșteaptă fată).
Prin urmare aș fi putut face câte o mică referire la fiecare din personaje, căci fiecare au de trecut printr-o situație tragi-comică personală și toate demne de a fi povestite, dar mă întreb: ce vă rămâne vouă să aflați dacă vă spun totul?
Trebuie de știut că nu toate personajele realizau bine ce se întâmpla în jurul lor până nu nimereau și ei într-o belea sau de-a dreptu în groapă(adică până nu realizau, precum Eduard Podubnîi, „că în viața sa dăduse buzna Pizdețul). Din toate acele personaje (Natalia Mereacre, Iulian Iordăchescu, Nenea Nicolae, Bătrânul cardiac Valeriu Pantelemonovici, Ginerele superior Vasile Păvălache („Măriuca… va aflaaaaa!”) și altele) doar profesorul de filosofie Ion Jizdan realiza că tot ce se petrecea în Chișinău era ceva ciudat și în genere „Republica Moldova este un spațiu ciudat-miraculos”.
Cartea ne dă o lecție foarte prețioasă, așa cum această groapă se hrănește cu nelegiurile oamenilor sau cu lipsa omeniei din oameni, iar oprită poate fi prin iertări de păcate și schimbarea imaginii pe care le-o atribui lucrurilor, ea ne îndeamnă să ne bucurăm de viață din plin, fie o viață săracă sau mai puțin săracă, dar să ne oferim timp destul nouă și celor apropiați. Și să facem sex mai des))), căci în mare parte din personajele (de sex masculin) din roman, ori duc lipsă totală de sex ori sunt extrem de desfrânați în neștirea (sau știrea) soției.
Umorul lui Iulian Ciocan fascinează, precum fascinează și ușurința cu care se citește proza lui.
Acesta este un roman care are să placă și place lumii după cum am văzut (este și tradus deja în alte limbi, ceea ce e o mândrie pentru literatura basa și pentru oamenii noștri în general, sau cel puțin așa ar trebui să fie).
Recoamand cu căldură această carte, chiar dacă nu are nici o greutate opinia mea pentru preasfințeniile lor – prietenii mei virtuali.
Pace!

Sorin Hadârcă – 56 de recenzii

Câteva dintre recenziile lăsate de Sorin Hadârcă

The Spy Who Came in from the Cold, de John le Carré

The Spy Who Came From the Cold expounds the boundaries of its genre to the degree that it makes it into high literature. All the good questions are here: what is faith, what is the driving force, is there a right price to pay. At the same time, the twists of the plot are merciless – the reader falls under the spell and into the trap. Good one!

Câinele de teracotă, de Andrea Camilleri

O fi romanele polițiste un gen minor al literaturii, dar când personajele ies bine, lectura-i o plăcere. Volumul doi din seria comisarului Montalbano mi-a plăcut chiar mai tare decât primul. Precis o să le mai caut.

Karnak Café, de Naguib Mahfouz

Short and deep. We all bear the mark of history and the safest place to be is becoming an uninvolved observant of the passing life (a neighborhood café is a perfect vantage point for that matter). With that comes some wicked optimism: things will improve eventually because things are in a constant flux.

Tania Moroi – 53 de recenzii

Câteva dintre recenziile lăsate de Tania Moroi.

Frații Karamazov, de Fyodor Dostoyevsky

Vastul roman al fraților Karamazov scris cu o iscusință desăvârșită descrie relațiile tensionate dintre membrii unui nucleu familial, determinate prin divergențe referitoare la moștenire, răfuieli bănești, ticăloșii, care conduc la evenimente tragice mistuite de ură și gelozie.
Autorul prin stilul său remarcabil creează o dramă spirituală și psihologică caracterizată prin lupte morale privind credința, îndoiala și rațiunea.
M-a impresionat în mod deosebit harul de a explora mintea umană, de a pătrunde în adâncurile sufletului omenesc fiind profund elucidate sentimentele încolțite, trăirile, frământările personajelor.
„Nu te minți singur. Cel care se minte pe sine și-și pleacă urechea la propriile minciuni ajunge să nu mai deosebească adevărul nici în el, nici în jurul lui și să nu mai aibă respect nici pentru sine, nici pentru lumea cealaltă.”
„Raiul sălășluiește în adâncul sufletului fiecăruia dintre noi…”
„Oameni ca mine au nevoie de o lovitura năprasnică pe care soarta trebuie să le-o dea fără veste, ca să-i prindă în laț și să-i trezească la realitate cu forța.”
„Fondul dumitale sufletesc e plin de calități, dar, din păcate, ești robul unor patimi excesive.”
„Firea largă karamazoviană este capabilă să cuprindă cele mai bizare contradicții și să contemple în egală măsură cele două abisuri: abisul de deasupra noastră, imensitatea spre care își iau zborul cele mai luminoase idealuri, și abisul de sub noi, prăpastia fără fund, bântuită de pestilențialele miasme ale celei mai abjecte descompuneri morale.”
„Copiii mei, dragii mei prieteni, să nu vă temeți de viață! Fiindcă viața poate fi nespus de frumoasă când faptele îți sunt bune și drepte.”
Recomand cu mare drag

Noapte la Lisabona, de Erich Maria Remarque

O carte minunată descrie evenimentele din preajma celui de-al Doilea Război Mondial în Europa. Doi refugiați germani petrec o noapte de mărturisiri la Lisabona, unde pâlpâie speranța libertății și dorința de a fugi în America.
Pe acest fondal descoperim o poveste de iubire emoționantă cunoscând multiple încercări și aventuri incredibile.
Autorul reușește să ne transmită sentimentul unei revolte neputincioase a bărbatului care nu este în stare să păstreze ceea ce iubește.
„Ziua s-a transformat într-un amurg emoțional.”
„Valul sentimentelor se retrăgea, ducând cu el fragmente scufundate ale unui vas, fleacuri care luau proporții enorme.”
„Noi trăim în eternitate. Atunci când lumea ta e plină de sentimente, nu mai ai loc și pentru timp.”

Anna Casian-Musteață – 49 de recenzii

Una dintre recenziile lăsate de Anna Casian-Musteață.

Vulpea Argintie, de Antonia Sârbu

O poveste cutremurătoare. O poveste extrem de frumoasă, plină de adevăruri, care ne arată cum comunismul a distrus destine și oameni.
O recomand cu drag!

Sarah Bodaly – 49 de recenzii

Una dintre recenziile lăsate de Sarah Bodaly.

Written Out of History: The Forgotten Founders Who Fought Big Government, de Mike Lee

Americans today may know of the Constitution being the foremost founding document, and they may have perhaps even read a paragraph in a history book about the length of time that it took for the founding fathers to draft it, and that there had been some heated discussions prior to its ratification. But why? This book fascinatingly delves into the lives, backgrounds, and convictions of some of America’s staunchest patriots – who vehemently opposed the Constitution. How could any American oppose such a patriotic and pivotal work? Because they saw it as opening the door for government to grow exponentially, and they sought to preserve the individual liberties they had just fought so hard for. These men – and women – now forgotten, foresaw an America that needed more checks and balances than merely the Constitution could provide.
This book was absolutely fascinating, and I highly recommend it.

Cristina Oniscenco – 48 de recenzii

Una dintre recenziile lăsate de Cristina Oniscenco.

And Every Morning the Way Home Gets Longer and Longer, de Fredrik Backman 

Daca ar fi 6⭐️ i le-aș da. Dacă ar fi sa aleg un scriitor care se pricepe cel mai bine la descris oamenii și sentimentele lor într-o forma amuzantă, dar care pur și simplu îți zdrobește inima, ar fi Backman . Asta cred ca a fost istorioara mea preferata, la sfîrșit am plîns. Cum am mai spus, genial scriitor. Vă recomand sa citiți această istorioară.

Irina Constantin – 41 de recenzii

Una dintre recenziile lăsate de Irina Constantin.

Pământul şi cerul lui Jacques Dorme, de Andreï Makine

Mult prea tardiv pentru gusturile mele literare actuale, Andrei Makine mi-a inspirat doar o candoare lirică a vremurilor apuse când chiar adoram un asemenea stil colorat metaforic şi sensibil, e prima cartea din toamna asta pe care o încep la malul mării, departe de pământ, e o carte potrivită să o citeşti undeva la o intersecţie cu cerul sau cu apa mării, nu e pentru pământenii care preferă confortul canapelei sau a patului, eu sunt o cititoare a spaţiilor închise şi călduroase pe unde pătrunde briza de afară doar pe geamul deschis, dacă nu aş fi o pământeană de rând ca temperament dar şi ca semn zodiacal poate aş evada mai des din spaţiul meu închistat şi robust, dar orice miasmă aeriană sau volatilă nu prea îmi inspiră încredere şi totuşi uneori îi simt chemare unei aventuri dincolo de închisoare terestră, carte mi-a oferit o mică experienţă asemănătoare unui zbor cu paraşuta, o experienţă ideatică şi suprarealistă despre care ştiu că nu o voi pune în aplicare niciodată… Jacques Dorme e un erou, e un împătimit de zbor şi de cer, acolo e casa lui, el nu ştie cum se mai simte pământul sub tălpi de zile întregi, pământul e secetos, arid, plat şi banal, pentru el cerul e viaţă, e iubirea, e tot ce i-a mai rămas,acolo v-a muri zdrobindu-se de un gheţar de la Cercul Polar de Sud. Cartea lui Andrei Makine e o dramă lirică, un răspuns la ecourile înăbuşite ale morţii care te cheamă dincolo sub forma unei apariţii extrem de frumoase, care te trage de mână spre libertatea celestă şi tu o accepţi conformat pentru că ştii că aici pe pământ nu ţi-a mai rămas nimic viu, nimic care să mai pulseze în pieptul tău, decât poze vechi,o familie scuturată de agonia Războiului Mondial II şi un singur împătimit de albastrul cerului care v-a odihni acolo pe veci…

Andreea Solodchi – 38 de recenzii

Una dintre recenziile lăsate de Andreea Solodchi.

Războiul nu are chip de femeie, de Svetlana Alexievich

Acest roman e o radiografie a trăirilor, ce sondează în profunzime pentru a scoate la lumină experiențele personale ale unor femei, mai bine zis copile transformate peste noapte-n soldați. O colecție impresionantă de mărturii terifiante ale femeilor sovietice trimise pe front să lupte împotriva inamicului nazist. Imaginea războiului e văzută prin ochii lor, un tablou unde totul e gri și mohorât, unde nu e decât foame și durere, atrocități și crime monstruoase, mizerie, disperare și moarte.

În acest jurnal atipic de război, amintirile vibrează de emoții, dezumanizarea și umanitatea împletindu-se armonios pentru a reda tablouri crunte ce înduioșează și înfioară deopotrivă.

Recomand cartea celor ce vor să perceapă cu ochii și sufletul realități terifiante dincolo de întâmplările expuse prin cărțile de istorie.

„Ce mi se întipărește în memorie? Evoluția chipului: de la trăsăturile dulci ale copilăriei, spre privirea femeii mature, marcată chiar de o anumită asprime… Și-mi vine cu greu să cred că această schimbare a avut loc în câteva luni, într-un an… În vremuri obișnuite, o asemenea metamorfoză s-ar fi petrecut mult mai încet, mai neobservat. Chipul omului se modelează treptat. Sufletul ajunge să i se vadă pe el doar cu timpul. Dar războiul a creat repede imaginea sa în oameni. Și-a pictat portretele.”

Alex Railean – 37 de recenzii

Una dintre recenziile lăsate de Alex Railean.

Anne Frank: The Diary of a Young Girl, de Anne Frank

Knowing in advance that the last journal entry would be written in August ’44 made the reading progressively more difficult.
I have no doubts that she could have become a great writer, just like she envisioned.
Ah, Anne, if only you knew… That in the 21st century there are still groups of people who are treated just as badly. We haven’t learned the lesson yet, unfortunately.

Alexandru Balaur – 34 de recenzii

Una dintre recenziile lăsate de Alexandru Balaur.

Citatul care urmează reflectă destul de bine esența mesajului cărții.
”Majoritatea oamenilor sunt introduși în credința reformată prin doctrina cunoscută în mod obișnuit sub numele de calvinism sau harul suveran. Acest lucru a condus adesea la o eroare gravă în a presupune că o persoană a îmbrățișat învățătura Reformei doar pentru că a acceptat această doctrină specifică. O astfel de atitudine ratează să recunoască faptul că piatra de temelie a Reformei nu a constituit soteriologia harului suveran, ci doctrina sola Scriptura (doar Scriptura) și că, plecând de la această învățătură, a fost redescoperită doctrina harului suveran. Astfel, o persoană nu a îmbrățișat credința reformată doar pentru că este calvinist în soteriologia sa, ci pentru că a îmbrățișat doctrina sola Scriptura și caută să o aplice în orice aspect al credinței și practicii sale.”

Luminița Gabura – 32 de recenzii

Una dintre recenziile lăsate de Luminița Gabura.

The Midnight Library, de Matt Haig 

Great, great and simply amazing story. It shows us the miracle of life and the power of hope. The lesson learnt from this book is that we should appreciate the life we have, leaving behind regrets and wonders like „what would have been, if I’ve made another decision back in the days”. We are the creators of our own life and we are able to make the best version of it.

Andrei Vasilachi – 31 de recenzii

Una dintre recenziile lăsate de Andrei Vasilachi.

Însemnări din subterană, de Fyodor Dostoyevsky

Citisem această carte vreo 2 ani în urmă și am recitit-o recent. Îmi rămâne aceeași impresie ca și prima oară: e o carte dificilă s-o citești din punctul de vedere psihologic—protagonistul e atât de frustrant, jalnic și ipocrit că ți se face incomod când îți regăsești unele calități în el. Nu cred că am întâlnit alt autor ca Dostoyevsky capabil să modeleze protagoniști atât de dezgustători, și în același timp să-ți păstreze interesul să citești mai departe.

Nuvela în principiu e un monolog, cu câteva întâmplări ca întâlnirea lui cu niște prieteni care îl incomodează grav și față de care se poartă într-un mod ipocrit (scena când stătea deoparte și îi judeca ca o insectă ascunsă undeva într-un colț era de-a dreptul dezgustătoare).

Sau întâlnirea cu o fată pe care până la urmă o manipulează într-un mod conștient, justificându-și acțiunile prin proiectarea propriilor insecurități psihologice asupra ei:

„Oare chiar crezi că nu am observat iubirea ta? Am văzut tot, am ghicit, dar nu am îndrăznit să atentez primul la inima ta, pentru că aveam influenţă asupra ta şi mă temeam că tu, din recunoştinţă, o să-ţi impui să răspunzi la iubirea mea, te vei obliga să stârneşti în tine un sentiment care poate nici nu există, iar eu nu voiam aşa ceva, pentru că ăsta este… despotism… Nu e deloc delicat.”

„Am ajuns până acolo încât acum mă gândesc că uneori iubirea constă în dreptul de a-l tiraniza pe cel iubit, drept pe care el ţi-l dă de bunăvoie. În visurile mele de taină, nici nu puteam să-mi imaginez iubirea altfel decât ca pe o luptă, ea începea mereu cu ura şi se încheia cu o supunere morală, dar mai apoi nici nu mai puteam să-mi imaginez ce să fac cu obiectul supus.”

Laitmotivul principal, după cum îl percep eu, este minciuna față de sine (despre care am scris un articol ceva timp în urmă). Protagonistul e arhetipul unui snob, unui mizantrop mizerabil care se crede mai presus ca restul lumii dar în același timp se simte ca cea mai mare victimă, blamându-i pe toți în afară de el. Toți îs proști, toți îs „oameni de acțiune”, iar eu sunt un geniu care contemplează și cunoaște prea multe, de aceea mă simt singuratic și înstrăinat, pentru că sunt prea genial, nu pentru că sunt un mizerabil care nu poate lega relații sociale și nu vrea să înțeleagă alți oameni.

Pe parcursul nuvelei el oscilează între aroganță, megalomanie și o neîncredere totală în sine, contrazicându-se la fiecare pas. Anume aceste oscilări, de la scenă la alta, face acest mic roman atât de captivant și frustrant în același timp.

Ce-l face „tolerabil” e că în unele momente protagonistul își dă seama de propria vanitate:

„Omul are o asemenea predilecţie pentru sisteme şi deducţii abstracte încât e capabil să distorsioneze intenţionat adevărul, să nege evidenţa propriilor simţuri doar ca să-şi justifice logica.”

„Doar omul e prost, fenomenal de prost. Adică, deşi nu e prost deloc, e, în schimb, atât de nerecunoscător că, dacă ai căuta, tot n-ai găsi pe cineva mai rău decât el.”

Dar apoi apar momente stranii de o simbioză între aroganță și disprețuire de sine:

„Sunt o muscă în faţa acestei societăţi, o muscă scârboasă, inutilă, mai deşteaptă decât ei toţi, mai cultă decât ei toţi, mai nobilă decât ei toţi, dar o muscă mereu cedându-le calea, umilită de toţi și jignită de toţi.”

Spre final el oarecum capătă mai multă conștiință de sine, dar rămâne totuși pierdut. Deși înțelege neajunsurile lui, el nu știe de unde s-o înceapă, și ca rezultat plonjează în deznădejde:

„Simţi până şi tu că ai ajuns chiar în ultimul hal, că asta este mizerabil, dar că altfel nici nu are cum să fie, că deja nu mai ai nicio ieşire şi că niciodată nu o să mai ajungi un altfel de om, că şi dacă ai mai fi avut încă timp şi credinţă pentru a fi altceva, atunci probabil, nu ai fi dorit nici chiar tu să te schimbi, iar dacă ai fi dorit, oricum nu ai fi făcut nimic, pentru că în realitate, poate că nici nu ştii în ce să te transformi.”

Cristina Ermac – 31 de recenzii

Una dintre recenziile lăsate de Cristina Ermac.

Born a Crime: Stories From a South African Childhood, de Trevor Noah

“Born a crime” is the memoir of Trevor Noah, a mixed-race boy, who was born in South Africa, his birth being considered itself a crime during the apartheid. He offers a great insight of his not so happy childhood and youth, this way, providing a first-hand account of the last days of apartheid and its aftermath.

Filled with drops of humor, the story, HIS story, brings indirectly to discussion a lot of problems like racism, cultural gaps, post-apartheid adaptation issues, lack of information about world history and a lot more.

Although he begins his book by recalling how his mother threw him out of a minibus because of a racist, dangerous driver, he defines very well his relationship with her.

And even though, in some parts it might seem that she was too cruel, he still outlines the love, care and wisdom that she planted into his soul and mind.

A very emotional, but at the same time funny book that must find its place on you bookshelf.

Pe Goodreads puteți accesa lista celor 100 cei mai activi cititori din Moldova care au scris recenzii în 2020.

Vedeți pe #diez cine au fost cei mai activi cititori din Moldova care au scris recenzii pe Goodreads în 2019.