În fiecare an, în ultima zi de duminică a lunii mai, conform hotărârii parlamentului, în Republica Moldova este sărbătorită Ziua Nistrului. Instituirea acestei zile era necesară ţinând cont de importanţa majoră a fluviului Nistru pentru Republica Moldova, având un rol important în economia regiunii, în menţinerea balanţei ecologice, dar şi importanţă socială, istorico-culturală, inclusiv turistică.

Nistru este cel mai mare curs de apă din spațiul geografic pruto-nistrean ce izvorăşte în Carpaţii orientali (pe versantul de nord-vest al Muntelui Rozluci, în Ucraina, la altitudinea de 760 m şi se revarsă prin limanul omonim în Marea Neagră. Sectorul superior al Nistrului se află pe teritoriul Ucrainei.

În limitele Republicii Moldova, fluviul cuprinde sectorul de la Naslavcea (cea mai nordică localitate din Republica Moldova) până la Palanca, unde hotarul Republicii Moldova se întâlneşte din nou cu al Ucrainei. În sectorul de mijloc, trece prin văi înguste şi adânci, cu lăţimea de 1,5-3 km şi versanţi puternic înclinaţi. Valea are, predominant, forma unui canion, fiind sculptată în roci dure (calcar, gresie, granit). Lăţimea luncii variază de la câteva zeci de metri până la 1 km. În aval de la oraşul Camenca, lunca este inundată de apele lacului de acumulare Dubăsari.

Primul impact negativ asupra ecosistemului fluviului a avut loc la mijlocul secolului al XX-lea. În 1958, la Dubăsari a început funcţionarea primei hidrocentrale electrice pe Nistru. Încă la etapa de proiect, ecologiştii şi-au exprimat îngrijorarea. Dar erau vremuri grele, de după război, satele trebuiau să fie asigurate cu energie electrică, economia agrară înapoiată a Moldovei postbelice avea nevoie disperată de energie electrică ieftină pentru dezvoltare. Rezolvarea problemelor economice şi sociale au fost mult mai importante şi necesare decât cele ecologice.

La darea în exploatare a hidrocentralei electrice de la Dubăsari a avut loc o dereglare a debitului fluviului pe cursul său inferior. Pe această lungime a Nistrului au început procese ecologice puțin observabile, dar ireversibile. Foarte curând, aceasta a afectat resursele biologice în Nistrul inferior. Treptat, dar foarte curând, au dispărut speciile de peşti semimigratori, deoarece din cauza barajelor nu au putut ajunge la locurile lor de reproducere. A dispărut morunul, a scăzut brusc populaţia de nisetru, de şalău, heringului de Dunăre şi alte specii valoroase de peşti. S-au intensificat procesele alunecărilor de teren ale malurilor fluviului, la care a contribuit şi extracţia intensă, cu dragele de aspiraţie, a amestecului de nisip şi pietriş pe această porţiune. Această extragere a dus la deteriorarea bentosului, la distrugerea locurilor de reproducere a peştilor.

A doua lovitură suferită de Nistru a avut loc la sfârşitul secolului al XX-lea. În 1986, la Novodnistrovsk, raionul Sokîreansk, regiunea Cernăuți din Ucraina, a început să funcţioneze a doua staţie hidroelectrică. Pentru umplerea rezervorului din Novodnistrovsk, mai jos de hidrocentrala electrică, în satul Naslavcea, raionul Ocniţa, a fost construit un baraj de reţinere a apei, după care s-a format un alt rezervor pentru pomparea apei în rezervorul superior al hidrocentralei electrice.

După dezmembrarea Uniunii Sovietice, ucrainenii au făcut din barajul de la Naslavcea o altă centrală hidroelectrică cu patru blocuri energetice, care funcţionează în curent paralel. Constructorii ultimelor hidrocentrale s-au folosit de experienţa acumulată la construirea anterioară a unor astfel de obiecte, inclusiv şi la hidrocentrala electrică de la Dubăsari, la care, până în acel moment, cea mai mare parte a rezervorului a fost înnămolită din cauza evacuării apei pe turbinele biefului superior. Iată de ce, la noile centrale hidroelectrice s-au folosit evacuarea apei din bieful inferior şi curentul paralel.

Aceasta, la rândul său, a condus la schimbări foarte rapide pe cursul de mijloc al Nistrului. Apa rece şi foarte limpezită a dus la creşterea rapidă a vegetaţiei acvatice în Nistru, iar în meandre şi la creşterea vegetaţiei de mlaştină, ceea ce a fost un semnal de alarmă al înmlăştinirii fluviului. De fapt, tot cursul de mijloc al Nistrului a devenit un lac imens cu o încetinire treptată a curgerii de la Naslavcea la Dubăsari.

Apa rece de pe segmentul de la Naslavcea la Soroca a afectat imediat fauna piscicolă din această regiune. Au dispărut cleanul şi scobarul, somnul şi bibanul, morunaşul, mreana, şi alte specii care nu se pot reproduce în apă rece. Au apărut specii noi de peşti mai puţin valoroase, ce nu sunt specifice pentru aceste locuri: cleanul mic, babuşca, iar din cauza creşterii exagerate a vegetaţiei în fluviu, s-a mărit cantitatea de biban şi ştiucă. Fluctuaţiile zilnice ale nivelului apei au avut un impact negativ asupra reproducerii peştilor.

Fluviul Nistru – principala arteră acvatică a Republicii Moldova – joacă un rol vital în aprovizionarea populaţiei cu apă potabilă, în asigurarea necesităţilor agriculturii, industriei şi, în general, în dezvoltarea durabilă a ţării. Concomitent, fluviul Nistru reprezintă sursa principală de aprovizionare cu apă potabilă a unor localităţi ale Ucrainei, inclusiv a regiunii Odesa, sursa ce determină existenţa unor zone umede de importanţă internaţională, precum şi starea ecosistemului Mării Negre.

Fluviul Nistru este cel mai mare după debit şi cel mai frumos corp de apă al Moldovei. Dar datorită activităţii nechibzuite a omului, această arteră acvatică se confruntă cu cele mai grele şi, probabil, cele mai tragice timpuri pentru ea.