„A fost groaznic să văd spitale întregi goale pentru că medicii erau infectați cu COVID-19”. Este mărturia unui tinere medice din Iași, specialistă în Terapie Intensivă la Spitalul „Sfântul Spiridon”, care a participat timp de 15 zile la misiunea umanitară din Republica Moldova. Georgiana Matei a lucrat la Institutul de Medicină Urgentă din Chișinău, cel mai mare centru de politraumă, care a devenit spital COVID-19. Medica a povestit, pentru republica.co că cel mai greu moment a fost atunci când a intrat la Terapie Intensivă și și-a văzut peste 45 de colegi aflați în stare foarte gravă.
Medica Georgiana Matei spune că ne aflăm într-un „război mondial cu un dușman nevăzut” și are și un sfat pentru cei care cred că SARS-CoV-2 nu există: „Purtați mască pentru a-i proteja pe cei dragi, dar gândiți-vă și la noi! Nu vom rezista fără voi!”.
– 15 zile în misiune umanitară în Republica Moldova. Care a fost cea mai dură imagine?
– Ce am trăit acolo a lăsat răni adânci în sufletul meu. M-a convins, este ca un război mondial cu un inamic nevăzut. Au fost momente grele să îmi văd colegii în suferință, să văd spitale întregi goale, pentru că medicii infectați erau transportați la Chișinău din spitalele raionale. Spitalele raionale au rămas goale, iar pe pacienți nu avea cine să îi trateze, să îi examineze. Erau în jur de 46 de pacienți la Terapie Intensivă, unde am lucrat noi, cei din Iași. Cei mai mulți erau cadre medicale. Mai erau și pacienți de la accidente rutiere sau boli pulmonare care aveau și COVID-19. În 15 zile, nu am reușit să avem un procent mare de vindecați. I-am lăsat în tratament, dar cu o evoluție bună. Patru pacienți am pierdut, dar aveau și alte boli – neoplasme, leucemie.
– Cum de s-a ajuns la acest număr mare de infectări în rândul personalului medical din Republica Moldova? Ce v-au povestit colegii din Chișinău?
– Singura explicație pe care am primit-o a fost că nu erau pregătiți. Nu prea au beneficiat de materiale de protecție la începutul pandemiei, când a fost infecția în masă a personalului medical din Republica Moldova. La început, aveau foarte puține. Nu aveau combinezoane, nu aveau echipamente suficiente, ci doar ce era pe stoc. Ceea ce a făcut diferența. Mai târziu, au văzut că, primind materiale de protecție, a scăzut numărul celor infectați.
– Ce au învățat de la dumneavoastră?
– Pe partea medicală erau pregătiți, aveau circuite de Terapie Intensivă. Știau care e procedura. Era un protocol dintr-un spital din Grenoble. Nu ne-am dus să-i luminăm, să-i învățăm, ci să îi ajutăm, să dăm o mână de ajutor. Nu au cadre medicale. Pe Terapie Intensivă erau aceleași protocoale, același tratament antiviral. Noi am crezut că vom lucra la UPU ca aici. Asta e specialitatea noastră. Noi eram urgentiști și ni s-a solicitat ajutorul pe Terapie Intensivă. Erau două etaje cu 46 de pacienți la Terapie Intensivă și cu doi medici pe etaj, au avut nevoie de ajutor acolo.
– Ce le spuneți celor care cred ca SARS-CoV-2 e un fake news?
– Aș dori ca acești oameni care nu cred în coronavirus să vină măcar o singură dată la Terapie Intensivă, să vadă suferința oamenilor de toate felurile – cu studii, fără studii, obișnuiți, sănătoși, sportivi, cu boli – tot felul de oameni. Să vină pe Terapie Intensivă și să vadă cum atacă virusul. O pneumonie foarte severă, nu știm cauza, nu știm de ce, omoară pe unii, iar pe alții – nu.
– V-au murit oameni în brațe acolo?
– Nu în brațe, dar am avut pacienți care au pierdut lupta pentru viață. Chiar tineri. Toți aveau patologii asociate. Este cel mai urât lucru din meseria asta – să nu poți salva o viață. Venim acasă cu fantomele de acolo. Acasă ne gândim la ce am făcut bine, la ce am fi putut să mai facem. În această știință a medicinei, din păcate, există minuni și există și lucruri rele care se pot întâmpla. Unii pierd lupta pentru viață.
