Mariana Gurghiș, o mămică din Chișinău, printr-o scrisoare trimisă echipei #diez, explică cum are loc de fapt procesul educațional la distanță. În situația de față, elevii sunt mai degrabă într-o cursă contracronometru și învață project management decât materiile pe care le au la școală.
„E carantină de 13 zile. De aproape două săptămâni noi, părinții, am devenit profesori de limba română, matematică, istorie, geografie și toate limbile străine luate la un loc. #stămacasă, #învățdeacasă, #lucrezdeacasă au devenit hashtag-urile pe care le vedem la aproape fiecare postare de pe Facebook.
Ce se întâmplă cu educația din Moldova?
Da, sistemul a fost luat prin surprindere. Da, până acum câteva săptămâni cei ce implementau proiecte de educație online erau priviți ca a cincea roată la căruță – vin și ei cu ideile lor într-un sistem care e «bun așa cum este». De acest «bun așa cum este» ne-am săturat noi, părinții!
În aceste două săptămâni, ne-am regăsit cu două joburi: unul remunerat financiar, iar altul de suplinire. Deja e cazul să tragem o linie și să învățăm niște lecții.
#1. Teme pentru acasă
Primim zilnic teme pentru acasă, pe X platforme: studii.md, Viber, WhatsApp, Messenger, Google Classroom, și câteodată un mix din câteva. Capul părinților seamănă cu un girofar care anunță că a mai venit o temă. Ele sunt postate ad-hoc: de azi pe mâine, de azi pe azi, de azi pe săptămâna viitoare! Fără un calendar sau agendă în față suntem pierduți, iar elevii par a fi proiecte pe care trebuie să îi gestionăm cu o diagramă Gantt.
Dragi profesori, adoptați o platformă de comunicare cu elevii (pentru toate disciplinele la clasă) și stabiliți un termen-limită pentru a publica temele pentru acasă!
#2. Conținuturi
Nu știu cum se face că aceeași temă poate avea jumătate de pagină cu font 32 la un profesor și două-trei pagini cu font 14 la altul. Primim repere pentru a preda temele! Un fel de «bun așa cum este» și «să fie» resimțit în majoritatea cazurilor.
Un învățământ online nu înseamnă doar teme pentru acasă și două-trei slide-uri cu repere pentru o temă nouă, ci interacțiune, comunicare. În prea multe cazuri, profesorii se fac a nu vedea rugămințile copiilor de a le explica o temă sau noțiune, făcând referință la prezentare. Stimați profesori, atunci când mergeți la medic, acesta nu vă indică atlasul de anatomie sau google.com!
Comunicați cu elevii!
#3. Lecții video
Puțini sunt cei care deja au început lucrul la acest capitol. Cei mai buni le postează pe canalele proprii de YouTube și, pe lângă faptul că își îndeplinesc admirabil vocația de profesor, devin influenceri pentru elevi. Alții preferă să dea ca temă pentru acasă o fișă, iar după câteva zile postează răspunsurile pe platforma aleasă – elevii singuri să-și verifice tema.
Dacă nu puteți face o înregistrare video cu explicarea temei noi, faceți un efort și găsiți lecția potrivită pe YouTube!
#4. Moderație
Moderați apetitul pentru temele pentru acasă! Dacă nu faceți ore video și prezentați sumar teme noi, nu cereți în aceeași săptămână: un eseu, o descriere de personaj, un rezumat, reflecții la text, plus alte zeci de exerciții – toate la aceeași disciplină școlară.
#5. Proactivitate
Fiți proactivi, nu așteptați indicații sau, pur și simplu, nu așteptați! Cereți ajutorul părinților acolo unde gradul de competență digitală vă depășește. Sunt sigură că și elevii se vor simți bine atunci când îi veți ruga să vă îndrume.
#6. Feedback
Fiți deschiși spre feedback, nu suntem într-o competiție în care să ne demonstrați că puteți da teme pentru acasă, ci ne facem cu dedicație și perseverență munca de părinte și profesor!
Un îndemn aparte ar fi și pentru inițiativele de platforme pentru studiu online: cu toții lucrați pentru o cauză comună, una socială, nu comercială. Coagulați eforturi, nu multiplicați platforme! Împărțiți conținutul video și activitățile ce le planificați, scăpați de «e bun așa cum este»!”, spune Mariana Gurghiș.
Dacă dorești să fii mereu la curent cu cele mai populare și actuale știri de pe #diez, ești mereu binevenit(ă) și pe canalul nostru de Telegram.
