E sfârșit de februarie și asta înseamnă că e timpul să știm ce spectacole sunt jucate la teatru. În acest sens, Teatrul Național „Mihai Eminescu” vă invită la ultimele spectacole ale lunii februarie, care vă vor povesti istoriile oamenilor cu diferite destine.
25 februarie, ora 18.30, Sala Studio
„În largul mării” de Slawomir Mrozek
Durata spectacolului: o oră și 20 de minute
„Scena înfățișează o plută în largul mării. Trei naufragiați în costume negre, elegante, în cămăși albe”, menționează Sławomir Mrożek în didascalii, de aici pornind aventura unor personaje fantasmagorice, cu trăsături burleşti, hiperbolizate, dar care totuşi sunt rupte din realitate. Grasul (Emil Caju), Slabul (Anatol Durbală) și Mijlociul (Petru Oistric) au cravate înnodate impecabil, iar în buzunarele de la piept, batiste sclipitor de albe. După o perioadă petrecută pe plută fără breakfasturi, coffee breakuri, prânzuri, cine copioase ori frugale, decid să se mănânce unul pe altul, pe rând. O decizie firească. Dar cine va fi primul sacrificat/înfulecat? Începe vânătoarea reciprocă ce include manevre, viclenii, ticăloșii deghizate, dezbateri, discursuri, chiar și o procedură de vot – bineînțeles, fraudată.
26 februarie, ora 18.00, Sala Mare
„În Ochii Tăi Fermecători…” (14+) după Gib Mihăescu
Durata: trei ore
Acţiunea spectacolului „În ochii tăi fermecători” are loc în bordeiul de pe Nistru al locotenentului Ragaiac, la Vadul lui Vodă. Se vorbeşte tulburător despre iubirea interzisă, pătimaşă, despre setea de pur şi ideal, de necunoscut şi de nemărginire. Erotica obsesivă ce animă opera lui Gib Mihăiescu (în interbelic, fost avocat la Chişinău, ba chiar şi consilier al Teatrului Naţional din localitate), contrastul dintre senzual şi spiritual sunt redate dramatic în ritm de tango şi romanţă eternă; suntem teleportaţi către întruchiparea misterului feminin, „rusoaica” din lecturi sau doar din vise. Fiecare ascunde în inimă femeia ireală, „frumoasa cu corp”, cea „pe veci pierdută, pururi adorată”, etern adulmecată în toate făpturile întâlnite în calea vieţii.
Regizorul Alexandru Vasilache a selectat fragmente sugestive din nuvelele şi romanele lui Gib Mihăiescu. Titlul spectacolul este inspirat de „În ochii tăi fermecători”, un tango din anii ’20, de Cristian Vasile: „Cu această melodie aduc atmosfera acelor ani aici”, afirmă regizorul. Nu doar atât: în scenă răsună peste 20 de tangouri și alte melosuri de epocă, semnate de virtuozii Jean Moscopol, Cristian Vasile, Titi Botez, majoritatea interpretate live. Rolurile principale sunt „Manaru”, jucat de Petru Hadârcă, și „Eva”, interpretată de Silvia Luca. Sunt şi alte câteva personaje ce compun o constelaţie formidabilă: locotenentul Ragaiac, jucat de Sandu Leancă, locotenentul Iliad – Victor Nofit; Ghenia Chirsanov, cântăreaţa din cabaret, va fi interpretată de Angela Ciobanu. Pentru a vedea dacă naratorul îşi află sau nu iubita ideală, veniţi la teatru!
27 februarie, ora 18.00, Sala Mare
„Carnavalul” (14+), după I.L. Caragiale
Durata: două ore și 40 de minute
Carnavalul nostru cel de toate zilele, versiune scenică din 2018 după opera lui I.L. Caragiale, își trimite măștile cu energia disperării în intersecția ultimelor trei secole (XIX, XX, XXI) – răspântie neliniștitoare unde totul se maculează, se degradează frenetic, cade în deriziune… Trădăm plângând, râdem trădând.
Această distribuție de șoc a Carnavalului de la Teatrul Național „Mihai Eminescu” trebuie să ne cuprindă pe toți cu dăruire, măiestrie și virtuozitate într-un fascinant delir… fără oprire… fără poticnire… fără împotrivire… fără scăpare… fără sfârșit… Desăvârșit!
28 februarie, ora 18.00 Sala Mare
„Steaua fără nume” de Mihail Sebastian
Durata spectacolului: două ore și 40 de minute
Într-un orășel șters, de provincie, profesorul Miroiu își împarte viața între cărți și stele. În așteptarea unei rarități editoriale care vine cu trenul, traiectoria terestră i se ciocnește, în fapt de seară, cu cea a Monei, tânără vânătoare de inimi, fără bilet, dar cu mare dor de explorare. Între ei se înfiripă o poveste de dragoste care, aidoma unei explozii cosmice, scutură din temelii universul micii urbe.
29 februarie, ora 18.00 Sala Mare
„Dosarele Siberiei” de Petru Hadârcă
Durata: două ore și 15 minute
„Ideea spectacolului o port de mult timp în minte și în suflet. Soarta românilor basarabeni persecutați, masacrați și exterminați de regimul comunist prin foamete organizată, prin deportări în masă și prin încarcerare în gulag este o temă la care am revenit și am lucrat mai bine de zece ani, profitând de șansa de a monta mai multe spectacole-document la Teatrul Național Radiofonic de la București și la Teatrul Național «Vasile Alecsandri» din Iași.
Cifrele victimelor sunt impresionante, dar ele rămân în zona statisticii. Dacă moartea unui singur prunc strivit sub genunchiul soldatului care a urcat pe cuptor în căutare de dușmani ai poporului este zguduitoare, cât cântărește suferința celor 11 899 de copii deportați numai în vara lui 1949? Cum poate fi măsurată durerea celor 14 033 de femei, cele mai multe mame cu copii, deportate și ele în același an? Spectacolul este despre această imensă suferință umană, dar și despre puterea de luptă și de rezistență în fața răului care părea fără capăt. Spectacolul este și despre cei care au încercat să lupte și să-și apere familia, să-și apere modul de viață pe care l-au avut și l-au îndrăgit până la venirea «eliberatorilor».
Spectacolul «Dosarele Siberiei» este doar o parte din cel pe care îl mai port în sufletul și mintea mea. Este doar o parte, întrucât fiecare carte de memorii scrise la această temă oferă subiecte aparte pentru spectacole și filme. Este doar o parte, întrucât a trebuit să renunț la unele idei pe care le-aș fi vizualizat scenic, dacă m-aș fi oprit la soarta unei singure familii. Totuși, de această dată am optat în favoarea cantității materialului documentar și a textului povestit de martorii acestor evenimente: Margareta Cemârtan-Spânu, deportată în 1949, și Ion Moraru, condamnat politic în 1950 la gulag, pentru că a condus organizația de luptă împotriva puterii sovietice «Sabia Dreptății».
Foarte puțini din cei care au trecut prin suferințele și teroarea regimului sovietic mai sunt printre noi; cei mai mulți au plecat în lumea celor drepți. Ei probabil nu mai au nevoie de nimic de la noi, nici măcar de amintirea noastră. De aceste amintiri avem nevoie noi și, mai ales, copiii și nepoții noștri. Avem nevoie pentru a înțelege și conștientiza că ura, violența și teroarea nu pot crea o lume bună cu oameni fericiți”, povestește regizorul Petru Hadârcă.
Spectacolul durează două ore și 15 minute. Vi se pare mult pentru ceea ce au pătimit victimele? Vă așteptăm la teatru. Fiecare spectator este o inimă și o conștiință aprinsă în amintirea sufletelor inocente chinuite în ținuturile îndepărtate ale Siberiei și Kazahstanului, în gulagul sovietic.
1 martie, ora 18.00, Sala Mare
„12 Scaune” de Ilf și Petrov
Durata spectacolului: două ore și 30 minute
„Douăsprezece scaune” de Ilf şi Petrov este o comedie muzicală despre corupţie şi birocraţie, după piesa cu acelaşi nume, o nouă adaptare, toată trupa în scenă. Subiectul, acelaşi: goana după bogăţii, corupţie, temă actuală şi în Md. Eroii – puţin modificaţi (caractere naţionale). Ostap Bender, „maestru al combinaţiilor”, cu cei doi amici ai săi – Ippolit Matveevici şi părintele Fiodor – sunt mereu în căutarea comorii ascunse.
O comedie muzicală mustoasă cu aluzii fine la timpurile actuale.
