Romanul „Eseu despre luciditate”, de Jose Saramago, spune povestea unui scrutin general în capitala unei țări imaginare, dar perfect obișnuite. La sfârșitul zilei, se numără voturile și reiese că aproximativ șaptezeci la sută dintre electori nu aleseseră pe cineva. Membrii guvernului intră în panică și încep o anchetă pentru a găsi explicația unui asemenea fenomen, culminând cu instaurarea stării de asediu și retragerea Guvernului din capitală, până când populația va reveni la sentimente mai bune în ceea ce privește puterea politică. Inspirată de acest roman, echipa #diez a selectat 20 de citate special alese în contextul alegerilor locale.

#1. „Adevărurile trebuie repetate de mai multe ori, așa încât să nu ajungă a fi date uitării.”

#2. „Este o regulă de neclintit pentru cei aflați la putere, astfel, atunci când e vorba de capuri, este mai bine să le tai înainte ca acestea să înceapă să gândească, altfel, apoi ar putea fi prea târziu.”

#3. „În doar un moment, cantitatea de nisip din partea de sus a clepsidrei a scăzut dramatic, particulele mici grăbindu-se spre deschidere, fiecare fiind mai nerăbdătoare decât ultima să plece. Timpul este ca oamenii, câteodată, tot ce poate face este să se târâie încet, în timp ce pentru alții aleargă ca un cerb și sare ca o capră tânără, ceea ce, când te gândești, nu spune foarte multe, întrucât ghepardul este cel mai rapid dintre animale, și cu toate astea, nu auzi pe nimeni spunând despre altcineva că El fuge ca un ghepard, poate pentru că prima comparație vine din magicul ev mediu, când nobilii mergeau să vâneze cerbi și nimeni nu văzuse vreodată un ghepard fugind. Limbile sunt conservative, ele mereu își cară cu sine arhivele și urăsc să fie actualizate.”

#4. „Să votezi este dreptul tău irevocabil și nimeni nu ți-l va nega vreodată, dar așa cum le spui copiilor să nu se joace cu focul, așa noi avertizăm popoarele de pericolul de a se juca cu dinamita.”

#5. „Încă nu am auzit o idee care să merite să fie luată în considerare pentru mai mult timp decât ne-a luat să o auzim.”

#6. „Ne naștem, iar acel moment e de parcă am fi semnat un pact pentru restul vieții, dar va veni o zi în care ne vom întreba Cine a semnat asta în numele meu.”

#7. „Cât de des fricile ne înăcresc viața dovedindu-se în final că nici nu sunt fondate, nici nu au vreun motiv să existe.”

#8. „Drepturile nu sunt abstracții, ele continuă să existe chiar și atunci când nu sunt respectate.”

#9. „Când își exprimă opiniile, partidele politice preferă să nu-și asume prea multe riscuri, cu speranța de a mulțumi tot timpul pe toată lumea, ei spun da, iar apoi din nou, nu.”

#10. „Ce încearcă ei să obțină prin asta, demonstrațiile nu obțin niciodată nimic, dacă ar fi obținut, nu le-am fi permis.”

#11. „Cel mai obișnuit în această lume, în aceste vremuri în care mergem orbește împiedicându-ne, este să ne izbim, când dăm de colțul cel mai apropiat, de bărbați și femei ajunși la maturitatea existenței și a prosperității, care, după ce au fost, la optsprezece ani, nu doar niște boboci fericiți, după cum le e obiceiul, dar și, sau poate mai ales, revoluționari curajoși, hotărâți să doboare sistemul din țară și să pună în locul lui paradisul, în sfârșit, al fraternității, se complac acum.”

#12. „Din fericire, nevoia de echilibru deja invocată în alte dăți, care a menținut continuu universul pe făgașurile sale și planetele pe traiectoriile lor, stabilește că, ori de câte ori se ia ceva dintr-o parte, se pune în cealaltă ceva care îi corespunde mai mult sau mai puțin, de aceeași calitate și în aceeași proporție, poate în scopul de a nu se acumula plângerile din cauza diferențelor de tratament.”

#13. „Au fost și unii care s-au limitat să închidă televizorul când a terminat prim-ministrul și apoi, până s-au dus la culcare, s-au întreținut vorbind despre ale lor, iar alții care au petrecut restul serii rupând și arzând hârtii. Nu erau conspiratori, pur și simplu le era frică.”

#14. „Chiar ieri, un înalt funcționar din ministerul de interne ne spunea că cenzura bine înțeleasă este ca soarele, când răsare e pentru toți, pentru noi nu e nicio noutate, știam că așa merg lucrurile în lume, dar întotdeauna cei drepți sunt cei care plătesc pentru păcătoși.”

#15. „Imnul repeta acordurile războinice și accentele marțiale care fuseseră compuse în vremurile trecute de nestăvilita exaltare patriotică, dar care acum păreau să sune a doagă.”

#16. „Aceste considerații științifice, oricât de valoroase sunt deja și oricât de prospective ar putea fi în viitor, nu trebuie să ne facă, totuși, să uităm realitățile neliniștitoare de astăzi, ca aceea de care tocmai am luat cunoștință în acest moment și care constă nu numai în faptul că se află acolo spionii, cu figură de distrați, ascultând și înregistrând pe ascuns ce se spune, dar există și automobile care alunecă suav de-a lungul cozii, părând că umblă în căutarea unui loc unde să parcheze, dar care au înăuntru, ascunse privirilor, camere video de înaltă performanță și microfoane de ultimă generație capabile să transfere pe un suport grafic emoțiile care aparent se ascund în murmurul divers al unui grup de persoane crezând, fiecare dintre ele, că se gândesc la altceva.”

#17. „Descumpănirea, stupefacția, dar și zeflemeaua și sarcasmul străbătură țara de la un capăt la altul.”

#18. Pe sub agitația politică ce străbătea toată capitala ca un fitil de pulbere în căutarea bombei, se percepea o neliniște care evita să se manifeste cu voce tare, în afara cazurilor în care o persoană era cu perechea sa ori cu cei intimi, un partid cu aparatul său, Guvernul cu el însuși.

#19. „Astfel încât, în acest oraș, susțineau ei, să nu se poată repeta spectacolul rușinos pe care tocmai îl oferiseră patriei și lumii.”

#20. „Nu jurau că aveau să câștige alegerile și să conducă Primăria, dar se subînțelegea.”