De mai bine de patru decenii, este toboșar, de aceea am putea spune că este întâi de toate omul cu tobele. A îndrăgit acest instrument încă în studenție și a renunțat chiar la medicină pentru a cânta la tobe.
De-a lungul anilor, Sebastian a fost toboșarul formațiilor „Plai”, „Orizont”, „Legenda”, „Chișinău”, precum și „Timpul”. Acum, la 64 de ani, Sebastian Nahaba este toboșarul formației „Drâmba” și cântă în formația „Chișinău”.
Dragostea pentru muzică l-a însoțit pe eroul nostru de-a lungul timpului și a cântat cam peste tot unde a fost – în Armenia, Grecia sau Statele Unite ale Americii. Viața de artist i-a adus multe emoții, amintiri frumoase, iar uneori și peripeții.
Am învățat primul ritm la tobe în două săptămâni
Sebastian Nahaba a îndrăgit tobele când era student la medicină. Poate că a descoperit tobele din întâmplare. Sau poate că a fost soarta. Venise pe un teren de dans din Chișinău și acolo a auzit cum cântă la tobe Alexandru Oprița.
„Intrarea la dansuri costa 20 de copeici și eu mergeam acolo să aud cum se cântă la tobe. Iată de unde vine pasiunea mea pentru muzică și în special pentru acest instrument”.
Mai târziu, cineva i-a făcut cunoștință cu toboșarul Pavel Căpățână, care i-a arătat primul ritm la tobe. „Am învățat timp de două săptămâni acest ritm. Mă chinuiam la început, pentru că nu aveam încă dezvoltată coordonarea dintre mâini și picioare.
Nu știam notele muzicale și mi-am făcut notițe într-un caiet: câte mișcări fac cu mâna dreaptă, când trebuie să bat din picioare. Am învățat până la urmă și când i-am arătat lui Pavel, el mi-a zis că din mine va ieși toboșar. Datorită lui am pășit pe această cale”, își amintește Sebastian Nahaba despre primul său dascăl în ale muzicii.
Decât un medic rău, mai bine un muzician bun
La începutul carierei sale de muzician a cântat în restaurante. Primul loc de muncă în calitate de toboșar a fost în orchestra restaurantului „Doina”.
Tot acolo Sebastian Nahaba a învățat notele muzicale. Nopțile cânta, iar dimineața mergea fie la ore, fie la spital, pentru că era deja medic rezident.
„Specialitatea mea era ftizioterapia, specialitate a medicinii care se ocupă cu tratamentul tuberculozei. Aveam dubii și nu știam pe ce cale să merg: să fac medicină sau muzică.
Și într-o dimineață, când mergeam spre spital, am decis să renunț la medicină, pentru că voiam să cânt la tobe și să exersez ca să devin mai bun.
Eu gândeam așa: „Decât un medic rău, mai bine un muzician bun”. Așa și nu am mai ajuns la spital în dimineața ceea, pentru că am ales muzica”, mărturisește Sebastian Nahaba.
Citește continuarea pe 60plus.md.
