istorii
Slava sau cum i se mai spune „Ded"
Căile unui motociclist
Aşa se face că în grupuri de persoane pe care îi unesc pasiuni comune fiecare are porecla sa. Eroul istoriei noastre, Slava, este cunoscut în rândul celor ce-i împărtăşesc hobby-ul ca „Slava Ded" (moşul)
Slava s-a născut în Chișinău. A moştenit dragostea pentru motociclete de la tatăl său, care în timpul armatei s-a specializat ca motociclist. După armată, tatăl lui Slava se deplasa cu „iava" sovietică. Îşi lua fiul în drumeţii şi la pescuit, l-a învăţat tot ce ştia. Astfel, motocicletele şi turismul au devenit adevărate pasiuni pentru Slava. În timp, el a descoperit turismul montan.
A mers pe trasee de diferite categorii, de la cele mai simple la cele mai complicate, prin toată Uniunea Sovietică – Carpaţi, Elbrus, Tian-Shan. Apoi, a devenit instructor pentru grupuri de turişti, pe trasee complicate, pe care el deja le parcursese.
Slava s-a născut în Chișinău. A moştenit dragostea pentru motociclete de la tatăl său, care în timpul armatei s-a specializat ca motociclist. După armată, tatăl lui Slava se deplasa cu „iava" sovietică. Îşi lua fiul în drumeţii şi la pescuit, l-a învăţat tot ce ştia. Astfel, motocicletele şi turismul au devenit adevărate pasiuni pentru Slava. În timp, el a descoperit turismul montan.
A mers pe trasee de diferite categorii, de la cele mai simple la cele mai complicate, prin toată Uniunea Sovietică – Carpaţi, Elbrus, Tian-Shan. Apoi, a devenit instructor pentru grupuri de turişti, pe trasee complicate, pe care el deja le parcursese.
În viața mea, pe lângă lucru, mi-am dezvoltat mai multe hobby-uri. Turismul montan este unul dintre acestea. Pe atunci, Clubul „Codrii" desfăşura cursuri pentru instructori. Eram conduşi pe trasee de complexitate redusă (nivel 1), apoi de nivelul 2. Celor ce treceau nivelul doi de câteva ori, li se permitea să fie instructori pentru nivelul unu. Toţi îşi doreau să obțină acces, pentru ca apoi să meargă la Tian-Shan, Pamir, cu trasee de categorii superioare.
Locul unde lucrează Slava este un spatiu special pentru colecția lui.
Are în colecţie centuri hand made, cuţite cu diverse destinaţii, catarame din diferite părţi ale lumii, accesorii militare din diferite epoci şi armate. Ţine foarte mult la fiecare obiect din colecţia sa. Pentru cuţite a confecţionat huse din piele. Tot din piele face şi diverse accesorii pentru motocicleta sa, dar şi pentru prietenii săi, tot bikeri.
Cum aţi devenit instructor de turism montan?
În viața mea, pe lângă lucru, mi-am dezvoltat mai multe hobby-uri. Turismul montan este unul dintre acestea. Pe atunci, Clubul „Codrii" desfăşura cursuri pentru instructori. Eram conduşi pe trasee de complexitate redusă (nivel 1), apoi de nivelul 2. Celor ce treceau nivelul doi de câteva ori, li se permitea să fie instructori pentru nivelul unu. Toţi îşi doreau să obțină acces, pentru ca apoi să meargă la Tian Shan, Pamir, cu trasee de categorii superioare.
M-am căţărat pe tot Caucazul. Există multe peisaje pitoreşti acolo, în special la vest. Am fost pe Tian Shan, pe un traseu de categoria a 4-a de complexitate. Pe Elbrus am condus un grup pe traseu de nivel 1.
Ce cred copiii dumneavoastră despre pasiunea pe care o aveţi pentru turism?
Mi-am învăţat copiii tot ce ştiu. Am mers împreună în Crimeea, în diferite drumeţii prin Ucraina şi Moldova. Fiul cel mai mare merge uneori cu prietenii în drumeţii la pas.
De curând am descoperit un loc bun de odihnă în Bulgaria, mai comod pentru staţionare, liniştit. Despre el ştiu doar localnicii.
În viața mea, pe lângă lucru, mi-am dezvoltat mai multe hobby-uri. Turismul montan este unul dintre acestea. Pe atunci, Clubul „Codrii" desfăşura cursuri pentru instructori. Eram conduşi pe trasee de complexitate redusă (nivel 1), apoi de nivelul 2. Celor ce treceau nivelul doi de câteva ori, li se permitea să fie instructori pentru nivelul unu. Toţi îşi doreau să obțină acces, pentru ca apoi să meargă la Tian Shan, Pamir, cu trasee de categorii superioare.
M-am căţărat pe tot Caucazul. Există multe peisaje pitoreşti acolo, în special la vest. Am fost pe Tian Shan, pe un traseu de categoria a 4-a de complexitate. Pe Elbrus am condus un grup pe traseu de nivel 1.
Ce cred copiii dumneavoastră despre pasiunea pe care o aveţi pentru turism?
Mi-am învăţat copiii tot ce ştiu. Am mers împreună în Crimeea, în diferite drumeţii prin Ucraina şi Moldova. Fiul cel mai mare merge uneori cu prietenii în drumeţii la pas.
De curând am descoperit un loc bun de odihnă în Bulgaria, mai comod pentru staţionare, liniştit. Despre el ştiu doar localnicii.
Aveţi în vedere un loc pentru cort?
Pentru mine odihna înseamnă obligatoriu cort, drept să vă spun, nu prea înţeleg cum poţi să te odihneşti într-un hotel. Pentru ce ieşi din oraş? Ca să ajungi iar între patru pereţi?
În acest an am luat nepoţica cu noi pentru prima dată la odihnă, în acest loc. Ea s-a bucurat cel mai mult. Are 4 ani şi jumătate şi stătea în apă foarte mult, aduna diferite vietăţi de pe plajă, gândaci, scoici, pietricele. Fac şi diving. Aşa prindeam midii şi crabi pentru toţi. Deseori, mâncam peşte proaspăt.
„Mai demult am început să adun alpenstock-uri (un tip de toiag specific). Pentru un oamenii obişnuiţi, poate părea o simplă cârjă, dar de fapt, este un dispozitiv pentru excursii montane. Ele provin din epocile germane îndepărtate. Unul dintre ele a fost decorat cu tăbliţe metalice cu locurile vizitate de călător".
Slava a explicat că de la un vârf de munte la altul, alpiniştii puteau staţiona la pensiunile de pe traseu. Acolo, dacă doreau, puteau cumpăra tăbliţe, în calitate de suvenir, cu care apoi puteai să-ţi decorezi propriul alpenstock. Astfel, era creată o colecţie de călătoriile pe care le-ai făcut şi locurile pe care le-ai vizitat.
„Sunt multe obiecte pe care le cumpăr din locuri unde ele nu sunt apreciate. De aceea, se poate spune că le salvez. De exemplu, acest portret al lui Fidel Castro, realizat în timpul vieţii lui".
„Aceasta este bunica mea. Aici este în grad de locotenent al serviciului medical. La piept are distincţii pentru luptele de la Odessa, Sevastopol şi Moscova. Vedeţi coafura ei? Ştiţi cum se obţinea aceasta pe vremuri?" Slava aduce un instrument ce se aseamănă cu un clește, cu o placă ondulată ce se mişcă. „Când l-am găsit, nu ştiam la ce poate fi util, ce fel de instrument este acesta? Apoi mi-am dat seama. El era încălzit pe cărbuni şi cu el se făcea această coafură, foarte în vogă în acea perioadă".
Pentru mine odihna înseamnă obligatoriu cort, drept să vă spun, nu prea înţeleg cum poţi să te odihneşti într-un hotel. Pentru ce ieşi din oraş? Ca să ajungi iar între patru pereţi?
În acest an am luat nepoţica cu noi pentru prima dată la odihnă, în acest loc. Ea s-a bucurat cel mai mult. Are 4 ani şi jumătate şi stătea în apă foarte mult, aduna diferite vietăţi de pe plajă, gândaci, scoici, pietricele. Fac şi diving. Aşa prindeam midii şi crabi pentru toţi. Deseori, mâncam peşte proaspăt.
„Mai demult am început să adun alpenstock-uri (un tip de toiag specific). Pentru un oamenii obişnuiţi, poate părea o simplă cârjă, dar de fapt, este un dispozitiv pentru excursii montane. Ele provin din epocile germane îndepărtate. Unul dintre ele a fost decorat cu tăbliţe metalice cu locurile vizitate de călător".
Slava a explicat că de la un vârf de munte la altul, alpiniştii puteau staţiona la pensiunile de pe traseu. Acolo, dacă doreau, puteau cumpăra tăbliţe, în calitate de suvenir, cu care apoi puteai să-ţi decorezi propriul alpenstock. Astfel, era creată o colecţie de călătoriile pe care le-ai făcut şi locurile pe care le-ai vizitat.
„Sunt multe obiecte pe care le cumpăr din locuri unde ele nu sunt apreciate. De aceea, se poate spune că le salvez. De exemplu, acest portret al lui Fidel Castro, realizat în timpul vieţii lui".
„Aceasta este bunica mea. Aici este în grad de locotenent al serviciului medical. La piept are distincţii pentru luptele de la Odessa, Sevastopol şi Moscova. Vedeţi coafura ei? Ştiţi cum se obţinea aceasta pe vremuri?" Slava aduce un instrument ce se aseamănă cu un clește, cu o placă ondulată ce se mişcă. „Când l-am găsit, nu ştiam la ce poate fi util, ce fel de instrument este acesta? Apoi mi-am dat seama. El era încălzit pe cărbuni şi cu el se făcea această coafură, foarte în vogă în acea perioadă".
Ce motociclete aţi avut?
Prima motocicletă a fost „iava". Apoi, am mers mai mult cu scutere. Nu aveam posibilitatea, trebuia să-mi cresc copiii şi să investesc în dezvoltarea lor. Apoi, când ambii au absolvit universitatea, m-am gândit şi la mine. Aşa a apărut „Kawasaki"-ul meu.
Din ce an e motocicleta dumneavoastră?
- Din '82.
Unde procuraţi piesele de schimb pentru motociclete?
Cunosc mai multe secrete şi locuri. Multe piese se repetă la alte modele de motociclete, pot să le găsesc. Avem un serviciu de livrare a pieselor pentru motociclete, în baza unui catalog electronic bogat. Acesta este conectat la depozitele din întreaga lume, de unde pot fi comandate piese de schimb.
Singur o reparaţi?
Unele lucruri le pot face singur, cu altele mă ajută prietenii. Uneori apelez la ateliere de reparaţii. Problema este că există puţini specialişti buni, strungari, instalatori şi lăcătuşi. Pe cei buni poţi să-i numeri pe degete.
Cum aţi făcut rost de motocicleta cu care mergeți acum?
Întâmplător. Acum am două, cu una merg, iar cealaltă mă aşteaptă s-o repar. Pe prima am găsit-o într-un anunţ. Se vindea un model vechi de „Kawasaki". Proprietarul încercase s-o restaureze, dar motocicleta deja era într-o stare atât de proastă, încât putea fi vândut doar la piese. Eu tocmai aveam nevoie de furcă faţă şi unele detalii mici. Am cumpărat-o. Aşa a apărut prima motocicletă. Apoi am găsit-o pe a doua. Am văzut-o la un cunoscut, care este mecanic. Modelul e acelaşi. Motocicleta era avariată. În rezultat, am cumpărat-o la piese, am reparat-o şi acum merg cu ea.
Prima motocicletă a fost „iava". Apoi, am mers mai mult cu scutere. Nu aveam posibilitatea, trebuia să-mi cresc copiii şi să investesc în dezvoltarea lor. Apoi, când ambii au absolvit universitatea, m-am gândit şi la mine. Aşa a apărut „Kawasaki"-ul meu.
Din ce an e motocicleta dumneavoastră?
- Din '82.
Unde procuraţi piesele de schimb pentru motociclete?
Cunosc mai multe secrete şi locuri. Multe piese se repetă la alte modele de motociclete, pot să le găsesc. Avem un serviciu de livrare a pieselor pentru motociclete, în baza unui catalog electronic bogat. Acesta este conectat la depozitele din întreaga lume, de unde pot fi comandate piese de schimb.
Singur o reparaţi?
Unele lucruri le pot face singur, cu altele mă ajută prietenii. Uneori apelez la ateliere de reparaţii. Problema este că există puţini specialişti buni, strungari, instalatori şi lăcătuşi. Pe cei buni poţi să-i numeri pe degete.
Cum aţi făcut rost de motocicleta cu care mergeți acum?
Întâmplător. Acum am două, cu una merg, iar cealaltă mă aşteaptă s-o repar. Pe prima am găsit-o într-un anunţ. Se vindea un model vechi de „Kawasaki". Proprietarul încercase s-o restaureze, dar motocicleta deja era într-o stare atât de proastă, încât putea fi vândut doar la piese. Eu tocmai aveam nevoie de furcă faţă şi unele detalii mici. Am cumpărat-o. Aşa a apărut prima motocicletă. Apoi am găsit-o pe a doua. Am văzut-o la un cunoscut, care este mecanic. Modelul e acelaşi. Motocicleta era avariată. În rezultat, am cumpărat-o la piese, am reparat-o şi acum merg cu ea.
