Până începe Ethno Jazz Festival la Chișinău, am tras o fugă până în Ucraina la un alt festival de jazz să vedem care-i atmosfera acolo. Koktebel Jazz Festival este un festival care s-a refugiat din Crimeea, dar e adăpostit deja de doi ani de către orașul Cernomorsc (liciovsc până în 2016), care se află la doar 200 de km de Chișinău. Orașul a văzut la timp potențialul acestui festival și, cel puțin în aceste patru zile din august cât are loc evenimentul, atrage turiștii melomani și fanii festivalului. Despre trupe au scris și vor scrie și alții, dar noi vă vom vorbi despre fenomenul unui festival la mare.

O zi. De la persoana întâi, singular

Dimineața deschid cortul și deja pentru a șaptea oară mă bucur cât de bine am ales locul de camping la umbră. Zona de campare e amplasată pe stadionul unei baze de odihnă părăsite. Arată cam trist locul dar bine că măcar datorită acestui festival reînvie puțin. Grupul de Yoga vine iar pentru exerciții și meditații. Iar eu caut singurul loc amenajat cu prize, un adevărat hot spot al festivalului. Sunt vreo 20 de prize și toate ocupate, telefon peste telefon, powerbank peste powerbank și muuulte prelungitoare. Zici că joci de fiecare dată în Jenga ca să nu scapi pe jos vreun telefon în timp ce-l scoți pe al tău. De fiecare dată mă bucur să-mi găsesc telefonul întreg și încărcat.

Acum, la duș. Dușuri în camping sunt vreo 6. Cabinele sunt făcute cumva improvizat dar bine. Primele două sunt conectate la un boiler cu apă caldă, celelalte patru – nu. Îmi dau seama de asta după rândul format în fața primelor cabine pe când restul stau absolut libere. După duș, o cafea! Food court-ul a fost destul de divers, bine amenajat și amplasat. La noi nu prea am văzut așa tendință de a avea un food truck. În Ucraina acest trend merge bine. Cu aceste mici camioane, adevărate bucătării pe roți, lumea călătorește toată vara de la un festival la altul și posibil că nici nu prea trec pe acasă în tot acest timp. Sunt cam vreo 10 trailere din astea, care mai glamuroase și cu ecrane, care mai colorate și funny numai ca să-ți atragă privirea.

După un dejun bun, cobor scările și merg la plajă. E destul timp să mă scald în Marea Neagră care e curată dar deja foarte rece, să mă bronzez puțin, să arunc un frisbee. Gariaciaia kukuruza, saharnaia vata, holodnoe pivo! Între timp, scenele deja fac soundcheck, cam deranjantă activitate pentru acei de pe plaja din fața scenei dar ce să-i faci, vrem muzică calitativă seara. Pe la ora 12:00, își începe programul Open Stage care e o scenă cu program gratuit pentru toată lumea până seara când își începe programul Nu Jazz Stage, scena principală.

Ca să pot sta noaptea până târziu la scena principală, pot acum face o siestă în cortul meu plasat foarte bine la umbră (m-am bucurat a opta oară). Pe la ora 15.30 fug spre o  scenă puțin mai serioasă – Джазз i Море, unica care are loc în oraș, într-un spațiu închis. Programul acestei scene are loc sub conducerea jazzman-ului ucrainean Oleksii Kogan și seamănă puțin cu formatul Ethno Jazz Festival de la noi. Seara, pe la ora 18.00, lumea de pe plajă e rugată să elibereze spațiul din fața scenelor ca să fie curățat de către voluntari și totodată, din acest moment, se aplică regula cu intrarea cu plată. La Camp Stage deja se aude muzică acustică iar câțiva oameni stau întinși în fața scenei și savurează, sau dorm. Noaptea aici vor arăta filme. Posibil că iar filmul Amadeus din 1984 care-mi place foarte mult. În paralel mai are loc și festivalul Artishock în care se fac workshopuri, discuții, art-performance-uri. Se mai face și un casting pentru filmarea unui film în cadrul festivalului, tocmai am aflat că un cunoscut de-al găștii mele a fost ales în rolul principal.

E seară, în fața scenei principale Nu Jazz Stage vezi multă lume culcată pe nisip, care în saci de dormit, care pe covorașe sau păturele, alții dansează în fața scenei. În programul de azi sunt vreo 4 headlineri. Interesant arată un festival pe plajă. E cumva mai pozitiv și relaxant. Vedetele de pe scenă coboară, dansează și se fotografiază cu publicul, lumea dansează care în picioare, care din sacii de dormit. Tot acum, pe mare, stau vreo 8 nave în rând la descărcat containerele cu marfă în portul din vecinătate. Le observ datorită luminițelor aprinse și atunci mă gândesc că, probabil și ei privesc și ascultă Koktebel Jazz Festival împreună cu mine.

Noapte bună.

Text de Iris Crețu