„La Datorie” este un proiect de artă contemporană, scopul căruia era de a da o formă foarte concretă unui eveniment pe cât de grav pentru economia Republicii Moldova, pe atât de abstract în mințile noastre. Faptul împlinit și repercusiunile dispariției din sistemul bancar din Republica Moldova a mai mult de un miliard de dolari a format subiectul proiectului „La Datorie”. Ideea centrală a instalației/conceptului este de a aduce din societate elementul abstract al unui miliard de dolari şi de a-l expune/transpune în volum real spre a fi vizualizat.
Lansarea expoziției a avut loc joi, 16 februarie, și poate fi vizitată până pe 28 februarie, în incinta Bibliotecii Naționale B.P. Hașdeu, unde au fost instalate mai multe blocuri din hârtie, aranjate simetric, în rând, fiecare construcție fiind alcătuită din numeroase foi albe de mărimea unei bancnote de 100 de dolari. În total, instalația cântărește peste cinci tone, iar numărul acestor bancnote reprezintă cu exactitate suma de un miliard.
În cadrul aceluiași proiect, a fost realizat un video cu 30 de moldoveni care răspund la aceeaşi întrebare: ce înseamnă pentru ei datoria față de țară.
„Faptul că un miliard a dispărut din sistemul bancar m-a impulsionat cumva să cercetez, să găsesc, să aflu cât e asta. Ciudat e că am simțit un gol, nu în suflet, un gol informațional, nu-mi dădeam seama cât reprezintă exact această sumă și curiozitatea mea a fost atât de mare, încât am început să caut în presa locală…, dar cu părere de rău nu am găsit ca cineva să fi conturat cumva cifra aceasta în volumul dat. Noroc de Google, Google le știe pe toate. Atunci am decis să fac neapărat chestia asta, însă m-am gândit că, să reproduc această sumă e insuficient, lipsește o idee, senzație, context. Între timp, această sumă s-a transformat într-o datorie și atunci am zis, asta e: datorie, aceasta este o datorie. Mai mult, în cazul dat, datoria are un sens dublu: datorie față de țară și datorie financiară. Așa am ajuns și la ideea de a realiza această serie de interviuri. Am simțit că e datoria mea să îmbin aceste lucruri: datoria financiară și datoria morală în această instalație și serie de interviuri”, a declarat Ștefan Eșanu, autorul proiectului.
„Într-o societate democratică, libertatea cuvântului și gândirea critică constituie drepturi fundamentale și o responsabilitate a cetățenilor. În lipsa acestora, societatea nu poate să se dezvolte”, a menționat reprezentanta Agenției Elvețiene pentru Dezvoltare și Cooperare (SDC) în cadrul evenimentului.
Ce ține de soarta ulterioară a miliardului expus, Traian Chivriga, managerul proiectului, a precizat că nu a decis încă nimic în privința aceasta, dar cel mai probabil, va organiza un concurs de idei. De asemenea, a ținut să menționeze că alegerea locului desfășurării expoziției a fost dictată de circumstanțe – muzeele au refuzat să o găzduiască.
Întrebat ce părere are vizavi de expoziția lui Pavel Brăila de la „București New Year’s Dissections”, în cadrul căreia a prezentat și el o lucrare la tema miliardului furat, Traian Chivriga ne-a asigurat că nu poate fi vorba de niciun plagiat. Lucrul asupra proiectului „La Datorie” a început cu mult timp înainte de expoziția respectivă. În plus, însuși Pavel Brăila i-a zis că nu vede nicio problemă în această coincidență.
Majoritatea celor prezenți la eveniment au fost tineri care au o oarecare tangență cu arta sau se implică activ în viața socială.
Aceștia susțin că au rămas plăcut surprinși, iar pe alocuri chiar impresionați de eveniment.
În opinia producătorului Dumitru Marian, astfel de inițiative merită încurajate, iar în ceea ce ține de valoarea acestei creații – e adevărat, stârnește emoții contradictorii, pe alocuri nedumerire, însă anume prin aceasta și se remarcă arta contemporană.
Vladimir Us, curator la Asociația Tinerilor Artiști Oberliht, fiind întrebat ce crede despre evenimentul dat, a zis că, după părerea sa, scopul principal al acestuia a fost de a aduna mai mulți oameni ce au interese comune, pentru a discuta despre situația din țară, consecințele furtului miliardului, resimțite la nivel personal, ideea de datorie față de țară și… artă. De asemenea, a remarcat că instalația ar fi putut fi prezentată într-o manieră mai interesantă, însă, cu părere de rău, spațiul în care a fost expusă, sala Bibliotecii B. P. Hașdeu, nu permite acest lucru.
Am discutat cu numeroase persoane în speranța de a afla părerea lor sinceră vizavi de această instalație și am rămas relativ surprinsă de multitudinea reacţiilor pozitive. Și totuși, majoritatea își exprimau admirația cu oarecare dubii, folosind drept frază introductivă: încă nu am înțeles, stai să studiez etc., când, de fapt, era o sală cu multe blocuri de hârtie albă, curată, respectiv destul de direct și clar – multă, multă hârtie. Și totuși, mulți susțineau că, realmente, nu s-au gândit cam cum arată un miliard, iar cele văzute impresionează prin opulență.
În pauzele dintre discuții, de câteva ori am reușit să ne sprijinim de instalație – o experiență ciudată. Am observat că alții folosesc instalația drept suport pentru pahar, telefon. Mai mult, cineva și-a urcat copilul pe unul din blocuri, pentru a-i face o fotografie, de altfel, o imagine chiar frumoasă, ce poate ar merită un articol aparte cu o analiză semiotică detaliată.
Cea mai interesantă discuție am avut-o cu unul din lucrătorii bibliotecii, probabil paznicul – un domn în vârstă, care habar nu avea ce se întâmplă. După ce i-am explicat în ce constă evenimentul, la întrebarea care crede că va fi soarta ulterioară a instalației a oferit un răspuns formidabil. Conspiraționiștii nu dorm, ura! Așadar, dumnealui crede că toate aceste foi, fiind de aceeași mărime, adică a unei bancnote de 100 de dolari vor fi duse înapoi la tipografia de unde au fost împrumutate, vor fi copertate și, poftim, cumpărați carnete… Răspunsul nostru carnetelor Moleskine – bucăți din artă!
Obosiți de alb, dar și mai mult de toată vorba din jurul miliardului, ne-am îndreptat spre ieșire, când, brusc, s-a stins lumina. Ce performance minunat ar fi putut avea loc dacă preț de câteva secunde, în întuneric, cineva ar fi făcut așa încât miliardul să dispară!
Ca amintire, am furat o bancnotă și am făcut din ea o corăbioară. Fie ca, corabia povarei bunătății noastre să plutească lin, spre un vector luminos, înfruntând toate valurile vamale!
Trăiască miliardul – scuza noastră cea de toate zilele!
Reamintim că acum un an, Ștefan Eșanu a prezentat un proiect intitulat „Măd in Moldova”, o expoziție-ironie prin care s-a dorit reinterpretarea idolilor și valorilor moldovenilor. Proiectul a fost pe larg discutat de publicul larg, stârnind și multe controverse. Pe de o parte erau cei care apreciau originalitatea acestei abordări, pe de altă parte mulți au interpretat lucrările respective drept o profanare a valorilor naționale și o insultă la adresa autorilor simbolurilor țării.
Ștefan Eșanu este absolvent al Liceului de Arte „Igor Vieru” și al Academiei de Muzică, Teatru și Arte Plastice. A participat la diverse expoziții internaționale de artă contemporană la Londra, Viena și alte orașe europene.
