Pe #diez avem un proiecțel împreună cu Anastasia Taburceanu. Astfel ne plimbăm prin locuri diferite și mai puțin cunoscute din Chișinău, și încercăm să aflăm mai multe despre ele.
„Haideți să călătorim în timp. Azi nu ne supărăm pe cei doi proprietari ai vilei Nazarov care au lăsat-o în paragină ani buni la rând și acum au scos-o la vânzare cu 900.000 Euro. Azi nu ne supărăm pe autorități pentru că „e proprietate privată” și ei sunt neputincioși. Nici pe primărie. Nici pe ministerul culturii nu ne vom supăra pentru că nu există un set clar de reguli de exploatare a monumentelor de arhitectură de valoare istorică și nici reguli stricte pentru cei care administrează astfel de proprietăți. Nici nu o să dăm vina pe noi, locuitorii acestui oraș, care tolerăm această tortură legală pe fața urbei noastre.
Azi suntem buni, azi suntem îngăduitori. Azi mergem în timp să ne imaginăm un oraș despre care știm foarte puțin, să ne imaginăm niște oameni și obiceiurile lor despre care nu știm nimic” scrie Anastasia Taburceanu.
Istoria alternativă a casei de pe Columna 110
Cred că era o noapte friguroasă de ianuarie. Viscolea. Era târziu și oamenii casei se linișteau prin colțuri cu treburi mici de făcut la lumina lumânării. Cucoanele dădeau ultimele indicații bucătăreselor. Printre burghezia proaspătă de la Chișinău apăruse o moadă nouă aduse de cucoanele care fusese la Paris – împodobitul bradului de Crăciun. Printre bârfe și câte un păhăruț, două de lichior de afine, femeile împodobeau pomul cu panglicile sclipitoare, lumânările colorate şi pachete cu tot felul de cofeturi.
Slugile aveau treabă până peste cap. Noaptea asta aveau să doarmă numai câteva ore. Într-o zi venea Crăciunul.
Cozonacii cu nucă au fost copți și se odihnesc sup prosoape. Porcul tăiat de Ignat sta acum în pivniță. Din acel porc pe masa de Crăciun gospodarii o să aibă cîrnați, caltaboși și saltison. În noaptea asta bucătăresele o să mai sacrifice vreo două orătănii de prin curte, să manînce cuconii și niște carne friptă caldă, cînd s-or întoarce de la Slujbă. După masă vor scoate carafele cu lichior și se vor drege cu clătite cu dulceață.
Postul era ținut cu sfințenie, pentru curățirea sufletului, în timp ce casele se primeneau pentru primirea Domnului.
Copiii demult trimiși la culcare încă mai chicoteau sub plapume, mîine vor merge cu colinda. Împodobiți cu șalinci pînă peste nas, vor lupta cu zăpada din pîsle și gerul din obraji, dar vor veni acasă cu desagi plini de covrigi, mere și nuci.
Covrigăriile nu conteneau cu munca, și toate familiile cumpărau sute de covrigi ca să fie pregatiți pentru rîndurile de colindători.
Frații Ivan și Nicolae Lebedev au ieșit din casă lăsând trăsura și birjarul. Au luat-o pe str. Seminarskaya (acum Mitropolit G. Bănulescu-Bodoni) până la str. Aleksadrovskaya și de acolo încă un cartier pe aceeași stradă pînă la Clubul Nobilimii (astăzi pe locul acestei clădiri stă cinematograful „Patria-Loteanu”), unde se adunau serile marea nobilime ereditară, diverşi funcţionari și negustori bogați. Tot acolo frații Lebedev l-au întâlnit pe negustorul Iacob Nazarov, un rus lepovinean pe care demult îl curtau. Acesta trebuia să cumpere vila urbană a fraților.
Vila era situată la intersecția străzilor Seminarskaya și strada Kaușanskaya (astăzi Columna). Un loc foarte bun aproape de Casa Eparhială și clădirile Mitropoliei (astăzi nu mai există), și Catedrala Nașterii Domnului.
Strada Kaușenskaya până nu demult era axa centrală a orașului. Această stradă stă fix la granița dintre orașul vechi, cu străzile lui încrucișate ca un păiengeniș, și mai sus de acea frontieră imaginară începea orașul nou. Peste parc mai la deal se întindea noua axă a Chișinăului, strada Milionaya (nume neoficial primit din cauza proprietarilor noilor construcții de pe această stradă care erau foarte înstăriți (azi bulevardul Ștefan cel Mare și Sfînt)). Un loc taman perfect pentru un noveau riche cum era lipovineanul Nazarov care își croia drum în cercurile familiilor cu titlu din Chișinăul anilor 1900.
După câteva rânduri de pahare cu cogniac și cîteva schimburi de țigarete, bărbații au bătut palma. Nazarov a plecat cu promisiunea unei case în buricul târgului, iar frații Lebedev cu o chilipirgeală bună.
E ziua Crăciunului. După Slujbă, în toate casele din Chișinău se întindea masa de sărbătoare cu fripturi de porc, sarmale și cozonaci. Mâncărurile însă nu erau gustate fără a se da de pomană în vecini și la săraci. Oameni ducând farfurii cu mâncare erau pe toate străzile. Cucoanele Lebedev au ieșit și ele să împartă cozonaci săracilor, și tot orașul deja știa că soții lor vânduse vila lipoveanului.
După masă copiii au ieșit la derdeluș, iar părinții pe la prieteni unde se petreceau. Seara, copiii plecau cu Steaua și feciorii cu Irozii. O sărbătoare a copilăriei.
Mult după Crăciun, Nazarov a intrat în casă cu drept de proprietate. Aici familia lui au avut o viață frumoasă, au făcut serate și au poftit cei mai de vază musafiri al acelor vremuri. A iubit casa și a îngrijit-o. În timpul războiului vila a fost deteriorată dar în 1948 refăcută. Încă mulți ani după asta a stat falnică amintind trecătorilor despre frumoasa istorie a familiilor care au locuit-o.
Text și foto de Anastasia Taburceanu. Mai multe din plimbările ei vezi pe: Descoperiri Urbane.
