Sfântul Nicolae este sărbătorit în fiecare an, pe 6 decembrie (pe rit nou), și la 19 decembrie (pe rit vechi). În Europa, în preajmă secolului al XII-lea, ziua de Sfântul Nicolae a devenit atât ziua darurilor, cât și a activităților caritabile.
Numele de Nicolae e de origine grecească, este format din două cuvinte: „nike” (victorie, a învinge) și „laos”(popor).
În fiecare an, în noaptea de 5 spre 6 decembrie (18 spre 19 decembrie), copiii știu că trebuie că ghetuțele sau cizmulițele lor să fie lustruite, deoarece Moș Nicolae va veni pe la ei să le aducă daruri celor cuminți. Copiii neascultători primesc o nuielușă, menită să îi atenționeze și să le aducă aminte că trebuie să asculte de părinții și bunicii lor. Pentru Moș Nicolae este suficient să se uite prin ferestre pentru a-și da seamă dacă un copil a fost cuminte sau rău.
În noaptea de Sfântul Nicolae, tradițiile vorbesc și despre ritualuri magice, farmece și prognosticuri meteorologice. Astfel, se vor pune crenguțe de pomi fructiferi în apă, pentru a înflori până la Anul Nou, ocazie cu care se va afla rodul livezilor din anul ce urmează.
De obicei, fetele se adună în ajunul sărbătorii pentru a face plăcinte, iar seara, la ora noua fix, flăcăii năvălesc peste ele și petrecerea începe.
Se spune că iarna începe la Sfântul Niculai, când, acesta, trebuie să-și scuture barba cea albă, cu alte cuvinte, trebuie neapărat să ningă. Dacă totuși se întâmplă să nu ningă de Sfântul Nicolae, atunci se zice că ar fi întinerit Sfântul Niculai.
Ziua de Sfântul Nicolae încheie ciclul de sărbători şi practici magice care se fac de la începutul anului şi până la sărbătoarea de Sfântul Andrei.
