Copiii ai căror părinți sunt plecați peste hotare a devenit o nouă categorie de copii, față de care societatea manifestă intoleranță, ca și față de cei cu dizabilități, cei din familii în situații de risc. Există și unele stereoptipuri formate ce denotă o anumită atitudine față de ei, scrie campania de informare, „Familii fără hotare”.
# „Copiii de azi nu știu ce este respect.”
# „Copiii își cunosc foarte bine drepturile, dar nu știu să fie responsabili.”
# „Copii răsfățați, alintați, needucați, obraznici.”
# „Părinții își sacrifică viața pentru copii, plecând la muncă peste hotare, iar ei nu manifestă nici un pic de stimă.”
# „Copii fără copilărie, sărind peste adolescență, direct în viața de adult.”
Sunt câteva din percepțiile societății referitoare la copiii ai căror părinți sunt plecați la muncă peste hotare. Cum de s-a ajuns la o asemenea percepție a lucrurilor? Cine este de vină? Părinții, care au decis să plece pentru a dobândi un nivel mai înalt al calității vieții? Sau, copiii, care nu știu cum să se adapteze condițiilor noi, deoarece nimeni nu le-a vorbit cum s-o facă mai bine? Cine i-a învățat să realizeze concomitent sarcinile de la școală, cele din gospodărie și cele de îngrijire a fraților mai mici? Cine i-a învățat să rezolve probleme de viață și conflicte, să facă față stresului și emoțiilor negative, să gestioneze banii de buzunar?
Unii copiii reușesc să compenseze lipsa părinților prin a se angaja în diverse activități școlare și extrașcolare, pentru a trece cât mai repede peste copilăria cu afecțiune redusă și a deveni maturi. Alții ajung să se izoleze de societate și dezvoltă în scurt timp boli somatice sau tulburări mentale. Alții nu mai știu ce înseamnă valori, stimă, respect, recunoștință. Consecințele sunt diverse, și bune, și mai puțin bune. Prejudecățile și etichetările întăresc comportamentele problematice și neadecvate ale copiilor.
Ce ne face pe noi adulții să etichetăm, să percepem acești copii stereotipizat? Propria frustrare, nemulțumirea, invidia, neputința, disperarea, decepția? Față de cine sau ce trăim acest bagaj de emoții și sentimente și cât de mult ne ajută să facem față provocărilor vieții, schimbărilor din societate și să relaționăm pozitiv cu copiii?
Copilul, părinții cărora sunt plecați, nu poartă nici o vină și nu este responsabil pentru decizia părinților. El/ea este ca și oricare alt copil, care are nevoie de siguranță și protecție, de afecțiune și acceptare, de comunicare și afiliere. Este datoria adulților să descopere universul copilului, să modeleze caracterul acestuia, să manifeste respect prin comunicare și acțiuni, să răspundă nevoilor și să fie disponibil pentru copil.
Sunt părinți care își asumă rolul de învățăcel în educația copiilor și se interesează, studiază, fac schimb de experiențe, discută cu specialiști din domeniu, pentru a găsi calea optimă și a construi o relație pozitivă cu propriul copil/copii. Sunt părinți care preiau modele tradiționale transmise din generații în generații.
O parte din părinții plecați reușesc, în pofida distanței geografice, să mențină o relație pozitivă și să ofere afecțiune copiilor, alți părinți nu reușesc. Cu același succes putem menționa, că printre părinții care sunt prezenți fizic lângă copiii lor, sunt o parte, care nu știu cum să ofere acea afecțiune atât de necesară copilului pentru o dezvoltare sănătoasă. Compensarea lipsei fizice și emoționale prin cadouri și diverse obiecte de valoare este un comportament al multor părinți, fie plecați peste hotare, fie prezenți în țară.
Și atunci, de ce ar trebui să-i categorisim pe copiii ai căror părinți sunt plecați la muncă peste hotare?
Cunoașterea și dorința de a înțelege copilul este calea de spargere a stereotipurilor și prejudecăților față de copiii, părinții cărora sunt plecați la muncă peste hotare.
Acestea și alte stereotipuri și prejudecăți ce țin de migrație au fost discutate în cadrul dialogului public „Familii fără hotare” organizat, la 27 octombrie, de Fundația elvețiană „Terre des hommes” Moldova. Discuția a fost moderată de psihologul Tatiana Turchină. De asemenea, a avut loc în premieră proiecția scurtmetrajul animat autohton „In Exile”, alături de regizorul acestuia, Alexandru Kurilov.
Dialogul public „Familii fără hotare” reprezintă o serie de întâlniri în cadrul cărora este abordat subiectul migrației. Ulterior, vom anunța subiectele, datele și locațiile următoarelor întâlniri, urmăriți proiectul pe Facebook pentru detalii. Este binevenită participarea tuturor – a publicului larg, reprezentanților organizațiilor și instituțiilor din domeniu, mass-media.
Campania de informare „Familii fără hotare” face parte din proiectul „Protecția copilului în contextul migrației părinților”, implementat de Terre des hommes Moldova, cu sprijinul financiar al Ambasadei Olandei în cadrul Programului Drepturile Omului.
