De pe scena cursului teatral al liceului pe care l-a urmat în Italia și până la luminile reflectoarelor din Los Angeles a fost cale de câțiva ani de muncă, perseverență și croșetarea unui vis pe care Silvia Busuioc îl trăiește cu ochii deschiși, un vis în care se simte acasă și pe care vrea să-l transcendă din perspectiva a cât mai multe roluri și provocări actoricești. Este membră a celui mai important club al actorilor din lume – Actors Studio, ceea ce îi oferă oportunitatea să învețe necontenit de la cele mai mari nume în actorie, iar succesele de până acum numără câteva zeci de scurt-metraje și 6 lung-metraje.
În urmă cu 10 ani, părăsea băncile Liceului Spiru Haret din Capitală, unde finaliza clasa a 11-a. Voia să-și urmeze studiile peste hotare și, pentru a ușura procesele birocratice, a decis să absolvească liceul în Italia, pentru ca ulterior să-i fie mai simplu să acceadă la o universitate italiană. „În primele șase luni mi-a fost extraordinar de complicat, nu aveam prieteni, trăiam un șoc cultural. Eram unica elevă străină în clasa în care învățam. În aceste luni am stat doar în casă și am studiat”, își amintește Silvia. Și-a asumat aceste riscuri conștient, insistând să fie acceptată în clasa a 12-a, întrucât străinilor de obicei li se permite să acceadă doar cu condiția de a repeta un an de studiu. Deși nu cunoștea limba italiană, i s-a dat o șansă, iar tânăra le-a demonstrat că poate trece cu brio toate testările, inclusiv bacalaureatul italian.
Mă simțeam ca acasă…
La scurt timp, în cadrul liceului s-a deschis un grup teatral. Silvia știa că era șansa ei să-și diversifice activitățile și viața socială. „M-am înscris la acest grup teatral și… m-am simțit ca acasă. Acolo nu mai conta faptul că nu cunoșteam limba și că eram cu italieni. Acolo conta doar arta. În sfârșit, am început să discut cu alte persoane, să găsim interese comune și mi-am zis că nu voi mai studia economia, așa cum intenționam inițial. Am decis să fac ceva ce într-adevăr îmi place”, spune tânăra.
Șase luni la cursul de actorie din școală au fost suficiente să se convingă că asta e ceea ce vrea să facă toată viața, iar piesele pe care le-a jucat cu echipa de la curs, pe scenele teatrelor profesioniste italiene, au determinat-o să aleagă pentru facultate o specialitate corespunzătoare. Astfel, în 2012 absolvea Științele Comunicării, Teatru și Spectacol la Milano.
Tot Milano a fost locul care i-a deschis și alte uși. Programul de la facultate îi oferea o anumită libertate, ceea ce i-a permis să aibă, în timpul celor trei ani de studii, mai multe joburi. Atunci a început să lucreze cu o companie teatrală cu care a mers în turnee în mai mult țări, inclusiv România. În același timp, doi ani i-a dedicat lucrului la o televiziune italiană unde s-a manifestat ca prezentatoare, dar și ca dansatoare. Pe lângă asta, continua să meargă la castinguri pentru diferite roluri și tot atunci a gustat din lumea modellingului. În anul 2013, a fost cooptată ca actriţă principală în serialul de comedie de mare succes „Fuoriclasse”, care a fost difuzat pe Rai Uno până în primăvara acestui an.
Actors Studio – familia artistică
La absolvire, trebuia să decidă dacă rămâne la Milano sau pleacă la Londra. Unul din profesori i-a sugerat să-și încerce norocul la Actors Studio. A acceptat provocarea, întrucât „în domeniul actoriei, la nivel internațional, e mai bine să fii la Londra sau la Los Angeles pentru proiecte mari”. „A fost complicat să intru. Am trecut mai multe probe, și am fost bucuroasă să fiu acceptată ca oaspete străin”, spune ea.
Ce este Actors Studio?
O organizație non-profit destinată actorilor profesioniști, regizorilor și scenariștilor, fondată în 1947 în New York de către Elia Kazan, Cheryl Crawford și Robert Lewis, cu scopul de a reuni sub același acoperiș profesioniști în domeniul teatrului și cinematografiei care pot să lucreze împreună în pauzele dintre joburile pe care le au, pentru a-și perfecționa abilitățile actoricești. Clubul este gratuit pentru cei care dețin statutul de membri, întrucât actori faimoși, precum Al Pacino, donează constant pentru întreținerea acestuia. Clubul din New York are o filială și la Hollywood, în California.
Actors Studio nu este o școală, dar un studio activ pentru actorii care vor să învețe continuu și să devină mai buni în ceea ce fac. În 2012, Silvia Busuioc a fost acceptată ca oaspete străin al clubului, beneficiind de toate oportunitățile unui membru deplin. „Pe parcursul vieții poate fi vizitat oricând, după dorință, pentru perfecționări în pauzele lungi dintre proiecte. Aici s-au născut filme, piese celebre au fost puse în scenă pentru prima dată. Spre exemplu, piesa „A street car named desire” a fost creată de membrii de la Actors Studio, iar după aceasta a ajuns să fie jucată la Broadway ca mai apoi să ajungă să fie și ecranizată într-un film.”
Din 2012, Silvia pleacă acolo periodic:„După proiecte, mă întorc la familia mea artistică”. Acolo are parte de diferite workshopuri, lecții de improvizare, analize de scenarii. „Studiem anumite piese foarte bine. Ei cer de la noi nivelul cel mai înalt și dedicație. Piesa nu trebuie citită de zeci de ori, dar de sute de ori. Trebuie să analizezi toate detaliile poveștii, de la țară, perioadă, limbă vorbită și accent, la contextul istoric, politic și nivelul social. Este un proces continuu care nu se încheie niciodată. Sunt actori de 80 de ani care continuă să vină aici. La workshopuri nu suntem mulți, cineva vine, cineva pleacă, în mediu suntem câte 10-20 de persoane într-un workshop. E ca și cum te-ai întoarce acasă, dar nu suntem mereu aceeași. Este un flux continuu”, povestește Silvia.
„Cel mai complicat a fost să ies din rolul unui băiat. Aveam până și vise ciudate”
Silvia cunoaște cinci limbi – româna, rusa, engleza, italiana și germana – ceea ce i-a permis să joace diferite roluri, în toate cele cinci. Rolurile ei pot fi rezumate la zeci de scurt-metraje și șase lung-metraje. Cele mai recente sunt Gotthard, care și-a avut premiera la Locarno câteva săptămâni în urmă, și filmul românesc Selfie 69, lansat acum o săptămână la București.
Silvia ne-a spus că anume rolul din Gotthard a reușit să o provoace cel mai mult până acum, pentru că a trebuit să intre în pielea unui băiat. Și pentru că un actor trebuie să se identifice cu personajul până la cele mai mici detalii, timp de o lună până la filmări a decis să preia stilul vestimentar al unui băiat, împrumutând haine de la prietenii săi.
„Am avut multe situații amuzante. Experiența a fost inconfortabilă pe alocuri. Când am acceptat acest rol, zburând din L. A. la Berlin, am decis să mă îmbrac ca un băiat și să trec așa verificarea la aeroport. Atunci am înțeles despre cum se fac diferențele între băieți și fete. Lumea mă privea straniu, cu dispreț, mă aflam într-o zonă inconfortabilă. Îmi era foarte interesant să explorez acest detaliu din perspectivă actoricească, să urmăresc cum reacționează oamenii. Ajunsă la Berlin, am luat proba finală și am fost acceptată. Ulterior, am purtat haine băiețești timp de o lună până la filmări și deja pe platou. A fost cel mai neordinar pas pe care l-am făcut ca să intru în pielea unui personaj.”
Cel mai complicat însă, i-a fost să iasă din rol, mărturisește eroina. „Conștientizam deja că nu mai eram în pielea personajului, dar mintea continua să se gândească la proiect. A fost greu pentru că începusem să am vise ciudate, mă gândeam la diferite aspecte ale relațiilor dintre femei și bărbați. Pe de altă parte, mi-a plăcut eliberarea totală de machiaj și de alte detalii feminine. A fost ciudat inclusiv să revin la roluri de fată fatală ulterior”, mai adaugă Silvia Busuioc.
O altă provocare a fost să joace rolul unei femei însărcinate într-o producție recentă lansată de Warner Bros, Lethal Weapon, care și-a avut premiera pe 21 septembrie. „Dormeam cu prosopul sub bluză. Deja la filmări aveam ideea că sunt însărcinată, pentru că nu trebuia să am burtă mare, dar trebuia să gândesc că sunt însărcinată”.
Serialul „Lethal Weapon“ este unul dintre cele mai aşteptate producţii de televiziune ale noului sezon şi continuă aventurile lui Mel Gibson din celebrul blockbuster cu același nume.
„Un actor trebuie să știe totul despre personajul pe care-l joacă”, spune Silvia. „Îmi place să explorez, să-mi studiez personajele. Noi suntem poate un pic obsedați, mereu în competiția de a ne întrece limitele, însă dacă o poveste este interesantă, încerc să trec peste toate limitele ca să joc personajul.”
I-ar plăcea să joace mai multă acțiune, iar pentru asta și-a promis să înceapă cursuri de arte marțiale, pentru a se menține atât din psihic, cât și fizic. „De asemenea, pentru a putea accepta mai multe roluri de acțiune. Am avut o singură scenă într-un film, când trebuia să stau pe marginea unei clădiri foarte înalte. Am fost foarte curajoasă, dar cascadorii extreme nu am putut să fac. Am folosit un cascador.”
„Trebuie să te obișnuiești cu instabilitatea”
„Nu este un job stabil. Nu știi când va apărea următorul proiect”, povestește tânăra actriță. „Este dificil să rămâi pozitiv chiar și în momentele de pauză între proiecte, dar trebuie să te obișnuiești cu instabilitatea. Pentru noi, actorii, e un fel de adrenalină.”
Fiind străină peste tot, a întâlnit obstacole oriunde a mers. „În Italia, spre exemplu, oricum vor da mereu prioritate conaționalilor. Prin faptul că mi-am făcut o reputație în SUA, deja lucrez mai ușor în Italia. America, însă, este mult mai deschisă, mai prietenoasă ca țară. Acolo vin oameni din toate colțurile lumii. Sunt foarte deschiși pentru idei și proiecte noi, iar tinerii au multe oportunități. Doar că, în actorie trebuie să lucrezi mult cu accentele: de la american la britanic, ca să pot juca diverse roluri.”
Regula generală e cunoscută: cu cât mai mult lucrezi, cu atât mai mult devii cunoscut. La început, pentru producătorii de film, ulterior – pentru public. „Talentul este important, dar la fel de importantă este și atitudinea cu care lucrezi, pentru că actorii sunt aleși de multe ori în baza personalității. Da, trebuie să reciți bine, dar la un film lucrează sute de persoane cu care filmezi luni de zile. Trebuie să te înțelegi cu lumea. Toate proiectele sunt de grup. Nu poți turna singur un film. Chiar dacă e un spectacol pentru o singură persoană, oricum lucrezi cu un scriitor, un regizor, ai tehnicianul care-ți pune luminile. Cu cât mai mult lucrezi și îți faci o reputație bună, cu atât e mai ușor să obții joburi în viitor.”
În Moldova, tinerii au frica de a-și urma visurile
Silvia ne-a povestit că America i-a adus un prieten bun, un actor din Moldova – Ghena Moroșanu, cu care s-au cunoscut prin intermediul mai multor prieteni de la Actors Studio: „Când ne-am întâlnit, nu știam de unde venim și a fost amuzant că am început să-i explic unde e Moldova, când el mi-a zis că știe de Moldova, pentru că și el e de acolo.”
Silvia Busuioc are un scenariu de viață – OSCAR. „Vreau să mă perfecționez, să ating inimile oamenilor prin intermediul poveștilor spuse în filme sau în teatru. Vreau să mă implic în proiecte în toată luma și să călătoresc. Persoanele pe care le admir sunt Kate Blanchet, Meryl Streep și Julia Roberts. Aș vrea să ajung la nivelul la care să lucrez cu aceste persoane. Vreau să deschid organizații non-profit, școli de artă. Consider că arta unește persoanele, așa cum m-a unit pe mine cu o țară străină. Școlile de artă pot să ajute tinerii să fie mai deschiși, să viseze, să-și atingă scopurilee, să nu aibă frică. Mi se pare că în Moldova tinerii au frica de a-și urma visele. Mentalitatea mulțimii înclină spre pragmatism, o diplomă la facultatea de Economie și gata. Dar diploma nu contează. Tinerii trebuie să își urmeze pasiunile fără frică și cred că arta poate face asta.”
