Cartea este despre iubire şi suferință din iubire, şi cuprinde povestea timidă, tumultuoasă, intensă şi pasională a doi bărbați care au iubit aceeași femeie în perioade diferite. Personajul principal este Ileana, dar totodată Lena, fiind aceeași femeie iubită de cei doi barbați, scriitorul Andrei Mavrodin și Barbu Hasnas. Mavrodin, scriitorul îndrăgostit de Ileana, se schimbă foarte mult după ce o cunoaște, nu mai poate scrie, îşi pierde ideile de creație şi uită de lumea literaturii. El o iubeşte, dar nu vrea copii, ea însă îi vrea, acesta fiind un motiv care-i duce pe drumuri diferite. Cunoaște-le dragostea prin câteva citate din carte.
„Uneori, mai ales în tren, privesc cu atenție chipul vecinei mele de compartiment și îmi spun: dacă m-aș fi aflat într-o anumită zi, într-un anumit loc, într-un anumit oraș, femeia aceasta ar fi fost soția mea sau poate ar fi fost, cum se spune, dragostea mea cea mare.”
„Nu mă gândesc deloc la trupul ei; e destul de ușor să cunoști și să uiți un trup.”
„Și, din toate aceste fragmente, profiluri, lumini, gesturi, fețe, glasuri, am văzut desprinzându-se mâna Ileanei, palidă, cu degetele foarte lungi, aproape transparente.”
„Era o mână pură, nelogodită, monahală.”
„Nu suntem noi de vină dacă cele mai multe dintre femei ne arată, cu insistență, ceea ce e obscen sau inert, sau caduc în corpurile lor. Pe o femeie care-și subliniază contururile obscene nu o poți privi altfel decât obscen. Obiectul ne indică, de cele mai multe ori, cum trebuie el privit și judecat. Femeia ne invită întotdeauna să o privim așa cum vrea ea.”
„Căci ăsta mi se pare lucrul cel mai greu de învățat în contemplarea iubitei: să știi cum să-i privești ochii.”
„Mă întreb, bunăoară, dacă nu cumva în ziua când am început să iubesc nu s-a întâmplat ceva lângă mine, ceva pe care eu nu l-am văzut sau pe care nu l-am înțeles și prin ignorarea căruia m-am abandonat, fără luciditate, cu totul iresponsabil, întâmplărilor. Te trezești că ai devenit ceva, aproape fără să-ți mai amintești începuturile acestei transformări.”
„Camaraderia între un bărbat şi o femeie tânără este posibilă numai dacă amândoi sunt foarte inteligenţi sau dacă amândoi iubesc.”
„Cine nu ştie, de altfel, că în dragoste nici o certitudine nu e definitivă, că lucrul acela elementar – sentimentul că eşti iubit – trebuie necontenit verificat, căci o singură îndoială, o singură greşeală surpă totul în nebunie şi dezgust?”
„Nu-ţi dai seama ce copleşitor lucru e să simţi, câteodată, că timpul ţi-a luat-o înainte, că n-ai făcut anumite lucruri esenţiale la vremea lor şi că ai să te trezeşti într-o bună zi singur, îmbătrânit, incapabil de a mai repara ceva.”
