Articolul este despre prima perioadă de studenţie a Victoriei Zubenco la Craiova. Materialul face parte dintr-un proiect de-al lui Dmitri Gorobîc care colectează experiențele studenților din Moldova care învață în România.
„Dacă dai mult într-un perete, într-un final el se va prăbuși”
„Încep cu acest citat pentru că mulți studenți, atunci când ajung în situații dificile, refuză să găsească căi de abolire a problemei și „își lasă mâinile în jos”. În acest articol vreau să povestesc despre experiența mea nebună de studentă în Craiova” scrie Victoria pe blogul lui Dmitri Gorobîc.
Experiența de studenție a Victoriei Zubenco la Craiova
Până în primul an de colegiu mă gândeam foarte mult la ceea ce vreau să devin când “am să cresc mare”, și mă deranja că toți colegii mei deja știau că se vor face medici, juriști, economiști etc. Situația s-a schimbat în primul an de colegiu, în care eu am decis că mă fac actriță. Adevărat e că cerul și pământul s-au schimbat în ochii părinților când au aflat vestea. Și normal, când mama se gândea că fata ei va deveni profesoară de limbi străine, că acum așa e “moda”. Datorită multor negocieri, explicări și lacrimi, părinții au fost de acord ca eu să mă fac artist, dar cu condiția că termin 4 ani de colegiu, în urma căruia trebuia să devin “manager în turism” și plec să-mi fac studiile la Academia de Muzică, Teatru și Arte Plastice din Chișinău. Eu fericită de biruința mea asupra standardelor, am zis că așa fac, dar în capul meu deja era construit planul ideal de evadare, și anume studiile în România. După ce m-am văzut cu diploma de BAC în mâini le-am zis părinților că plec și nimeni nu mă va putea opri. De data aceasta părinții au avut o reacție mai liniștită, știind că nu are nici un rost să se pună cu gândacii din capul meu.
Facebook în ajutor
Nu aveam nicio informație despre studii, despre documente, despre orașe. Dar în ajutor mi-a venit grupul de pe facebook, Admitere în România, din care am aflat totul de ce aveam nevoie. Am început să mă învăț cu diversitatea oamenilor încă de pe acest grup. Unii erau mai blânzi, și dacă cineva nu înțelegea ceva, nu se leneveau și mai explicau odată, alții erau aroganți și enervanți. Dar am înțeles că o să-mi fie de folos și asta. Mare mi-a fost mirarea când în lista cu Universități și locuri alocate am găsit foarte puține locuri la Facultatea de Teatru. Dezamăgirea îmi umplea fiecare părticică a sufletului meu, dar am decis că merg la risc (riscul totuși nu era atât de mare, pentru că în cazul în care nu intram, puteam liber să termin colegiul, dar sufletul meu avea nevoie de o dramă).
După nenumărate zile și nopți petrecute în fața calculatorului și căutând informații, începând de la Universitate și terminând cu cluburi și pub-uri, am ales trei orașe. Craiova în lista mea a fost pe locul doi, și soarta a decis să mă trimită pe mine în inima Olteniei, în cuibul de viespi, în cupa cu venin etc.
Eu fiind o studentă iresponsabilă, nu am ajuns la studii de pe 1 octombrie, pentru că nu aveam încă viza. Cum am primit viza, mi-am luat bagajele (5 genți mari!) și fuga la Chișinău la gară, unde există cursa directă Chișinău – Craiova. Ca o fată care nu a plecat niciodată singură nicăieri am plâns toate 12 ore până am ajuns în Craiova (mai făceam și niște pauze pentru diverse glumițe). Am ajuns în Craiova la ora 4:00 dimineața, afară ploua, în gară stăteau niște țigani. Deodată în capul meu au apărut cuvinte foarte urâte legate de această priveliște. În ajutor mi-a venit Asociația Studenților Basarabeni din Craiova, care m-au ajutat cu gențile, m-au cazat până dimineață, au mers cu mine la universitate etc.
Căminul în Craiova
Dimineața am rezolvat foarte repede cu actele la universitate și cu cazarea în cămin. Cămine în Craiova sunt foarte multe, sunt cu plată și diferă condițiile. Sunt cămine în care stau câte 2 persoane în cameră, cu baie proprie, televizor, frigider și altele. Sunt cămine în care stau câte 5 în cameră, dar sunt aceleași condiții, diferența fiind desigur de preț. Eu am fost cazată într-un cămin de 4 oameni în cameră cu baia comună pe hol.
Eu eram mulțumită, deoarece stau la 5 minute de facultate. Eu fiind o persoană care toată viața a trăit în confort, am început a plânge când am văzut că trebuie să fac baie, să gătesc și să fac alte lucruri alături de alți oameni. După câteva săptămâni nu puteam să îmi imaginez studenția fără chestiile acestea. E foarte amuzant să faci duș și să cânți în gura mare sau să gătești și să vină cineva să-ți fure un cartof prăjit.
Accentul moldovenesc
Ajunsă la facultate am întâlnit prima și cea mai mare problemă a mea și a tuturor moldovenilor, accentul moldovenesc. Profesorii au fost cu mine direcți și mi-au zis că nu am nicio șansă să fac teatru și film în România dacă nu scap de accent. Pentru mine a fost o lovitură enormă, pentru că mă împiedica să merg înainte, dar cu muncă și silință am reușit. Acum, ajunsă aproape de finalul primului an de facultate, cei care nu mă cunosc nici nu își dau seama că nu sunt de acolo.
Oltenii fiind niște oameni expresivi în tot ce fac, nu m-au primit de la început în cercul lor, făcând pe seama mea glume despre Moldova și moldoveni. Scăparea mea a fost faptul că țin la glume și mereu le răspundeam bine. Cred că fiecare student basarabean din România s-a întâlnit cu glume despre moldoveni, și cred că e normal, pentru că aceste glume chiar apropie oamenii. De la bun început am avut porecla „Moldova”. Ne-am împrietenit totuși foarte repede, absolut cu toți, și cu cei din facultate și cu cei din cămin, și cu toată lumea care mă cunoștea. Oltenii sunt plini de energie, nebunatici, vorbesc mult și le place să bea, la fel sunt și moldovenii.
Despre Craiova
În general Universitatea e un loc minunat. Am dat doar de profesori receptivi, care mereu mi-au zis că studenții din Moldova sunt deosebit de silitori și ingenioși. Aici poți găsi toate specialitățile de care ai nevoie, la fel în Craiova există și o universitate de farmacie și medicină.
Craiova e un oraș frumos, cu un centru vechi de excepție. Nu pot să nu remarc și Teatrul Național, care după părerea mea are o arhitectură fabuloasă. Aici găsești de toate pentru toți, la ce oră vrei. Locuri pentru distracții sunt destul de multe, în mare parte cu muzică bună și băutură ieftină. Craiova e considerat unul dintre cele mai ieftine orașe din România. Hainele și produsele alimentare sunt la un preț foarte bun.
Ce pot zice acum, e că am avut multe momente când îmi era dor de casă, totuși sunt 700 km până în Moldova, momente când aveam nevoie de sfatul mamei, dar am învățat să rezolv toate problemele singură și în sfârșit să fiu independentă.
Ca generalizare vreau să spun că orice oraș ați alege, vă rog din tot sufletul să alegeți profesia care vă place și care o să vă facă fericiți, indiferent că e bine plătită sau nu, întrebată pe piața muncii sau nu. Important ca ceea ce faceți să vă aducă plăcere și atunci la sigur vă vor veni idei în cap din care să scoateți bănuți. Și nu uitați să comunicați cât mai mult și să vă implicați în tot ce puteți!
