Articolul este despre perioada de studenţie a Andreei Bălățel la Timișoara. Materialul face parte dintr-un proiect de-al lui Dmitri Gorobîc care colectează experiențele studenților din Moldova care învață în România.
„Legătura mea cu Timișoara e una aparte și ciudată oarecum. Nici până în ziua de azi nu-mi pot explica de unde dorința asta acerbă să-mi fac studiile anume la Timișoara. Cert e că nu regret nici o clipă că sunt studentă în capitala Banatului, și le doresc tuturor viitorilor studenți care vin la studii în România să aibă parte de experiența frumoasă pe care o trăiesc eu zi de zi” scrie Andreea pe blogul lui Dmitri Gorobîc.
Experiența Andreei Bălățel la Timișoara
După cum am zis mai sus, eu din timp, adică de 3 ani știam care o să fie cele 3 opțiuni pe care o să le scriu în cererea din dosarul de admitere. Eram informată până peste cap despre tot și toate, știam condițiile de admitere prin consulat, știam condițiile de admitere direct la facultate în concurs cu românii, știam unde se echivalează diploma de BAC și toate actele necesare pentru aceasta, căutam în listele cu basarabeni admiși la studii în România din anii trecuți pe cei admiși la Timișoara, îi găseam pe facebook și îi bombardam cu întrebări. Chiar dacă nu am fost niciodată în Timișoara, cu ajutorul Google Maps eu știam fiecare stradă, fiecare clădire, adică știam tot. Aşa dar, un mare sfat celor care planifică să învețe în străinătate: informați-vă singuri, adresați întrebări doar atunci când singuri nu ați găsit răspuns, pentru că aici nimeni nu vă așteaptă cu pâine și sare, plus la asta, nu-i nimic mai fain decât să fii informat și să te descurci cu propriile forţe.
Când am ajuns în Timişoara eu am avut șoc cultural. Era o cu totul altă lume, eu nu vedeam panourile publicitare și gheretele care le vezi la tot pasul în Chișinău. Câini de stradă am văzut doar vreo 4 până acum. Eram șocată atunci când am văzut atitudinea oamenilor față de pista pentru bicicliști, și când mai vedeam și bătrânii care pedalau bicicletele plini de forță, eu rămâneam perplexă. Florile de pe marginea carosabilului mereu vii și proaspete, gazonul, parcurile, clădirile istorice, plimbările de seară pe malul Begăi, totul pentru mine era ceva nou.
Universitatea
Eu sunt studentă la Universitatea Politehnica din Timișoara, specializarea Comunicare și Relații Publice. Mulți care vor citi articolul vor face veșnica remarcă pe care nu încetez să o aud: „Cum la o universitate cu profil tehnic se fac studii în domeniul social?”. Se fac! Credeți-mă, sunt studii cu mult mai calitative decât la universitățile specializate pe limbi, politică și comunicare. Profii sunt exigenți, prezența la cursuri și seminarii obligatorie, ai 4 absențe, fii bun și recontractează materia. Studiez 5 obiecte cu predare exclusiv în engleză, fac germană și alte obiecte cum ar fi management, marketing, comunicare verbală și orală, publicitate, fundamentele PR etc. Cine vrea studii calitative în domeniu, poftim la Poli în Timișoara.
Sunt singura basarabeancă din grupă și din serie. Primele zile la facultate eram căzuta din pod, aveam impresia că sunt ca o cioară albă, mă dureau urechile de la accentul lor însă, spre marea mea mirare, m-am încadrat rapid în colectiv. Mai greu îmi este să le înghit glumițele și umorul lor care, după părerea mea, e cam ciudat, însă te obișnuiești și cu asta.
Profii sunt foarte receptivi, sunt gata să te ajute și să-ți ofere sfaturi. Îmi place foarte mult felul lor de a fi. A fost un șoc pentru mine să văd profesoarele că vin elegant îmbrăcate, pe tocuri, rochițe, fustițe, sau profesorii la costum, cravată și cu rucsac în spate. Totuși, nu pot ascunde și partea negativă. Ştiu de la colegi că există doi profi – unul de la arhitectură și altul de la Administrație Publică, care au tendința să mai ia peste picior pe unii moldoveni. Asta însă nu a fost un impediment pentru colegii mei de a se afirma în continuare ca studenți capabili și pricepuți în domeniul pe care îl studiază.
Biblioteca UPT e minunată, e nouă, cu o arhitectură modernă, are zeci de săli de lectură, săli multimedia, scaune super comode, totul la cel mai înalt nivel. Trebuie să vii să vezi cu ochii tăi cum stă treaba aici. Tot UPT deține două baze sportive. Studenții de la poli au acces gratuit la bazin, teren de fotbal, teren de tenis, volei, baschet etc. Cei de la Universitatea de Vest tot au facilități sportive, ei tot au bazin propriu și terenuri de sport.
Căminul
Camerele din cămin sunt destul de bune. Comparându-le cu cele din Moldova, sunt mai mult decât bune. Un grup sanitar la 10 persoane (așa e la mine în cămin, în căminele UVT, baia e pe palier), bucătărie și spălătorie cu uscătoare pe etaj, toate gratuite. Eu stau în cameră cu 4 fete, suntem toate moldovence. Avem colegi care stau și cu români în cameră. Nu există un cămin exclusiv pentru moldoveni și asta, după mine, e fain, pentru că odată veniți în alt oraș, cred că trebuie să interacționăm și cu alte naționalități, nu doar cu moldovenii. Și zic asta pentru că mie personal la început chiar îmi era greu să mă încadrez în colectiv cu românii, chiar dacă ei erau foarte prietenoși, eu tot fugeam și mă izolam cu moldovenii. Asta nu e ok.
Complexul studențesc şi timpul liber
Nu știu cum e în alte orașe dar aici toți studenții au un cartier al lor, un campus studențesc (se află lângă facultăți), unde găsești magazine, cantina studențească și zeci de localuri. Recent au fost amenajate parcurile din preajma complexului, au fost instalate foișoare, hamacuri, bănci, urne (pe care nimeni nu le scoate și nu le distruge) și flori, multe multe multe flori. Atmosfera de aici e de nedescris, în perioada caldă a anului, efectiv te simți ca pe litoral, cântă muzică, toți stau pe afară, se primblă, discută, râd şi glumesc. Mulți o să-mi zică: „Cum poți să înveți în așa condiții?”. Pentru învățat există săli de lectură și biblioteci.
Mă simt obligată să zic și despre companiile aeriene care oferă zboruri low cost. Poți să mergi să vezi lumea cu bani puțini, și după mine asta-i minunat. Așa că eu profit din plin de ceea ce-mi oferă Timișoara.
Angajarea
Timișoara este orașul din România cu cea mai scăzută rată de șomaj. Plus la asta, recent, Timișoara a ocupat locul 20 în Europa și locul 44 în lume într-un clasament al orașelor cu cel mai bun nivel de trai, în vreme ce București ocupă locul 91 la nivel mondial. Sunt zeci de multinațioanle aici: Hella, Continental, Accenture, Bosch, Atoss etc., care oferă internship-uri pentru studenți chiar începând cu primul an de studii. Trimiți CV-ul și dacă le-ai plăcut, te cheamă la interviu. În dependență de cum îți pui în valoare capacitățile și cunoștințele te iau la ei în companie pentru un internship plătit cu contract de muncă pe o perioadă de 3 luni – 1 an. Dacă te descurci bine, este posibil să-ți propună job cu contract de muncă pe un timp nedeterminat și să rămâi la ei. Aici toate companiile sunt interesate să-și formeze specialiștii încă de pe băncile facultății. Eu personal am fost aleasă acum să fac parte la un internship pentru o perioadă de 3 luni într-o companie de PR din Timișoara. Deci, se poate!
Transportul
Pentru unele persoane, dezavantaj ar putea să fie faptul că Timișoara se află la circa 800 km de Moldova. Există transport direct Chișinău-Timișoara/Timișoara-Chișinău, sau tren Timișoara-Iași și de acolo deja cu trenul sau cu microbzul ajungi până la Chișinău.
Oraşul Timişoara
În rest, Timișoara este un oraş minunat. Sunt piste pentru bicicliști care te duc până în Serbia, la majoritatea stațiilor din oraș sunt bicicletele VeloTM gratuite. Se organizează mereu evenimente gen: Oktoberfest, târguri de Crăciun și Paști, Timișoara Music Day, Timotion2016, Festivalul Florilor, Festivalul jazz-ului etc. E un oraș verde, colorat, plin de viață și de istorie. Piața Operei, Libertății, îndeosebi Piața Unirii păstrează spiritul Timișoarei de altă dată. Tot în Timișoara își are rădăcinile Fabrica de Bere „Timișoreana” care, anual, organizează Ziua Porților Deschise, zi în care se organizează excursii grauite prin fabrică, iar vizitatorii pot lua parte la toate procesele de producere a berii. În localul de lângă fabrică, bucătarul ne alintă cu cei mai buni mici și cele mai delicioase bucate tradiționale românești.
Am mai spus că parcurile sunt minunate. Recent a fost renovat Parcul Justiției unde găseşti o mare de lalele de toate culorile. Sunt localuri faine. Nu vorbesc despre cluburi, avem „La Căpițe” local în care te duci, te așezi frumos pe fân, ai mese din lemn și stai cu prietenii la un suc, o bere, o apă plată. Mai este Marele Restaurant Chinezesc, unde decorul te face să uiți că te afli la Timișoara. Mai sunt multe alte localuri faine.
Organizaţia Studenţilor Basarabeni
Dacă veniți în Timișoara, vă așteaptă și Organizația Studenților Basarabeni din Timișoara, care face lucruri frumoase. Organizăm Balul Bobocilor, Christmas Party, Revelion studențesc, Festivalul Zilele Basarabiei, Cupa de fotbal dintre organizațiile de basarabeni din România. În câteva săptămâni (de la scrierea acestui articol) organizăm Tabăra de Primăvară la Poiana Mărului, unde invităm să participe și studenții basarabeni din alte orașe din România, iar pentru viitorii boboci avem programe speciale – „Politehnica un pas spre viitorul tău” și West Summer University, programe prin care simulăm cursurile de la facultate și viața de student în cămin. Viitorii boboci, care vin în Timișoara, vor avea parte de un bun venit pe cinste, în team building-ul care se organizeaza toamnă de toamnă special pentru ei, în care vor fi „botezați” de către colegii mai mari.
Te-am intrigat? Atunci te aștept la Timișoara!
