Doi cercetători au ajuns la concluzia că, cu cât mai mult socializează oamenii inteligenți cu prietenii lor, cu atât mai nemulțumiți de viață devin aceștia. Psihologii Satoshi Kanazawa, de la Şcoala Londoneză de Economie, împreună cu Norman Li, de la Universitate de Management din Singapore, au denumit această teorie „teoria savanei” și consideră că abilitățile sociale de bază sunt dezvoltate în trecutul antic.
Conform cercetătorilor, la baza fericirii moderne sunt aceiași factori care au redat senzația de satisfacție primilor oameni pe Pământ. În studiu psihologii s-au axat pe doi factori: densitatea populaţiei şi cât de des individul interacţionează cu prietenii lui.
Observările făcute de oamenii de știință se referă la faptul că oamenii care trăiesc în zone mai dens populate au raportat niveluri mai mici de satisfacţie. Socializarea mai frecventă cu prietenii a avut o asociere mai pozitivă cu nivelurile de satisfacţie a vieţii. Aceşti doi factori interacţionează puternic însă cu inteligenţa.
Psihologii au comentat că „în rândurile celor extrem de inteligenţi” interacţiunea socială mai frecventă este, de fapt, legată cu o satisfacţie redusă. Potrivit articolului din Washington Post, fericirea auto-raportată este mai mare în oraşele mici decât în oraşele mari. Observaţia a fost numită de cercetători „variaţia fericirii urban-rurale”. Creierul strămoşilor noştri, care au fost vânători şi culegători, s-a adaptat perfect la viaţa din savana africană, unde oamenii trăiau în grupuri a câte aproximativ 150 de persoane.
Interacţiunea socială ar fi fost crucială pentru supravieţuire, în ceea ce priveşte cooperarea şi găsirea unui partener de viaţă, dar în acelaşi timp şi spaţiul era la fel de important.
Cercetătorii consideră că indivizii mai inteligenţi se pot adapta mai uşor la provocările vieţii moderne şi pot mai uşor să părăsească rădăcinile sociale ancestrale. Pentru cei mai inteligenţi, ar putea apărea un risc între aspiraţiile spre obiective mai mari şi cele legate de trecutul evolutiv.
