Se rotește după soare la fel ca Floarea-soarelui, la fel ca restaurantele de pe turnurile din Berlin, Viena, Toronto și New York. Este casa în care trăiește Michele Beltramone, un bătrânel de 81 de ani din localitatea Barge, regiunea Piemont, Italia. Michele a lucrat toată viața instalator.
„Casa care se rotește” pare a fi o încrucișare dintre o ciupercă și o navă cosmică. El a construit-o singur acum 30 de ani: „Avem puțin teren și voiam să mă bucur de vederea câmpiei, iată de ce am ales forma unei ciuperci”, spune el, scrie La Stampa.
„Voiam un proiect special, pentru că nu aveam o suprafață extinsă. Vorbisem cu geodezistul și după câteva păhărele de vin, mi-a tras atenția că teritoriul nostru este cunoscut, deoarece cresc multe ciuperci și că trebuia să mă gândesc la o casă cu această formă. Atunci am zis: și dacă s-ar roti?”, povestește Michele.
Ideea casei care se rotește
Lipsea proiectul și au mai trecut vreo doi ani. „În satul meu se amplasa o scenă pentru dansuri și avea forma rotundă. Îmi venise în minte discuția despre casa cu forma de ciupercă mișcătoare. Am luat o cretă și am început să desenez pe jos, pe drum. Prietenii mei s-au gândit că am înnebunit, și am văzut din desen că având și camere, tot poate funcționa și atunci am înțeles că trebuie să încep construcția”, își amintește Beltramone.
Lucrările au început în 1983 și au durat până în 1986, acum 30 de ani, „chiar dacă o astfel de casă e un șantier deschis, mereu e ceva de făcut”.
Ambreiajul și motorul le-a creat tot el. „Motorul de doi cai putere este alimentat cu electricitate. Consumă puțin, ca un abajur vechi cu 100 de becuri și permite casei să facă rotația totală în 56 de minute cu viteza maximă, iar în 24 de ore cu viteza minimă. Astfel, dacă sunt în bucătărie toată ziua, sunt mereu cu fața la soare. Am asamblat piese, ambreiaje, discuri, scripeți, cumpărând unele și meșterind altele. La început erau și părțile unui automobil vechi Mercedes.”
„Inima mobilă” a casei se află în beci, acolo unde poți găsi salamuri de casă și sticle de vin. Unica parte a construcției care nu se rotește se găsește exact pe „piedestal”, unde se află cuzinetul compus din 98 de sfere, care cântărește singur 30 de chintale. Greutatea totală a edificiului e de patru chintale: „Nu voi explica nimănui cum am făcut să calculez… Să încerce oamenii de știință”.
Înălțimea edificiului e de opt metri. Locuința are un diametru de 16 metri, în timp ce „piedestalul” are lățimea de cinci. În interior sunt șapte camere, dintre care două băi. Acoperișul casei e format dintr-o cupolă de oțel inox, sub care Michele Beltramone a amplasat grinzi și curele care formează structura casei și care îi garantează rezistența.
„Am primit și o ofertă de a o vinde. Voiau să facă din această casă un club privat, dar am refuzat imediat. Este un proiect unic și nu știu care e valoare lui. Pornesc rotația când organizăm cine sau sărbători sau când vreau să petrec o zi întreagă la soare”.
„„Casa care se rotește” va rămâne familiei mele și va decide ea ce va face cu ea”, conchide Michele Beltramone.
Text/ traducere de Tatiana Besliu
