Veronica Verlan este una dintre jumătățile echipei „45”. Nu vă grăbiți să vă pierdeți în calcule matematice pentru că 45 Extreme Production este mai mult decât un număr, este un mod de viață împărtășit de către toți membrii echipei, și care constă „dintr-o enormă obsesie de călătorii și activități extreme”, ne-a povestit Veronica.
„Cred că noi am îndrăznit să transformăm hobby-ul în muncă”
„Ideea a evoluat de la sine”, ne-a spus tânăra cu referire la inițierea proiectului 45 Extreme Production. „Eu cu partenerul meu de afaceri Alex am știut sigur ce vom face și cum ne vom numi. Voiam să popularizăm sporturile extreme în Moldova, să dezvoltăm ceea ce atât de mult ne captivează, încercând să aducem în iubitul Chișinău cel puțin o parte din această frumoasă cultură, atât de dezvoltată în Vest.”
Ce se întâmplă la 45? Echipa de acolo organizează evenimente sportive, imortalizează momente din călătorii sau alte activități în fotografii și clipuri video. „Așa numitul „fortyfive” a apărut cu mult înainte de a ne întruni într-o structură oficială. La un moment dat, într-una din serile în care obișnuiam să petrecem timpul împreună, ne-am dat seama că toți băieții noștri poartă încălțăminte de mărimea 45. Această conștientizare a devenit un moment sacru de înfrățire, după care trebuia să treacă ani, ca băieții din gașcă să înceteze a țipa unul altuia „fortyfive”, în maniera „what’s up”, dacă se întâlneau cumva în stradă.”
Echipa a găsit de-a lungul timpului toate modalitățile posibile pentru a ajunge la munte, unde mergeau să schieze, să dea vreo tură sau să se cațere pe undeva, ne povestește Veronica. Ei sunt oamenii cu camere în mână care descoperă lumea: „Cred că noi am îndrăznit să transformăm hobby-ul în muncă. Avem clienți nu doar în Moldova, călătorim, practicăm sporturile preferate și ne ocupăm de proiecte interesante. Noi un pic am deviat de la sport și acum ne străduim să realizăm toate ideile prin prisma călătoriilor.”
„Sunt una dintre jumătăți”
Ideea înființării unei agenții mici a apărut încă în timpul când Veronica studia matematică aplicată la USM și lucra în calitate de media planner la o agenție de publicitate din Chișinău. Iarna obișnuia să meargă la munte aproape în fiecare weekend, iar vara respecta același regim în Ucraina, la sărit cu parașuta.
Veronica este una dintre jumătățile 45, alături de Alex Bred, a doua jumătate a companiei și cel care, după toată consecutivitatea de succese și mult mai multe insuccese comune, continuă să o motiveze să-și depășească limitele, ceea ce și definește conceptul „fortyfive”. Tânăra este susținută de prietenul ei, care e și ghid de munte și care a făcut posibile multe din aventurile ei, datorită căruia este sigură că mai sunt provocări îndrăznețe la care să spună da. Pe de altă parte, găsește susținere și la părinți, care: „s-au obișnuit cu modul meu de viață, și uneori printr-un simplu „da de ce așa de puțin?” mă motivează să mă târâi mai departe”.
Acum, tânăra este un mic suflet al companiei, se ocupă de administrare, de organizarea evenimentelor și, de la un timp încoace, și de filmări. „De la bun început am adunat o echipă de profesioniști, însă după o perioadă am înțeles că nu avea sens să părăsim oficiile noastre în favoarea viselor și să ajungem astfel într-un alt oficiu. Am refuzat să avem o echipă permanentă pentru a ne păstra propria mobilitate. Eu deseori sunt absentă în decursul câtorva luni și noi ne adunăm doar pentru a realiza anumite proiecte.”
„Creativitatea noastră este o căutare continuă”
Veronica ne-a povestit despre faptul că cinci ani în urmă era destul să impresionezi pe cineva postând un fimuleț mic în care cineva sare cu schiurile, cineva zboară cu parapanta și încă cineva cade din avion. Astăzi însă sunt prea multe astfel de clipuri: „You Tube-ul e același pe tot globul pământesc și lumea e prea încărcată cu tot felul de conținut vizual ce scoate în vizor abilitățile omului. Înainte, basejumpingul îi făcea pe oameni să tresară de la o singură fotografie. Acum ei zic „ asta-i tot?”, spune Veronica.
„Acum contează istoriile. Apar tot mai multe filmulețe documentare, care relatează istorii din viață despre schiori fără picioare, despre aventurieri care își iau câinele bolnav de cancer și îl cară prin tot continentul, despre meșteri în generații, care fac surfboarduri irepetabile. Eu cred că creativitatea constă într-o căutare continuă.”
„În comparație cu companiile similare din Europa și SUA noi suntem copii mici”
În Moldova există public amator de sporturi extreme, deși este destul de restrâns, este de părere Veronica. „Avem și federație de motocross, și de parașutism, club de windsurfing și kiteboarding, avem alpiniști, schiori și snowboarderi, nemaivorbind de o mulțime de adolescenți, care nu se despart de skateboard sau role. Tot mai mulți oameni își dau seama, că un mod de viață activ aduce mai multe bucurii decât weekendurile nesfârșite petrecute în cluburi și la frigărui.”
Per general situația însă nu este atât de roz când sporturile extreme depășesc nivelul de hobby, așa cum e în cazul 45 Extreme Production. „Arată frumos ceea ce facem, și istoria sună frumos, probabil”, ne împărtășește tânăra, însă nu e atât de ușor. „Noi nu ne hrănim din soare, echipamentul tehnic moare destul de repede, pentru că e destul să stai un pic la frig, un pic sub ploaie, un pic să te tăvălești în zăpadă, și după doi ani camera, lentilele, tripodurile, totul se deteriorează. Clienții noștri rar își dau seama, că pe lângă abilitatea de a ține în mâini un aparat costisitor, trebuie să investești foarte mult în efortul de a ajunge în locul pe care-l fotografiezi.”
„În Europa de Est și cu atât mai mult în Moldova sporturile extreme sunt slab dezvoltate. „În comparație cu companiile similare din Europa și SUA noi suntem copii mici, iar asta se întâmplă din cauza mai multor factori: cerințele clienților, nivelul de dezvoltare a sportivilor și a infrastructurii, nivelul nostru de dezvoltare sportivă și, nu în ultimul rând, de buget. Atunci când mergi la o stațiune de schi, este ușor să te apuci de filmări doar de dragul filmărilor, pentru că acolo există infrastructura ce-ți permite acest lucru. Altceva e atunci când alegi să mergi într-o expediție în regim autonom, cu cazare în cort, unde nu-ți poți lua echipamentul video, întrucât resursele necesare pentru a fotografia sau filma ceva într-un astfel de mediu sunt enorme. Cu alte cuvinte, dacă nu avem clienți, nu putem să ne permitem să filmăm ceea ce ne-am fi dorit, dar și orașul ne ucide din entuziasm. Tot ce avem de făcut este să căutăm mijlocul de aur.”
„Tot ce are loc în munți sau este înconjurat de munți e pentru mine”
Veronica e un om al muntelui, astfel încât „tot ce are loc în munți sau este înconjurat de munți e pentru mine”, spune ea.
În tot acest timp de călătorit și cutreierat, pe lângă faptul că a învățat că oamenii sunt diferiți, că lumea e frumoasă în toate aspectele sale, că nu există un loc ideal și că prietenie și dragoste există oriunde, a început să-și iubească mai mult patria. „Oriunde aș merge găsesc ceva ce mă fascinează. Natura e frumoasă în orice colț al globului, cultura și traiul oricărui popor sunt interesante, iar oameni cumsecade găsești pe orice drum.”
∗∗∗
Acest material este publicat în cadrul Programului ONU „Femeile în politică”, implementat de Entitatea Națiunilor Unite pentru Egalitatea de Gen și Abilitarea Femeilor (UN Women) și Programul Națiunilor Unite pentru Dezvoltare (PNUD), în parteneriat cu Fundația Est-Europeană și Centrul „Parteneriat pentru Dezvoltare”, finanțat de Guvernul Suediei. Opiniile exprimate în cadrul materialului aparțin autorilor și nu reflectă în mod necesar poziția Programului.
