Sandu Bantaș, unul dintre premianții Galei Studenților Originari din Republica Moldova, susține că aude în culori și vede în sunete. Tânărul studiază Compoziția Jazz la Universitatea de Arte George Enescu de la Iași. Îi place să asculte multă muzică Indie-Pop, Jazz și Folkloric.
Prepară prăjituri și citește biografiile marilor pictori. Cea din urmă activitate s-a răsfrânt asupra Folclorizării Espadrilelor, Sandu fiind autorul unei serii de espadrile. De asemenea, o bună parte din timp o dedică studiilor, dar neapărat va găsi loc și pentru muzică. A participat la concertul Pop Simfonic 2 alături de minunații instrumentiști ai Chișinău Youth Orchestra, dirijată de Andriano Marian. A cântat în concert alături de Cătălin Josan și Dan Brumă. Sandu Bantaș ne povestește despre studiile la distanță și despre muzica din viața lui.
Recent ai participat la Gala Studenților Originari din RM. Cum te-ai simțit la Gală, ce părere ai despre menirea unor astfel de evenimente?
E o onoare pentru mine să primesc acest premiu. Gala reprezintă o apreciere din partea celor de aici pentru calitățile de ambasador pe care le posed, întru stimularea entuziasmului străinilor de a descoperi Moldova. De asemenea, pentru mine Gala este o încoronare a experiențelor trăite și a felului în care acestea se răsfrâng asupra imaginii țării. În cadrul Galei am fost bucuros și setos de a afla particularitățile vieții de student ale celorlalți colegi. Am întâlnit vechi colegi cu care am împărtășit aceleași trăiri ce ne aduc înapoi acasă.
Crezi că erai să atingi performanțele tale dacă făceai studii în țară?
Sunt absolut sigur, dar permanent am simțit nevoia de a vedea cum se face carte în afară. Acum pot face o comparație. Noi avem profesori extraordinari, iar formațiile noastre sunt într-adevăr profesioniste. Îl apreciez pe Alex Calancea, care, alături de echipa sa, îi readuce în vizor pe cei care au creat în Perioada de aur a rockului moldovenesc precum: Ștefan Petrache, Mihai Dolgan, cei de la Orizont. Sunt încântat de proiectul Pot, care îi face cunoscuți pe tot mai mulți tineri, tot mai multe formații. Acest lucru ne demonstrează că Perioada de aur a muzicii abia urmează să se coacă și să se afirme. Cu mare drag mă implic în proiectele de acasă, atât de la distanță, cât și atunci când revin în vacanță la Chișinău.
Ce recomandări le-ai da tinerilor care vor să plece?
E important să acorzi atenție atât procesului de acumulare a cunoștințelor, cât și dorințelor pe care le avem. La fel de important este și mediul în care toate ideile vor fierbe – oamenii cu care vom încerca să le punem în practică. Vizitele și discuțiile cu potențialii profesori și colegi ar putea reda o atmosferă prielnică pentru a crea.
În ochii straniilor care ar fi un brand național pentru RM?
Spre mare mea uimire, străinii apreciază bomboanele noastre. Când aud de „Bucuria” observi cum apare un zâmbet de copil pe fața multora dintre ei. E doza de farmec pe care o pot primi doar dacă trec prin micile puncte în care se pot cumpăra dulciurile respective. Produsul nici nu necesită promovare. Cu toate că ar fi bine să mai facă o împrospătare a identității vizuale. Sunt un gurmand al patiseriei, mai puțin al bomboanelor, dar anume la Iași adesea simt și eu nevoia de a mă mai înfrupta din ele.
Studiile în străinătate reprezintă o opțiune tot mai des întâlnită în rândul tinerilor. Tu de ce ai dorit să studiezi în străinătate?
La început, rămâne a fi o provocare. Fiind de la Chișinău, stăteam la părinți și chiar visam să stau la cămin. Posibilitatea de a mă pune la încercare o am acum. E un bun test de responsabilitate, concentrație și de autoanaliză. Cu toate acestea, la Iași mă simt ca acasă. Nu e chiar atât de departe și asta explică asemănările în tradiții și grai. Dacă tot ziceam de oamenii pentru care merită a căuta locuri – mai e un motiv pentru care am ales anume acest oraș. Profesorul și compozitorul basarabean Tudor Chiriac, care predă de ani buni la Iași, este cel al cărei muzică m-a fascinat într-un concert cu care a venit la Chișinău. Prețios este și modul în care simte și explică muzica. La lecțiile sale apelează la texturi și gusturi anumite pentru a face ca studenții să înțeleagă fenomenul sonor.
Te-ai ciocnit de stereotipurile străinilor față de moldoveni? Ce cred ei despre noi?
Evident. Chiar dacă suntem apropiați și ne asemuim atât de bine, totuși dezbinarea de mai bine de șaptezeci de ani își lasă amprenta. La fel cum noi nu cunoșteam mai nimic despre ceea ce se întâmplă peste hotare, la fel lor li se turnau informații mai puțin veridice despre noi. Dintre cei mai în vârstă sunt cei ce cunosc realitățile de atunci. Tinerii, în schimb, au rămas cu ceea ce le-a convenit politicienilor de atunci să se cunoască. Într-o discuție am fost nevoit să le exemplific o zi întreagă prin câte au trecut buneii și părinții noștri, la care unii colegi rămăseseră cu gura căscată. Multe informații le-au auzit pentru prima dată.
Muzica pe care ai învățat-o aici, în Moldova, este diferită de cea din România?
Moldova și România sunt influențate de diferite școli. Cei de la Iași sunt influențați de școala veche germană. E mai aproape de originile tradiției clasice. La Chișinău, în schimb, suntem educați în tradiția marilor profesori care au făcut școală la Sankt Petersburg sau Moscova. Datorită acestui fapt suntem favorizați în a crește prin profunzimea spiritului rusesc – al trăirii omenești.
Ești autorul espadrilelor folclorizate. De ce ai hotărât să le ornamentezi în simbolurile artelor populare?
Simt setea de a descoperi tradițiile. Deseori vedeam diferite ornamente pe vechile case sau ii, fără să le înțeleg. Mai mult – o compoziție întreagă poate forma un portret al persoanei care o poartă și are rol magic, de protecție. Aceste lucruri le-am aflat în urma unor căutări mai detaliate. Ceea ce am reușit să realizez până acum este să creez o dispoziție. Fiecare pereche de espadrile conține un ornament tradițional românesc cu o semnificație aparte. Mamei mele îi creasem o pereche în care folosisem Pomul vieții cu trei flori, reprezentând cei trei feciori pe care îi are. Chiar în unele momente aceste încălțări ridicau din pământ fețele posomorâte ale unor trecători.
Unde ai dori să te lansezi în muzică – în România sau în Moldova? De ce?
E o chestiune de timp. Lucrez încă asupra conceptului pornind de la care să pot crea și ajunge în fața spectatorilor. Experiențele trecute mi-au arătat punctele forte care necesită a fi dezvoltate și cele ce mai au nevoie de a fi retușate.
Pe ce scene dorești să cânți în viitorul apropiat?
În prezent învăț de la cei alături de care cânt și învăț de la cei cărora le cânt. Nu tind spre scene pe care să pășesc. De fiecare dată publicul în fața căruia interpretez e o nouă încercare. Visez să pot ajunge să le cânt celor de acasă, familiei. Să le înțeleg mersul și horea (după cum îi spune Grigore Leșe). Cu toate astea, tind spre a merita să cânt alături de Valy Boghean sau Alex Calancea.
