În 3 decembrie a avut loc o dezbatere publică unde am pus în discuție, probabil în premieră în Moldova, procedura de înregistrare a unui partid politic, care la noi este nejustificat de complicată. Se discută despre finanțarea partidelor, se discută despre pragul electoral, se discută despre multe. Despre procedura de înregistrare – nu.
Dumitru Alaiba pe blogul său povestește mai multe despre posibilitatea că o persoană să poată înregistra un partid politic.
Care este situația acum?
În Moldova, pentru a înregistra un partid, trebuie să prezinți Ministerului Justiției o listă cu 5.000 de semnături, colectate în cel puțin jumătate din raioanele din țară. După asta, Ministerul Justiției se uită, analizează și decide – înregistrează sau nu partidul. Deseori avem scandaluri, diferite forțe politice se plâng că ar fi persecutați de Minister, care nu vrea să le înregistreze partidul.
Procedura, așa cum e acum, nu e ok din mai multe motive:
#. Colectarea semnăturilor și toată birocrația ce ține de interacțiunea cu statul costă bani, atât oficiali, cât și neoficiali, și bani mulți. Acest obstacol păstrează scena politică pentru nu neapărat cei mai cinstiți oameni. Oamenii cinstiți, chiar de au ceva bani, îi numără altfel, pentru că i-au făcut cinstit.
#. Ca potențial nou concurent în electorală, ești pus în situația de a-ți face campanie pentru dreptul de a-ți face campanie. Dacă colectarea semnăturilor e făcută onest, asta înseamnă că trebuie să cutreieri jumătate de țară și să convingi oamenii să te susțină. Fără nicio garanție că ajungi undeva. E doar pentru dreptul de a-ți încerca puterile, lucru care transformă politica într-o aventură costisitoare și riscantă, în special pentru oamenii cinstiți.
#. Colectarea semnăturilor deja presupune existența unei structuri organizate, a unei echipe cu resurse etc, care în curând va deveni partid, dar de fapt deja există. Adică, niciodată nu începi de la zero în așa condiții. Rezultat – cel mai des întâlnit parcurs al apariției unui partid nou e când cineva iese dintr-un partid existent, împreună cu câțiva prieteni și își creează partidul propriu. Așa se întâmplă și pe stânga, și pe dreapta. Așa de 20 de ani ei ies unii din alții, se regenerează și multiplică.
#. Altă metodă de a te lansa cu propriul partid este să îți cumperi unul existent. E o scurtătură birocratică. De chestii din astea, iarăși, nu se folosesc cei mai cinstiți oameni. Pentru a evita birocrația cu statul, iei și îți cumperi un partid (deși ai să negi că ți l-ai cumpărat, ai să zici că ”membrii te-au invitat în echipă”, așa cum a zis Dodon, de exemplu). Din 44 de partide înregistrate în Moldova, vreo 20 ar trebui să fie de vânzare. Te înțelegi. Această metodă e una direct coruptibilă și implică înțelegeri netransparente, cu valize sau plicuri de bani, după caz. Și asta e primul pas al noului politician în politica moldovenească. Spune multe despre el, nu?
#. Exemplu concret: să zicem că este un om gospodar și cinstit, care vrea să câștige alegerile la o primărie de 3.000 de oameni. El vrea să câștige nu de unul singur, în calitate de independent, ci pe listă, ca să aibă și oamenii săi în Consiliul Sătesc sau Orășenesc, după caz, să aibă susținere și să poată mișca lucrurile mai ușor. Pentru că e cinstit și gospodar, echipa lui, care se bucură de încrederea localnicilor și care ar câștiga o majoritate covârșitoare, nu vrea să se asocieze cu niciun partid din Chișinău. Procedura existentă nu le permite să își înregistreze partidul lor mic, care ar schimba spre bine lucrurile într-o localitate, iar peste alți patru ani, poate și-ar extinde influența și în localitățile vecine. Această barieră le taie acestor oameni din drepturile lor la liberă asociere, iar cetățenilor – dreptul la libera alegere.
#. Se menține, deci, monopolul asupra puterii politice prin menținerea unor bariere nejustificate. Rezultat – lipsa de alternative, pe care ne văităm cu toții. Oamenii în Moldova rareori votează pe cineva cu tragere de inimă. Votează și scuipă. Scuipă și votează. Și prezentele partide politice, conștiente de asta, sunt ok cu asta. Menținând condițiile prezente, nici alternativă reală în curând nu va apărea. Vor fi tot din ai lor, pentru că procesul este controlat bine-merci. Așa a degradat clasa noastră politică. Așa au ajuns să existe foarte mici diferențe dintre ei. Pentru că nu există concurență adevărată.
De aceea, în cadrul dezbaterilor de joi am pledat pentru simplificarea la maximum a procedurii de înregistrare a unui partid, astfel încât un singur om să își poată înregistra un partid, dacă dorește să încerce.
Desigur, nu cred că toți peste noapte își vor face partide, însă trebuie să curățăm drumul pentru cei care ar vrea să o facă. Nu este soluția magică. Nu e unicul lucru ce trebuie întreprins. Soluții magice nu există. Nu vom rezolva tot prin apăsarea unui singur buton. Dar cred că acesta e unul din butoanele care trebuie apăsate. Și din păcate despre tema asta nu se discută. Încă.
Deci – am pledat pentru un lucru simplu – să dăm dreptul unui singur om să își înregistreze un partid. Fără a umbla cu colectatul de semnături. Dacă are sau nu șanse de izbândă, o să demonstreze în alegeri, nu Ministerului Justiției în procesul de înregistrare a partidului.
Asta trebuie să se întâmple din mai multe motive:
#1. Prezenta procedură, cum am zis, constituie o barieră la intrare și deci, menține clasa politică monopolizată. S-au așezat fiecare pe eșichierul propriu și stau. Concurență reală nu există și deci, nu există nici măcar premize ca în patru sau opt sau 12 ani să avem și alternative reale. Pentru că certurile dintre PSRM și PL din parlament de exemplu, nu țin de concurența politică. Ele au un singur scop – de a menține electoratul. De la o ceartă dintre PSRM și PL câștigă ambii – PSRM și PL. De aia și ne tot arată circ în Parlament. Pierde, ca totdeauna, cetățeanul.
#2. Sunt lezate drepturile și libertățile din Constituție. Procedura existentă nu oferă condițiile necesare pentru libertatea deplină la întrunire și asociere. Cetățenii sunt limitați în dreptul de a alege și de a fi aleși printr-o barieră impusă prin lege de un grup de oameni ajunși deputați. Ei au făcut-o cu un scop simplu – să nu își piardă prea ușor mandatul de deputat după următarele alegeri. Vedem Articolele 38 și 41 din Constituția Republicii Moldova.
De exemplu, eu nu văd cum punctul 1 din art 41 al Constituției (”Cetăţenii se pot asocia liber în partide şi în alte organizaţii social-politice”) este respectat pe deplin când un grup de oameni nu își poate face un partid cât de mic pentru a încerca să schimbe starea lucrurilor din comunitatea lor.
(offtopic): dacă tot am ajuns la art 41, vedeți și punctul 4 – foarte interesant. Am impresia deseori că prevederile Constituției, ca și ale oricărei legi, de altfel, nu sunt decât o sugestie în țara noastră. O aplicăm dacă vrem, dacă ne e comod.
#3. Practica europeană și internațională – argument 100% în favoarea abordării date. Aici vedem că în UE o procedură similară celei din Moldova este mai mult o anomalie decât o regulă. Țări cu o populații de zece, douăzeci de ori mai mari ca Moldova au proceduri de 5.000 de ori mai simple decât în Moldova.
„Dar cel mai important motiv din care această procedură trebuie simplificată este că așa am introduce încă o premiză ca sistemul nostru să mai fie dat puțin peste cap. Trebuie să creăm condiții ca să apară noi oameni, cât mai mulți, la diferite nivele (sat, oraș, raion), această mișcare să fie cât mai incontrolabilă și cât mai greu de urmărit. Astfel ar fi extrem de complicat să îi cumperi, să îi sperii, să îi controlezi sau să îi ponegrești pe toți (cam astea sunt instrumentele luptei politice în Moldova, nu?). Pentru că eu nu vreau revoluții și violențe, cred că oamenii trebuie încetul cu încetul să ia puterea în mâinile lor și ăsta ar putea fi unul din factorii care le-ar ușura parcursul.
Din câte intuiesc, argumente împotriva acestei idei țin, în mare parte, de un singur lucru. Că ar exista riscul să apară, fix peste noapte, imediat, tot felul de separatiști și extremiști și alte sperietori de genul ăsta (probabil în haine camuflaj deodată). Cred că sunt doar pretexte mincinoase sau cel puțin nechibzuite până la urmă. Cred că nu e cazul să fim paranoici. Răspunsul meu ar fi simplu ca bună ziua: procesul politic trebuie supravegheat și monitorizat, pentru a preveni asemenea cazuri.
Abordarea de a interzice și impune bariere în loc de a-i penaliza dur și punctual doar pe cei ce abuzează de sistem denotă apucături ale unui stat paranoic, care, în relația sa cu cetățenii, se bazează pe prezumția vinovăției.”Toți trebuie controlați, pentru că toți încalcă.” Asta și-au bătut în cap funcționarii noștri – de sus până jos. Nu așa acționează un stat modern, European. Un stat European se bazează pe încredere din start și după, dacă ai abuzat de această încredere, atunci primești pedeapsa, inevitabilă și dură. În Moldova ar fi mai greu la început, până îi dai pe toți la brazdă, dar cu timpul s-ar normaliza.
Avem o mulțime de instituții care ar trebui pur și simplu să își facă treaba. Avem Procuratură, avem SIS, avem MAI, avem Ministerul Justiției care oricum va trebui să țină mâna pe pulsul procesului și da, să întreprindă acțiuni împotriva anumitor forțe politice în cazul în care ele trec linia. Plus, chiar și cu aceste 5.000 de semnături, acum oricum avem partide explozive, finanțate din exterior și care au multe priorități, numai nu interesele oamenilor din Moldova. Dat fiind faptul că așa oameni oricum ajung să își facă partid, concluzia logică este că prezentele cerințe nu au scopul să țină așa gen de oameni în afara politicii.
A fost o dezbatere, însă am impresia că trebuie de făcut ceva mai mult cu ideea asta. Cred că ar fi un pas în direcția corectă”, mai adaugă Dumitru Alaiba.
