Regizorii Laboratorului teatral Foosbook, Mihai Fusu și Luminița Țîcu, au prezentat de curând chișinăuienilor premiera spectacolului „Shakespeare pentru Ana”. Cu acest prilej, #diez a discutat cu ei pentru a descoperi ce se ascunde în spatele prestațiilor acestui teatru independent.
Muncesc pe platformă independentă încă din anul 2001, sub egida Centrului de Arte Coliseum. „Suntem un ONG de artă teatrală”, a afirmat Luminița. „În 2009 am decis să creăm o casă mai stabilă în care să jucăm. Așa a apărut teatrul «Luni»”. Pe atunci jucau spectacole în 513, în subsolul Teatrului Luceafărul, iar apoi s-au mutat la etajul patru al Direcției Cultură. „Nu a fost o sală de teatru obișnuită, ci un cabinet improvizat, unde nu încăpea multă lume. La premiera spectacolului «Casa M» a venit un public de 80 de oameni, care cu greu și-a găsit loc”, a menționat regizorul. Erau deja Foosbook/ Laborator teatral. Denumirea a fost aleasă în așa fel, deoarece singura modalitate de a face publicitate era Facebook-ul, în combinație cu numele lui Mihai Fusu, idee sugerată de un prieten.
Acum s-au stabilit la Tipografia 5 (T5) și își doresc să deprindă publicul că vor juca aici. Potrivit lui Mihai Fusu, T5 este unica platformă independentă din oraș. „Nu există în Chișinău alt loc unde teatrele independente, tinerii regizori să poată să-și prezinte lucrările. Sunt mulți tineri care ar vrea să își încerce puterile, dar, din păcate, nu au unde”, a spus dânsul.
Din echipa Foosbook fac parte tineri, cu vârsta până la 35 de ani, dar cu experiență de 10-15 ani în lumea teatrului. „Eu cu Mihai facem regie, dar Mihai mai este și managerul proiectelor, alături de Mariana Postică”, a spus Luminița. Actorii de la Foosbook activează și la Teatrul «Mihai Eminescu», iar în unele proiectele participă și membri dinafara acestuia. Echipa tehnică este compusă, la fel, din actori profesioniști”, a dezvăluit Luminița.
„Abordăm o temă foarte importantă pentru noi – lumea penitenciarelor”
Mihai Fusu a mărturisit că echipa activează pe pasiune și sunt un proiect în permanentă schimbare. „Îmi dau seama de acest lucru pe parcursul activității noastre de 15 ani. Suntem primii în domeniul teatrului document, chiar și în Europa de Est am fost printre primii, după care a urmat Teatrul Independent «Doc» din Moscova. Acum abordăm o temă foarte importantă pentru noi – lumea penitenciarelor”, a spus Mihai.
Pentru prima dată Foosbook a făcut cunoștință cu lumea penitenciarelor, absolut necunoscută și închisă pentru societate, colaborând cu Organizația Internațională Suedeză și au creat spectacolul „Clovnii fără frontiere”, jucat la închisoarea pentru femei Rusca și la cea pentru minori, pe atunci aflându-se la Lipcani.
„Lucrând la «Casa M», am observat cum iubesc femeile, cum își păstrează acest sentiment chiar și fiind în închisoare”
„A urmat spectacolul «Casa M» care vorbea despre violența în familie. Atunci iarăși am ajuns la închisoarea pentru femei, deoarece documentându-ne asupra subiectului, ne-am dat seama că de foarte multe ori violența în familie se soldează cu o crimă, se întâmplă așa ca soțiile să își ucidă soții. Descoperirea acestui spațiu a fost ceva șocant, impresionant. La un moment dat, am conștientizat că această lume poate servi drept o platformă de studiu și analiză a ceea ce înseamnă ființa umană atât în libertate, cât și într-un spațiu limitat. Lucrând la «Casa M» am observat cum iubesc femeile, cum își păstrează acest sentiment chiar și fiind în închisoare”, a spus Luminița.
Pentru a crea o nouă piesă și-au dorit să discute mai mult despre acest sentiment, cu deținuți și de la închisoarea pentru bărbați, și de la cea pentru minori, cu aprobarea Ministerului Justiției și Departamentului Instituțiilor Penitenciare. Au început a lucra din ianuarie 2015, iar drept partener au avut Biroul de Cooperare al Elveției în Moldova.
Au petrecut patru luni de vizite prin închisori, vorbind cu deținuții, încercând să descopere ce se ascunde după gratii. „Cineva a vrut să vorbească mai puțin, altcineva deloc, noi nu am insistat și am discutat doar cu cine și-a dorit, cu oamenii care au așteptat aceasta, căci dacă ei găsesc în tine o persoană în care să aibă încredere, sunt deseori dornici să-și verse amarul”, a explicat Luminița Țîcu.
Mihai Fusu a spus că aflându-se în închisoare, au înțeles că s-a lărgit câmpul de cercetare și e nevoie de vorbit și cu angajații, deoarece ei, fiind zi de zi alături de deținuți, se influențează direct. „Ei ne-au ajutat mult să înțelegem funcționarea sistemului, să vedem ce este dragostea prin ochii deținuților și a personalului”, a adăugat regizorul.
„Shakepseare pentru Ana” este o confruntare dintre dragoste și sistem
Așa a fost creat spectacolul „Shakepseare pentru Ana” – un spectacol document, un act de manifest al celor care sunt implicați în sistemul penitenciar – angajații, deținuții, rudele, părinții și iubiții lor. „Este o temă care ne privește absolut pe toți. Spectacolul este bazat pe interviuri-monoloage a celor care au vrut să-și mărturisească destinul. Vorbește despre necesitatea iubirii a fiecăruia dintre noi, destăinuie cum este acest sentiment într-un spațiu limitat”, afirmă Luminița.
„Am redat și tot ceea ce stă în calea acestui sentiment – sistemul. Publicul poate vedea cum iubirea este ținută în chingi de sistem, e o luptă dintre ființa umană, naturală, creată să iubească, e liberă și sistemul care o împiedică îi schimbă gândirea, îl pune să facă ceea ce nu și-a imaginat niciodată că va face”, a explicat Mihai Fusu.
Spectacolul conține imagini foto și video ce au surprins trăsături, expresii esențiale ale deținuților, transmițând și vederi captate în închisori. Subiectul acestuia este „Iubirea în spațiul penitenciar”.
„Piesa vorbește despre iubire în spațiul penitenciar, deoarece nu toți de acolo sunt criminali, sunt oameni care pur și simplu au greșit. După furturile de miliarde care sunt, fostul Prim-Ministru Muravschi a spus că acum trebuie eliberați toți din închisori, deoarece sunt nevinovați în comparație cu cei care guvernează”, a zis Mihai Fusu.
Foosbook planifică să dăruiască publicului noi piese teatrale, în spațiul T5, pe care și-ar dori să-l utilizeze nu doar ei, ci și toată lumea pe larg, pentru organizarea evenimentelor culturale precum ar fi prezentări de film, teatru și dans. „Acum, că spațiul a fost delimitat de la bar, este posibil de stabilit un program. Am vrea ca pe lângă spectacolele noastre „Sex & Perestroika”, „Nekrotitanium”, „Bash” să fie jucate piesele teatrelor din România și din alte țări. Ar fi foarte bine ca acest loc să prindă viață și să activeze permanent”, au conchis regizorii.
