Născută în Ucraina dintr-un tată belarus și o mamă ucraineană, Svetlana Alexievich, 67 de ani, este jurnalistă, scriitoare și laureata Premiului Nobel pentru Literatură 2015.
O mai mare popularitate au avut cărțile scrise în genul prozei artistice și documentare: „Războiul nu are chip de femeie” 1985, „Băiețeii de zinc” 1989, „Dezastrul de la Cernobîl” 1997 și „Timpul second-hand” 2013. Opera Svetlanei Alexievich este destinată sfârșitului perioadei URSS-ului și celei post-sovietice, străpunse de sentimente de compasiune și umanism.
#1. The Unwomanly Face of War, 1985
Una dintre cele mai cunoscute cărți din lume despre război, care a pus baza renumitului ciclu de cărți din genul artistic și documentar al Svetlanei Alexievich „Vocile Utopiei”. Este tradusă în mai mult de 20 de limbi și inclusă în programul școlar al mai multor țări. „Războiul nu are chip de femeie” reprezintă experiența unei înțelegeri și pătrunderi unicale în lumea spirituală a femeii, care supraviețuiește în condițiile inumane ale războiului.
#2. The Last Witnesses: the Book of Unchildlike Stories, 1885
A doua carte a ciclului „Vocile Utopiei” cuprinde amintiri despre Războiul Mondial al celor care în timpul războiului aveau 6-12 ani, cei mai nefericiți martori. Războiul, văzut prin ochii copiilor, și mai groaznic, decât ar fi văzut o femeie.
#3. Zinky Boys: Soviet Voices from the Afghanistan War, 1989
Fără de această carte, care a devenit demult un bestseller mondial, e imposibil de imaginat nici istoria războiului din Afganistan, nici istoria ultimilor ani de conducere a sovieticilor. O mulțime de mame suferinde ale „băieților de zinc” voiau să știe cum și de ce fiii lor luptau și mureau în Afganistan. Dar, multe dintre ele, cunoscând realitatea, s-au speriat și au refuzat-o.
#4. Enchanted with Death, 1994
S-a destrămat marele imperiu. În primii cinci ani au fost înregistrate sute de mii de sinucigași. Oamenii puteau să trăiască doar în societate și nu știau cum să continue să existe. Printre acești sinucigași nu sunt doar lunatici comuniști, dar și poeți, marșali și simpli comuniști. Cartea e despre aceea cum oamenii ieșeau din hipnoza „Marii Minciuni”, ideile ucigașului.
#5. Voices from Chernobyl: The Oral History of a Nuclear Disaster, 1997
Explozia reactorului numărul 4 va deveni cel mai mare dezastru nuclear civil din istoria omenirii. O istorie orală mişcătoare a catastrofei din 1986 de la reactorul nuclear de la Cernobîl, în care curajul fatalist şi stoic este dublat de un umor incredibil de negru. Jurnalista rusă Svetlana Alexievich a înregistrat o serie de mărturii pe care le-a prezentat sub forma unor «monologuri», în stil romanesc, care zugrăvesc imaginea vie a atmosferei generale de nemulţumire de la sfârşitul perioadei comuniste, în care liderilor de partid agresivi, propagandei paranoice şi mobilizărilor haotice li se opun sarcasmul deprimant, gândurile amare şi abuzul de votcă. Rezultatul este o radiografie de neuitat a sufletului rus.
#6. Second-hand Time, 2013
Ultima carte a ciclului „Vocile Utopiei”. „Comuniștii au avut un plan, să schimbe vechiul om, pe Adam. Și asta le-a reușit. Probabil, unicul lucru care le-a reușit. Timp de 70 și ceva de ani, în laboratorul marxismului-leninismului au creat un nou om – homo soveticus. Unii cred că este un personaj tragic, alții îl consideră a fi ceea ce trebuie. Cred că eu cunosc acest am, sunt lângă el, am trăit mulți ani împreună. El este eu. E cunoscuții mei, prietenii, părinții”. Socialismul a luat sfârșit. Iar noi am rămas.
Veronica Railean
