Despre Ghereta Neamului sau pași concreți pentru a stopa chioșcurile ilegale din Chișinău

Ghereta din scuarul liceului „Gheorghe Asachi” nu e doar o simplă gheretă ca multe alte mii de gherete din oraș.

Această gheretă, care, de facto, e un mini-local a fost amplasată noaptea, fără știrea autorităților sau cu acordul lor tacit. Vice-primarul, care inițial a spus că e neautorizată, peste o săptămână a anunțat că asta e prima din cele 18 gherete de acest tip care au fost autorizate de Primăria Chișinău spre amplasare.

Această gheretă e un fel de monument al incompetenței și incapacității Primăriei Chișinău de a-și exercita atribuțiile directe. E o sfidare publică a Primarului General pe care el s-a făcut că nu o vede.

Dar trebuie să recunoaștem că această gheretă e un exemplu al lucrului bine făcut. Un lucru prost, ilegal, ineficient și inutil, dar bine făcut. Frumos. European. Pe placul Primarului General.

Care e problema?

„Și ce vă încurcă vouă gheretele?” se pot întreba unii cititori.

Gheretele nu sunt o problemă în sine. Fenomenul comerțului stradal e răspândit peste tot în lume.

Esența comerțului stradal constă în faptul că activitatea comercială se desfășoară în spațiul public. Și nu în oricare spațiu public, ci în locurile publice aglomerate, cu un  flux mare de pietoni.

Spre deosebire de comerțul obișnuit, când oamenii vin în locuri special amenajate (piețe, magazine, mall-uri) cu scopul exact de a cumpăra ceva, comerțul stradal presupune că vânzătorii cu marfa lor merg acolo unde se adună un număr mare de oameni, potențiali cumpărători.

Aici apare conflicul între interesul personal al comerciantului (de a vinde marfa și de a obține profit) cu interesul public, al oamenilor care se deplasează sau se adună în locurile publice (de a se deplasa fără obstacole, de a se bucura de liniște, de vederi, de panorame ale orașului).

Atunci când eu merg la piață sau intru într-un magazin, eu mă simt obligat să respect regulile locului: intrăm pe acolo, ieșim pe aici, lăsăm geanta la păstrare, mergem încet, stăm în rând, nu punem mâna pe marfă, plătim la casă. Nu facem ce vrem, pentru că ne aflăm într-un spațiu privat sau semi-privat, care presupune niște cerințe de comportament.

Exact asta ar trebui să se întâmple în spațiul public, unde se presupune că eu, ca pieton, am dreptul să merg pe tot trotuarul, să privesc fațadele clădirilor, să pot vedea semaforul sau automobilul de după colț, să privesc o panoramă sau să fac niște poze.

Anume în conflicul dintre interesul public și interesul privat e problema. Chișinăuienii văd, simt și suferă din cauza comerțului stradal. Ei sunt nevoiți să înconjoare gheretele amplasate în calea lor, să pășească peste borduri și fundamente pe care stau chioscurile „temporare”, să privească gunoiul vizual generat de reclamele pestrițe de pe gherete, să sufere din cauza stresului generat de urâțenia generală a orașului, de disonanța dintre forme, culori, mărimi și materiale care îi inconjoară și îi sufocă la nivel subconștient.

Fără îndoială, gheretele au și un grad anumit de utilitate, mai ales în zonele intens populate ale orașului. Dar utilitatea lor dispare imediat ce ele intră în conflict cu spațiile publice, iar principalul apărător al interesului public și al spațiilor publice este Primăria.

Problemele apar atunci când fenomenul scapă de sub controlul autorităților și se dezvoltă stihiinic. Atunci când fenomenul nu este controlat de autorități, ci se dezvoltă în funcție de interesul antreprenorilor. Așa cum se întâmplă acum în Chișinău.

Ce se poate de făcut?

Problema este că Primăria nu controlează deloc fenomenul gheretelor. Da, formal autoritățile municipale emit autorizații de amplasare, dar lipsește cu desăvârșire o strategie, o viziune de ansamblu a dezvoltării comerțului stradal.

Acest tip de comerț se poate dezvolta după două scenarii:

Scenariul 1: Comerțul stradal, bine gestionat și amenajat, adaugă vitalitate spațiilor publice și întregului oraș, stimulează economia urbană, asigură o egalitate și coeziune socială. Activitățile comerciale stradale însuflețesc străzile și cresc securitatea acestora. Asta determină creșterea fluxului de pietoni și, respectiv, creșterea profitului comerțului stradal.

Scenariul 2: Comerțul stradal prost gestionat poate avea un impact negativ asupra unei zone urbane, dacă obstrucționează circulația pietonilor, înmulțește gunoiului vizual sau oferă produse care nu satisfac nevoile cumpărătorilor din zonă. Inevitabil, gestionarea proastă a comerțului stradal scade popularitatea acestuia și poate duce la reducerea numărului de clienți și la declinul pieței.

Paradoxal, dar interesul îngust al agenților economici determină aplicarea scenariului nr. 2, fapt care lovește direct în afacere. Asta face din comerțul stradal un fel de piraterie urbană semilegală, care are drept scop obținerea profitului pe termen scurt, în loc să devină o afacere curată cu creștere de profit pe termen lung.

Anume aici intervine rolul autorităților, care trebuie să reglementeze domeniul în baza unei viziuni de dezvoltare care să asigure un echilibru între interesul privat al agenților economici, interesul public al orășenilor și să genereze venituri în buget, locuri de muncă și servicii publice de calitate.

Patru principii ale amplasării gheretelor

Politica unui oraș de reglemetare și dezvoltare a comerțului stradal trebuie să se bazeze pe patru principii:

1. Ghereta potrivită… – autoritățile reglementează mărimea și design-ul gheretei, barierele, publicitatea, specificul de activitate al proprietarului (start-up, persoane cu dizabilități, pensionari).
2. …în locul potrivit, la timpul potrivit… – autoritatea de reglementare creează și întreține o bază de date cu toate locurile destinate pentru activitate comercială stradală în baza căreia se duce evidența locurilor ocupate, libere și spre eliberare. De asemenea, se reglementează orarul de activitate al gheretei în funcție de specificul zonei.
3. …care vinde produse potrivite… – se reglementează tipurile de produse spre comercializare în funcție de specificul zonei sau al agentului economic. Se urmărește strict respectarea tipologiei produselor.
4. …întreținută și administrată adecvat. – autoritatea de licențiere stabilește taxele și tarifele, emite licențele de activitate, asigură conectarea la rețeaua electrică și securitatea publică. Proprietarul trebuie să asigure curățenia spațiului adiacent și a exteriorului gheretei.

Aceste patru principii stau la baza reglementării comerțului stradal în majoritatea orașelor europene și asigură o claritate și o simplitate a regulilor de joc atât pentru antreprenori, cât și pentru administrația publică.

***

Anume reguli clare de joc promovează administrațiile orașelor de la Melbourne până la Londra.  Pentru că regulile clare de joc (regulamentele, strategiile, planurile de acțiuni) sunt „usturoiul și argintul” care țin la depărtare vampirii ce se hrănesc din corupție și incompetența autorităților.

Iar acolo unde aceste documente și viziuni lipsesc, oricine poate amplasa peste noapte o frumusețe de local-gheretă în mijlocul orașului, iar Primarul să afirme că „proprietarul nu a încălcat nimic”.

Ei, și dacă nu a încălcat nimic, atunci #gheretaneamului e un exemplu de lucru bine făcut care merită promovat așa de tare, încât să intre în istorie. În istoria neamului care crede în minuni.

Victor Chironda pentru Bloguvern