Partidele proeuropene se plâng că tinerii nu obișnuiesc să vină la vot, astfel lăsând soarta țării/localității în votul exprimat de cei mai în vârstă. Echipa #diez consideră că tinerii ar participa mai activ la vot dacă ar putea s-o facă prin Internet.
Votul prin Internet sau votul electronic cuprinde metodele care utilizează un dispozitiv electronic conectat la Internet pentru a înregistra, număra sau transmite voturile. Se poate folosi atât pentru alegerile pentru funcții politice, cât și pentru decizii democratice, recensăminte, sondaje publice de opinie și altele.
Avantajele votului prin internet:
# Poate fi exercitat, cel puțin în principiu, și de la distanță (de ex. nu la localul de vot, ci chiar de acasă, pe un calculator personal). În acest caz sunt reduse costurile alegerilor.
# Poate accelera numărarea voturilor.
# Persoanele cu drept de vot aflate în străinătate pot participa mai ușor la votare.
Cerințe legislative
Votul prin Internet nu este o sarcină simplă. În primul rând votarea și numărătoarea voturilor trebuie să aibă loc conform legilor în vigoare, care trebuie să le prevadă în mod explicit. Apoi trebuie asigurată păstrarea secretului votării (anonimitatea) și trebuie exclusă orice posibilitate de falsificare. Fiecărui votant trebuie să i se permită să voteze doar o singură dată. În plus numărătoarea voturilor trebuie să fie verificabilă și chiar repetabilă, iar în acest caz să producă, desigur, aceleași rezultate.
Pentru accepția publică a votării prin Internet este esențială și o largă conectivitate la Internet a cetățenilor. Totuși nu este necesar să se voteze din gospodăria proprie, Internetul devenind din ce în ce mai prezent și în viața publică.
În câteva țări – Austria, Australia, Canada, Estonia, Franța, Germania, Japonia și Elveția – există prevederi legislative pentru votul electronic, fără prezență personală, de la distanță. În 2011, votul prin internet la nivel municipal se testa în Norvegia.
Votul electronic în Estonia
Deși mai multe țări din Uniunea Europeană au testat diferite proiecte de vot electronic, Estonia este în prezent singurul membru UE care folosește această procedură pe scară largă. La alegerile parlamentare estoniene din 2011, 24% din alegători au votat prin internet. În Estonia infrastructura sistemului de vot prin Internet este monitorizată constant de către experți pentru a securiza sistemul împotriva atacurilor răuvoitoare.
Dr. Robert Krimmer, profesor de e-governance, unul dintre cei mai buni experți în democrație și guvernanță electronică, precum și alte probleme aferente, fondatorul proiectului www.e-voting.cc și lectorul Universității Tehnologice din Tallin, într-un interviu realizat în martie 2015, publicat pe site-ul contributors.ro, spune:
„Un lucru important este că Estonia are deja un fundament al comunicațiilor și al tehnologiilor informaționale, care nu a apărut odată cu dezvoltarea utilizării internetului, ci își avea rădăcinile încă din perioada sovietică. Deci, Estonia fiind un centru relevant în acest domeniu, populația avea deja încredere în tehnologie, iar țara era un pivot competent pentru tehnologia informatică și în domeniul comunicațiilor. Când a avut loc tranziția, Estonia a avut un avantaj. În timp, a fost natural pentru Estonia să pună accent pe IT. Țara era prosperă; a primit rapid o recunoaștere internațională pentru eforturile sale în domeniu, printre care, punerea internetului la dispoziția publicului era un lucru de la sine înțeles.
La începutul anului 2000, când a avut loc boomul internetului, Estonia doar a ‘urcat la bord’. Estonia a avut tineri în poziții de guvernare, așa că a părut un lucru autentic ca societatea să devină digitală. Având aceste avantaje, votul prin internet părea doar un pas logic pentru o țară ca Estonia. Estonienii au crezut mereu că trebuie să riște. Dacă votul pe internet nu funcționa, atunci ei ar fi încercat din nou și au reușit.
Estonia este o țară mică, astfel că decidenții și cetățenii au hotărât că aceasta este calea care trebuie urmată. Adoptarea uniformă a acestei idei a dat sistemului putere. De asemenea, nu au făcut mai mult decât să discute detaliile tehnice și au evitat discuțiile infinite tipice de a examina ce s-ar fi întâmplat cu reforma electorală, prin cântărirea în dezbatere publică a plusurilor și minusurilor.
La început au fost și partide care s-au împotrivit. Au fost câteva discuții, dar la nivel tehnic. Au dorit un sistem puternic și simplu. A fost o dezbatere legală majoră, iar apoi a intervenit președintele. Dar au rezolvat această situație. Pentru a rezuma succesele: a existat încredere în tehnologia informației, dimensiunea redusă a țării, autenticitatea.”
