Este un stilist talentat și un călător neliniștit care îți împărtășește cu cea mai mare plăcere toate întâmplările din viața sa de peste ocean. „Peluquero del Mundo” sau „Frizerul Lumii” Dumitru Micușa și un prieten de-al său, Alvaro Naudy, străbat spațiile chiliene pentru a oferi servicii de stilist și, astfel, de a cunoaște lumea într-un mod prietenos și de a călători util.
Dumitru este fiul stilistului autohton cu renume Victor Micușa. După cum ai observat, tânărul a urmat pașii tatălui său, profesia dată aducându-i la un moment dat venitul necesar de a-și planifica o vacanță frumoasă, iar acum îi asigură călătorii de neuitat.
„Fiind elev, am studiat la Liceul «Ion Creangă», după care urmasem un colegiu. La finalizarea lui, părinții, bineînțeles, mă îndemnau să obțin studii universitare. Prin urmare, am început să studiez la ULIM – făcusem un an de psihologie. În anii mei de studenție, am profitat de șansa de a vedea America, „rupând” un contract de housekeeping prin „Work and Travel”. Planul era bine gândit – voi lucra în calitate de housekeeper până îmi veneau actele de obținere a securității sociale și, după, plec la New York să caut un job de frizer. Găsisem în Brooklyn, într-un salon încăpător și foarte bun, ce aparținea unei familii evreiești. Chiar nu mă plâng, acesta fusese un prim job de frizer foarte norocos. Apoi am adunat bani, am fost să-mi vizitez rudele în Miami, iar vara era pe sfârșite.”
„În SUA îmi făcusem un prieten nou din Chile, care mă îndemna de nenumărate ori să merg în această țară, ea fiind nu doar foarte frumoasă și organizată, dar și cea mai liniștită din America Latină. Gândindu-mă bine, am decis să plec, hotărând că în Moldova, deocamdată, nu prea voi avea ce face – poate voi deschide din nou salonul, deși meșterii mei îi lăsasem tatălui meu. Știind și nivelul de concurență de la noi, dar și problemele actuale cu țările vecine, am decis să-mi continui călătoria, ducându-mă spre Chile. Cu banii adunați în timpul verii, am hotărât să-mi organizez o vacanță în America Latină, încercându-mi, într-un fel, norocul. De nu-mi reușea nimic, mă întorceam acasă.”
Dumitru menționează că util a fost faptul să afle că aceste călătorii pot fi făcute în varianta econom, în calitate de student profitând de prețuri avantajoase la bilete. „Iată că am pornit spre Peru, inițial călătorind timp de zece zile, vizitând locuri faimoase ca Machu Picchu. Apoi am coborât mai jos, în Chile. Aici m-am adresat la reprezentanții companiei L’Oreal, cu care colaborasem în Moldova. În Chile lucrează doi cei mai faimoși stiliști L’Oreal, eu având norocul să lucrez la unul din ei. Timp de trei luni, am reușit să obțin ceva cunoștințe noi în domeniul dat, dar și să împart cunoștințele pe care le aveam. Bineînțeles, avusesem și un salariu foarte bun, însă mi-am dat seama că nu am venit în Chile să-mi construiesc o carieră și să devin faimos. Iată de ce, rămânând în relații bune cu angajatorii mei și păstrând șansa de a colabora pe viitor cu ei, mi-am continuat drumul meu plin de peripeții”.
„Planificasem o călătorie în Brazilia, însă de la data concedierii până la data zborului meu în țara vecină aveam aproximativ 20 de zile libere. Astfel, întâmplător și din fericire, a apărut ideea proiectului „Peluquero del Mundo”. Aveam și un prieten, Alvaro Naudy, de profesie designer grafic, care a împărtășit ideea a ceea ce urma noi să facem – o călătorie în sudul țării, cu rucsacul meu în care aveam instrumentele mele necesare pentru hairstyling, un cort și un scăunel. Având bani doar pentru prima destinație, ne-am propus să călătorim și să ofer serviciile mele de stilist chiar în stradă.”
Cu zâmbetul pe buze își amintește Dumitru de prima lor zi de lucru. „A fost într-un orășel pe nume Valdivia ce se află la aproximativ 800 de km mai la sud de Santiago. Noi pur și simplu am plasat scăunelul la vedere, însă nu ne imaginam cum se va întâmpla acest lucru – să vină oamenii la un stilist în stradă. Totuși, ziua de lucru a fost una plină – mai întâi veneau oameni mai în vârstă și luau loc, apoi copii. Întreaga zi am avut de lucru, făcând banii necesari pentru următoarea destinație. Astfel, ne-am propus să călătorim în modul ăsta cât va fi posibil. Continuând drumul, coechipierului meu îi veni ideea să facem puțină publicitate – mai întâi cartonul „Frizerului Lumii”, apoi câteva cărțulii cu lucrările mele încă din Chișinău, care inspirau încredere în potențialii noștri clienți. Oamenii erau uimiți că un stilist profesionist lucrează în stradă. Noi nu am îndrăznit să stabilim un preț pentru serviciile noastre, rugându-i pe clienții noștri să plătească cam cât ar plăti ei pentru serviciul dat într-o frizerie locală. Cine plătea mai mult, cine mai puțin, însă am avut mereu banii necesari pentru a călători prin Chile în modul dat timp de aceste două săptămâni și jumătate. În plus, chilienii din sud sunt vestiți prin mărinimie – nu se întâmplă să treci pe lângă vreo casă și să nu te invite la o cină, să te îndulcească cu o vorbă bună și să te umple cu emoții pozitive. Așa ni s-a întâmplat și nouă, fiind oaspeții unor indieni nativi, care timp de patru zile ne-au găzduit și ne-au hrănit cu bucate din cele mai inimaginabile din carne de cerb și de cârlan. Această familie ne-a încărcat cu o energie pozitivă, iar noi am reușit să păstrăm relațiile bune cu ei, discutând și povestindu-ne reciproc aproape în fiecare zi peripețiile noastre.”
Călătoria din Brazilia Dumitru a numit-o pe deplin o întâmplare ciudată. „Fusesem cu un prieten din Rusia și am dat peste cele mai neobișnuite lucruri din viața noastră. De exemplu, hotelul în care am stat era în vârful unei favele din Rio, adică a unui cartier criminal. Ne doream să ajungem la carnaval, dar în timpul acestuia nu găsești hotele la prețuri accesibile, iată de ce am ajuns într-un hostel în favelă. Apoi, am ajuns să avem costume de carnaval – noi pur și simplu am fost într-un sambadrom, am intrat într-un munte de costume și ne-am ales cu ele.
După călătoria din Brazilia, am decis să continuăm proiectul nostru, investind toate forțele noastre în el, scopul fiind să creăm o frizerie cu toate condițiile necesare în stradă. Deocamdată nu am ajuns la asta, însă aspirăm spre împlinirea visului nostru. Puțin câte puțin, lucrăm asupra creării unui loc mai sigur, cu o măsuță și un scaun mai potrivit, vom avea și un cort mai mare care va rezista forței vântului – nu dorim să ne trezim într-o zi cu acoperișul acestuia peste cap! Ceea ce începuse în glumă, a devenit lucrul nostru de bază. Vom încerca să recreăm un pic conceptul dat și să-l propunem Guvernului Republicii Chile, prin care vom avea toate condițiile unui salon-transformer de a călători nu doar în țară, dar și pe la vecinii acesteia. Nu vom fugi însă înainte. Dacă reușim, neapărat vă vom anunța detaliile acestui mare vis, sperăm, împlinit!”
Dacă ați observat, pe emblema mișcării băieților se află stema Republicii Moldova, vulturul fiind cu o foarfecă în mână. „Vreau ca toți să cunoască mai multe despre țara mea. Fiind în Chile, nu încetez să reprezint Moldova chiar și în cadrul proiectului nostru. Toți cei pe care-i cunosc mă întreabă unde se află Moldova, acum având plus două sute de străini care cunosc mai multe despre ea. Prin „Peluquero del Mundo” încerc să amplific popularitatea țării, iar în cazul în care ne va reuși proiectul menționat mai sus, îmi voi lărgi și echipa cu câțiva moldoveni. Probabil, călătoriile astea vesele vor mai dura vreo doi−trei ani. După, va trebui să ne liniștim, să creăm o familie și să construim o carieră.
Dumitru spune că, din momentul ieșirii din zona din confort, a înțeles că în lume nu este într-atât de strașnic cum se crede. „Deja ai mai mult entuziasm de un lucru anumit, de multe ori neavând încotro. Bineînțeles că ultima șansă ar fi să împrumut bani de la părinți și să vin acasă, dar îmi reușește tot ce fac acum. Cu multă credință înainte, lucrez și-mi văd de viitor. Sunt momente grele, dar trecem cu brio peste ele.”
„Cel mai ciudat loc unde am oferit serviciile noastre a fost aici, în centrul orașului Santiago, unde locuitorii au un munte, iar în vârful acestuia este statuia Sfintei Maria. Acesta a fost chiar cel mai „public” loc pe care l-am vizitat. În afara proiectului, am avut șansa să participăm la ritualurile unui trib indian care ne-a demonstrat modurile de tratament cu medicină netradițională, prafuri și ierburi aduse de peste hotare, amestecate cu cenușă din focuri pure, fiind suflate în tine printr-un os de cerb. Ei spun că ritualul dat îți curăță căile respiratorii. Per general, medicina în Chile este pe deplin organică și dacă ai avea vreodată o boală „neartificială”, ar fi bine de venit și de tratat aici. Găsești și șamani care te tratează cu diferite tipuri de energie. Vei gusta și din ceaiuri din ierburi tămăduitoare sau masaje într-un fel mistice. În acest fel, aici, în Chile, îți dispare scepticismul”.
„Vorbind despre diferențele de lucru dintre Moldova, Statele Unite și Chile ele sunt simțitoare. Chile se află sub aripa Statelor Unite, așa că mari diferențe între acestea două nu sunt. Diferențe vizibile, să le spunem, între aceste două lumi sunt bineînțeles în salarii – aici ești mai bine plătit – și colectivul. În Moldova poți da de un șef excelent, însă de un colectiv lipsit de susținere reciprocă. Moldova crește la nivel de cultură, ne schimbăm spre bine, însă, deocamdată, m-aș simți incomod să lucrez în țară. Lucrând aici, în Chile, am parte de susținerea oricărui membru al echipei. Aici oamenii știu ce înseamnă să se ajute reciproc la nevoie, fiind poate și simpli cunoscuți. În felul dat, oamenii cresc ca personalități, afacerea le înflorește. Există și concurență, însă nu la fel de agresivă ca în Moldova. Ceea ce nu ajunge republicii noastre este comunicarea între oameni, lipsa invidiei, construirea unei colaborări frumoase. În plus, drumurile în Chile sunt mai bune”.
La capitolul barierelor lingvistice, Dumitru ne spune că le-a avut și le-a simțit. „Am venit în Chile cu zero spaniolă. Engleza o știu foarte bine, însă chilienii o cunosc mai puțin. Fiind la primul meu serviciu aici, am fost mai motivat să folosesc Google Translate și să învăț puțin câte puțin spaniola. Chilienii înțelegeau engleza doar dacă o vorbeam într-un mod răspicat, cu cuvinte bine știute. Acum, după aproape o jumătate de an trăită aici, am un vocabular mai bogat de spaniolă, pot duce o conversație fără ca să mă ajute cineva să-mi traducă”.
„Îmi iubesc țara, ador Chișinăul care este un oraș extrem de frumos. Când îți vezi țara de la distanță și comparând-o, îți aduci aminte de satele noastre, casele bătrânești, mirosul de fum din cuptor și de pâine caldă, îți dai seama că îți este foarte dor. Deocamdată, voi încerca să-mi construiesc afacerea la nivel internațional, întrucât cred în visul nostru și că poate ieși ceva bun din asta. Iată de ce nu plănuiesc să mă întorc și să fac o afacere doar în cadrul Moldovei, dar în primul rând și prin participarea țării mele în realizarea acestui vis. Totuși, într-un final, mă văd mai aproape de casă”.
Dumitru îi îndeamnă pe toți tinerii să-și urmeze ideile, mai ales dacă sunt bune. „Ai o idee bună, investește în ea. Nu-ți fie frică, întrucât acolo unde nu este frica, vine de la sine succesul. Nu pierde speranța, nu-ți fie frică să te dezici de anumite lucruri, pentru că și legile universului ți-o spun – renunțând la ceva mic și neînsemnat vei obține un succes enorm. Tinerii din Moldova sunt extrem de talentați și foarte creativi, însă ei nu dispun de spațiul de eliberare și exprimare, dar posibilități pot fi găsite. Pe final, fă ceea ce faci tu mai bine, fă-o cu pași îndrăzneți și nu te lăsa pradă greutăților”.
Dacă te-a inspirat povestea lui Dumitru, te invităm să urmărești aventurile lui și ale prietenului său în cadrul proiectului călător „Peluquero del Mundo” pe Facebook.
Echipa #diez îi urează lui Dumitru Micușa, tânăr stilist și o persoană talentată, să prospere în cadrul proiectului „Peluquero del Mundo” și să obțină succesul la care aspiră!
