Lily Tronciu este studentă la Universitatea Humboldt din Berlin, la facultatea de Sociologie și Științe Politice. Fiind în Chișinău, Lily este foarte implicată în viața civică de aici, iată de ce a scris pe blog despre cum ea vede că evoluează tinerii.
Eu fac parte din generația „training” – generația hrănită cu cărți de self-help, dopată cu pseudo-cunoștințe, motivată de jargon superficial.
Eu fac parte din generația cu care când te vezi la o cafea, auzi numai „time-management”, „personal branding” și „thinking outside the box”. Eu am asistat la zeci de traininguri și zeci de workshopuri, și anume din acest motiv, datorită faptului că am trecut prin sistem, simt nevoia să vă spun de ce am o problemă cu asta.
De câțiva ani încoace, la noi în Moldova au început să răsară sute de organizații și ONG-uri, multe din ele orientate către tineri. Și, deși unele sunt organizații extraordinare, cu misiuni nobile și planuri excelente (din care am făcut şi eu parte), există altele care mă scot din sărite. Proiecte prost organizate, cu obiective vagi, cu rezultate precare, dar care sunt înconjurate de multă zarvă și reclamă. Și acum, după ce au trecut câțiva ani și tinerii au fost „antrenaţi” putem vedea consecințele:
#1. Prea multă informație, prea puțină esență
În momentul în care tinerii vin la anumite traininguri, fără ca sistemul nostru educaţional să le fi băgat oleacă de gândire critică în cap, şi nimeni nu le spune că e posibil ca anumite chestii să nu fie potrivite pentru ei – mulţi dintre ei ies de acolo confuzi şi încep să schimbe tot sistemul existenţei lor personale. Sunt traineri excelenţi, care fac clar că toate sfaturile trebuie luate „with a grain of salt” şi că dacă şi le pui în aplicare, trebuie să fie adaptate, dar o mulţime ignoră asta.
#2. Tendinţa de „a te lua prea mult în serios”
În adolescenţă majoritatea au probleme cu încrederea în sine şi vă asigur că nu insinuez că ar trebui să facem tinerii să se simtă şi mai prost, dar opusul e şi mai dăunător pe plan larg. Multe organizaţii devin platforme în care tinerii sunt făcuţi se simtă ultra-importanţi, şi pentru că nu se pune accent pe responsabilite şi ordine, dar pe influenţă – mulţi încep să se ia prea în serios şi să uite de provocările şi dificultăţile care îi aşteaptă ca adulţi.
#3. Fuga după diplome și lucruri de pus în CV
Tinerii încetează să îşi seteze priorităţi. În loc să se întrebe care activităţi îi inspiră cu adevărat şi care dintre ele sunt cu adevărat de ajutor, ei fug după cantitate. Fug, crezând naiv, că numărul mare de „diplome de participare”, de la Dumnezeu ştie câte workshopuri, îi va ajuta să intre la facultate sau la jobul de vis. Adevărul e că, deşi unele activităţi pot avea un impact uriaş, nu e cantitatea ceea ce contează – e ce competenţe ai ca rezultat al acelor activităţi.
#4. Convingerea că „descurcăreţul” ajunge mult mai departe ca „deşteptul”
Nu vă pot spune de câţi tineri am dat care sunt convişi că pentru că participă într-un oarecare proiect, nu au de ce să pună mâna pe vreo carte. Faza cu „descurcăreţul” o auzi veşnic în conversaţii pe la noi (ai zice că e dorinţă naţională să fim vulpea din fabulă), dar nu credeam că va infiltra atât de adânc şi scena asta. Nu, nu, nu! Dacă vrem să nu repetăm greşelile generaţiilor anterioare, hai să ne apucăm de învăţat! Hai să cercetăm, să analizăm, să discutăm – hai să intrăm în profunzimea problemelor complexe şi nu doar să zgâriăm suprafaţa.
Eu cred că tinerii de azi au incredibil de mult potenţial – ei fac parte dintr-o generaţie tolerantă, creativă, rapidă, conectată, o generaţie cu curaj şi curiozitate, de aceea, hai să nu îi transformăm în roboţei, hai să nu îi mai „antrenăm”, ci să îi îndrumăm discret şi să le dăm voie să îşi croiască singuri calea.
Mai multe texte de Lily, sau aventurile ei din Germania le vedeți pe blogul său: Lily blogs in Berlin
