Diana Mocanu este o tânără din Moldova căreia îi plac locurile noi și să descopere locuri cât mai neobișnuite. A fost în multe locuri, iar câteva din călătoriile ei, le va împărtăși cu echipa #diez. Prima istorioară vine din Indonesia, despre platoul Ijen.
„Am ajuns aici într-o șagă, gândindu-mă ce aș putea face mai mult decât să stau întinsă pe plajă în Bali. Uitându-mă pe hartă am văzut că pe cealaltă insulă (Java) există un loc deosebit, un lac de sulf în interiorul unui vulcan activ. Lacul sulfuros cu apă termală de culoare turcoaz din interiorul craterului atrage foarte mulți turiști care trec prin estul Javei, iar drumul către vârful craterului este înconjurat de peisaje miraculoase.
Zis și făcut! Am luat primul autobus spre Gilimanuk, de acolo feribotul spre Java, iar în 40 minute eram deja pe cealaltă insulă, în orașul Banyuwangi.
Dacă vrei să ajungi la Platou, cea mai recomandată perioadă a zilei este 5 dimineața, prin urmare, ajunsă pe la amiază, am hotărât să mă bucur de natura deosebită și de oraș. În Banyuwangi nu prea ai ce vedea, și nu prea ai ce mânca, în schimb mi-am luat o gentuță din nuci de cocos.
A 2-a zi, cu noaptea în cap, pe la 4 dimineața, a venit mașina cu care urma să ajung la baza vulcanului. Apropo, bine că oamenii de la recepție m-au avertizat că e frig și ar fi bine să iau ceva pe mine. Cum nu mă pornisem bine echipată, unica soluție au fost păturile de la hotel (asta în caz că vă veți întreba când veți vedea fotografiile în care stau îmbobolită în pături roșii). Drumul cu mașina a fost lung, anevoios, pietros și foarte abrupt. Urcam cu greu și am fost tare mirată că totuși am ajuns la destinație.
Următoarea etapă a drumeției a fost făcută pe jos. Drumul până la 2400m altitudine e greu, din cauză că e foarte lunecos, roca este moale, iar pietrele nu sunt fixe. Am vrut să renunț de câteva ori, însă peisajul la urcare, pe de-o parte și de alta îți tăia respirația.
Apropo, Platoul Ijen e cel mai periculos loc de muncă din lume. Aici minerii urcă, coboară de maximum 2 ori pe zi, mai mult nu poți, că-i anevoios și ia mult timp. Au umerii bătătoriți de la atâta cărat, în schimb tot timpul sunt cu zâmbetul pe buze și te salută.
Coborârea a mai fost mai grea decât urcarea, însă această drumeție și-a meritat efortul. Aș mai reveni cu drag aici, oricând. Și da, am avut timp și de plajă până la plecarea feribotului
Mai multe din călătoriile Dianei le puteți vedea pe blogul ei: Blog infidel
