De unde se inspiră tinerii care scriu? Ce le dă curaj să iasă apoi cu poeziile proprii în fața publicului larg? Și cum te simți citindu-ți creațiile în fața a zeci de oameni? La aceste și alte întrebări ne răspunde Ioana Isac, poeta pentru care poezia e cea mai sinceră exprimare a sinelui.
#diez: Cine este Ioana Isac și ce o inspiră să scrie?
Ioana Isac este o umbră, există acolo unde e lumină și întuneric, dar acolo nu o vezi.
Inspirația e însăși viața, nu am anumite elemente sau momente speciale, pe care le-aș putea numi inspirație, ba din contra o inspirație e demonul creației, care nu te lasă să trăiești armonios.
Iată ce a răspuns Ioana la aceiași întrebare acum un an:
„Întrebată de unde se inspiră, Ioana spune că fiecare persoană care scrie găsește în orice muza și inspirația, ne fiind o rețetă specială în acest sens. „Poți începe de la orice: de le o simplă deschidere de carte, sau de la un felinar care se stinge la un moment dat, iar ție ți-e frică de întuneric sau de la un cuvânt spus de o prietena de a ta. Inspirația chiar nu are nici un fel de surse sigure”.
Joacă-te cu tine
Sub tabla de şah,
Trag aţe şi încerc a juca mîrşav
Cu suprafaţa gîndului meu.
În pătratele negre
Îmi scriu epilogul,
În pătratul alb laşi laş tu
Libertatea mea de moarte.
Merg pe diagonală şi modific mişcarea
După cum mişcă cutremurul propria neputiinţă umană.
Pe întuneric toţi sunt egali ( de aia pe vremea acea cu C , lumina era pe ore ),
Egalii joacă şi rănesc cu acurateţe masca din lemn,
Iar eu îmi cioplesc dintr-un chip un inamic
Pentru ca rămăşiţele rămase în palmele mele
Construiesc o altă tablă de şah,
Pe care o înţelege doar pămîntul trasat cu linii strîmbate.
# Poezia ta este …
Poezia mea este ceea ce eu pot fi doar în ea.
# Îți cunoști bine cititorul? Ce îi place să citească, să asculte?
Încă nu am un target de cititor sau profilul lor, știu că mă citesc oameni de 15 și de 40, și mă bucură faptul că ambele categorii de vârstă îmi zic că se regăsesc.
# În ultimul timp, printre tinerii chișinăueni este foarte actual să scrie poezii sau proză. Înseamnă asta că tineretul nu-i chiar așa de pierdut după cum îl ceartă cei mai în vârstă?
Formulare de tineret pierdut e foarte discutabilă, ori mereu au existat generații pierdute. Pentru poezia ori fotografia care devine un trend, mă plictisește, sau chiar nu mă interesează, dacă îți cumperi aparat de fotografiat scump/calitativ sau dacă ai blog/ carte de poezie, încă nu înseamna că ești un tânăr poet/fotograf. În acest context, chiar dacă se scrie pe afiș sau articol poeta Ioana Isac, cu greu accept acest titlu pentru că nu știu când și cum poți câștiga această notorietate.
Doar așa
Îți port cămașa
Ca semn al siniuciderii
Bărbatului din mine…
Pleacă acolo unde m-ai găsit
Și rămîi.
Ca să ne plimbăm
Toamna
În palton,mănuși și suflete în cuțite.
Țipete dezacordate amuțesc
Cînd ochii tăi închiși îmi admiră
Pielea congelată de uitări
Și cereri inutile de a fi eu.
Calcă oprit în trecutul meu
Și fredonează greșit bătăile
Pisicelor de altă culoare cu același mers.
M-ai grăbit cu sentimente în ani,
În ani cu ultimul sărut.
Te pierd și ridic scări din clei,
Fiecare deget mai întîi
de la picior,apoi
de la mînă-
clatină genunchii mei ca o balanță a unui clopot-
un semn al minunii :
că poate exista iubire, că poți exista tu,
dar nu te ajung!
Te pierd la prima lacrimă
Ștearsă cu lemn
Și-ți tai atent cu așchii scările.
Cleiul se usucă vara,
Dar cafeneaua cu jazz se deschide doar toamna…
Pînă atunci ne întunecăm la balcon.
# Cum influențează experiențele tale asupra ceea ce scrii?
Interesantă întrebare, studiile sunt pentru mediu în care cunosc oameni, ce îmi influentează viața, dar nu neapărat și felul de a scrie la nivel de limbaj/vocabular. Activitatea la CNTM e pur profesională, iar eu niciodată nu combin două activități, ce diferă prin definiție și responsabilități.
# Moderezi multe evenimente. Care sunt tendințele culturale și de gândire printre oamenii Chișinăului?
Oamenii au devenit mai pretențioși față de ceea ce văd și ascultă, fapt care mă bucură. Per general, există tendința de complexitate, adică să nu fie acoperit un singur segment din domeniul cultural, ci din mai multe. Și astfel se dezvoltă modul de a gândi și de a te afirma.
# Mulți scriu pentru plăcerea proprie, tu de ce ai hotărât să te prezinți publicului larg?
Pentru că am început prin a scrie pentru mine, și cu timpul mi-am format un mesaj, o direcție. Și acum fiecare date abordând un subiect sau altul, tind ca acei cititori să înțeleagă substraturile și nu doar ceea ce se află la suprafață. Să facă un exercițiu al simbolismului/metaforei și a imaginilor.
*
E liniște pe linie
Și casele arată portocaliu.
Perdele surii
Ornamentate în tornado.
Calcă foi,resturi și deșerturi-n noapte.
Sunt excursionist
Cu ochi în loc de cuvinte
Și-mi înghit tăcerea,
Ce seamănă a dimineață/
Iubesc să nu mă așez pe scaune,
Căci așa simt că mai am un loc.
Acum acel undeva e departe
Și nu mă mișc decît cu imaginația rece,
Noroc de ea, altfel,
Ne-am zbate în cutii,
De parcă nu ne-am putea naște
Ori totul e atît de simplu:
Să trăiești înseamnă doar să te naști?!
Văd linia.
Nu aud liniștea.
Desfac cutia…
# Cum e primită poezia ta de către ascultători sau cititori și ce vrei să faci mai departe cu ea?
Eu nu pot răspunde în locul lor, și nici nu pot miza doar pe sinceritatea lor când mi-o spun mie. Mai departe după cum visam de când scriu, e o plachetă de versuri și un proiect care rămâne secret deocamdată.
# Ai un blog. Cât timp are și cum a evoluat el de când l-ai creat?
Blogul nu a fost ideea mea, ci a unui prieten când eram în clasa a 8-9- a, el fiind mai priceput în domeniul IT mi l-a dăruit, căci îi plăcea foarte mult ce făceam și eu am continuat pe această idee.
# Deseori citești gândurile tale de acum cîțiva ani? La ce te gândești în acele clipe?
Citesc, și-mi dau seama că poezia mea crește uneori înainte mea, iar eu rămân în urmă. Dar după cum spuneam și înainte, una e Ioana Isac cu care interacționați, și una e Ioana Isac, pe care o descoperiți în poezia sa. În raport cu schimbările ce se petrec cu mine în timp, reacționez absolut pragmatic, conștientizând foarte bine că evoluția este inevitabilă, dacă muncești asupra ta. Doar că la moment mă gândesc că nu trebuie să-mi pierd integritatea și să nu mă mulțumesc cu ceea ce am și să continui să scriu.
Săptămâna care a trecut a avut loc cea mai recentă ediție a „Clubului Poeților”, în cadrul căreia Ioana a recitat lucrările sale pentru un public divers și destul de numeros pentru sala în care a decurs evenimentul. Alăruri de ea au evoluat cu un program muzical sublim două duete: Eugen Cochin și Laura Bodorin; Cristian Condrea și Rodica Olișevschi.
# Și desigur, ceea ce nu puteam să nu te întreb: cu ce impresii ai rămas după evenimentul de joi, când sala era plină ochi cu oameni care au venit să te asculte?
La sigur emoțiile mele s-au observat și erau absolut firești, deoarece la un moment dat mi-am dat seama că toți oameni au venit pentru poezie și muzică bună. M-a bucurat să revăd mulți prieteni și cunoscuți și că erau în sala oameni, pe care nu-i cunosc, ceea ce e un indicator important pentru mine personal și pentru Clubul Poeților Desculți. Au fost multe suprize, feedback la poezii, energetică nebună și căldură sufletească, pentru care le mulțumesc celor prezenți și celor implicați în organizarea evenimentului.
Alte imagini de la eveniment:
Toate poeziile Ioanei le găsiți pe adresa: umbra.puk.ro
