Ana este absolventă a Institutului Francofon de Administrare și Gestiune, cu master în Management Public, Bulgaria. Face stagiu la Moldcell, în departamentul Resurse Umane.
#diez: Ce te-a motivat să aplici la programul de stagii JobStorm?
Ana Suceanu: Am vrut să mă conving că astfel de proiecte într-adevăr funcționează; în plus a fost o provocare pentru mine: sunt eu capabilă să trec de etapele acestui concurs? Dar cel mai important – eu chiar vreau să revin acasă.
De ce ai ales Moldcell?
Am vrut să fac o comparație cu Orange, făcând deja și acolo un stagiu de o lună în 2012. Iar Moldcell mi-a creat mereu impresia de o companie a inovațiilor, a tinerilor, a societății, ceea în ce mă regăsesc și eu. Sincer, mai bine nici că se putea.
Cum ai fost primit/ă în companie?
Moldcell ne-a primit mai bine decât mă așteptăm, foarte prietenos, ingenios și cu multe zâmbete. Am fost bine informați despre programul nostru pentru această lună de stagiu.
Ce sarcini urmează să îndeplinești în cadrul stagiului?
Sarcinile ce țin nemijlocit de departamentul în care voi lucra și anume HR, le vom afla abia în săptămâna ce urmează, la moment avem o săptămâna de traininguri. Dar cert este că vom fi împărțiți în două echipe care vor trebui să prezinte câte un raport la finele acestui stagiu.
Ce abilități speri să obții în urma programului?
Să pot palpa cu adevărat munca făcută de departamentul resurse umane, să învăț să recrutez cadre, să văd efectiv cu ce se mănâncă această meserie într-o companie atât de mare cum este Moldcell. Restul abilităților cred că le pot căpăta și în afară, eu acum caut să învăț ceva exact pe domeniu.
Cum ai compara câmpul de munca din Moldova cu cele din SUA și Franța, unde ai lucrat?
Peste hotare este mult mai simplu privită funcția pe care o îndeplinești, nu ești judecat, ba chiar ai o susținere din partea angajatorului/statului. În schimb în Moldova e o rușine să fii chelner. Toți vor să fie directori. Cauza acestui fenomen este mentalitatea poporului nostru, care vede o personalitate doar în cineva cu funcție înaltă, iar cel ce te deservește e un nimeni. În rest, nu aș vedea o mare diferență. De muncă avem și noi o grămadă, doar că nu toți sunt gata să măture strada, pentru că „o să mă arate cu degetul”.
Numește trei probleme întâlnite de studenții moldoveni în străinătate.
Sincer, eu mă adaptez destul de ușor indiferent de circumstanțe, mai ales după experiențele mele din SUA și Franța, în schimb pentru unii chiar pot apărea diferite probleme. Cele mai frecvente ar fi: dorul de casă, invidia dintre moldoveni, care te mănâncă din picioare, iar a treia ar fi dificultățile financiare întâlnite pe perioada studiilor. Desigur, lista ar putea continua.
Cum vezi Moldova peste cinci ani?
Prefer să fiu optimistă și zic mereu că la noi va fi mai bine și că mergem spre dezvoltare. De fapt, aceste schimbări spre bine deja se simt mai în toate domeniile de activitate ale RM. Străinii au o atitudine mult mai bună și mai fiabilă față de noi, decât față de bulgari sau români. Asta este ceva destul de important la nivel de investiții străine. Acum, cu semnarea acordului, vom avea și mai multe investiții, locuri de muncă. Trebuie să aducem moldovenii acasă, că să își deschidă micile lor activități în regiunile rurale, iar statul să îi susțină. Cel puțin eu cred că asta se va întâmpla.
Unde îți vezi viitorul?
Eu mă văd un om al societății. Mă văd încadrată în activități de dezvoltare a resurselor umane ale RM. Poate în proiecte de atragere a forței de muncă în țară, de reîncadrare în societate a emigranților moldoveni. Vreau să particip cu ce pot la a face din Moldova o parte de rai, din care să nu mai vrem să plecăm. Sincer, deocamdată nu vreau să plec peste hotare. Aș spune chiar că nu aș vrea să plec vreodată de aici. Mă simt bine acasă!
Consideri că tinerii moldoveni care se află în străinătate ar trebui să se întoarcă acasă?
Da, da, da! Făcând studiile în Europa, am descoperit niște minți atât de agere și inovatoare ale studenților noștri moldoveni, încât am zis că îi aduc acasă cu forța și nu las nici pe unul în Bulgaria. Noi nici nu ne putem imagina ce capital uman bogat avem noi în afara țării. Moldova e săracă, pentru că își bagă piciorul în acest capital valoros. Nouă ne pasă de țara în care trăim și încercăm să o facem și mai bună.
