Mushood Sheikh este un tânăr din Londra, care deja de un an lucrează ca profesor de engleză în Moldova. În vacanța sa, el a avut parte de experiența absolut specială de a participa la cursă cu tauri, despre care ne-a povestit.
Mai pe scurt, sunt idiot. Iată de ce am făcut-o. Deseori fac chestii stupide, fiindcă îmi plac adrenalina și senzațiile tari. Așa am ajuns la un prieten, în orașul Pamplona din Spania, la festivalului Sanfermines. Spaniolii în general știu cum să petreacă timpul bine. Felul lor de a fi e despre asta – pur și simplu, viața. Poți avea zece ani sau 70 – tu trăiești și petreci. Asta e fiesta și ea e sfântă.
Mi-a luat ceva timp, până am ajuns să particip la cursa cu taurii. Și nu era problema în frică. Pur și simplu, la 8 dimineața niciodată nu eram treaz. Și eu mi-ai pus o condiție – dacă îmi risc viața, cel puțin nu voi fi amețit. Nici n-am avut încălțămintea potrivită, eram într-o pereche de mocasini. Ce să spun, dacă muream, cel puțin o făceam cu stil.
Era 7:30 și nervii deja începeau să mă dea de gol. Eu chiar fac asta. Pe teren, tu alegi unde stai și, respectiv, câtă adrenalină primești. Noi eram în mijloc, acolo boii deja accelerează, tu trebuie să te miști mai rapid și șansa de a fi lovit e mult mai mare. Da, nu sună deștept deloc, dar v-am atenționat la început.
Totul a început foarte repede. Eu văd cum lumea îcepe să fugă și într-o secundă am ajuns până la periferia stadionului, de unde am văzut taurul ăla uriaș, care trecea prin mulțime. Chestia e că după ce el fuge pe lângă tine cu viteză, de obicei, asta e tot. El deja se ia de alții. Am venit lângă prieteni mei, am început a saluta publicul de mii de oameni, care permanent scandează și te face să te simți în centrul atenției. Noi am început să ne cuprindem, să ne îmbărbătăm, că da, noi asta am făcut, dar pe neașteptate am zărit oameni fugind înspre noi. M-am gândit: „De ce dracului fug?”. Și atunci am văzut un taur care împungea lumea în dreapta și stânga. Atunci, noi chiar am luat-o la sănătoasa. Țin minte că ne-am îndreptat spre margine și imediat m-am întrebat: „Ce a fost asta? Eu n-am știut că așa va fi!”.
Eu vedeam acești oameni, care e chirceau pe jos, dar eu nu-mi făceam griji. Ok, ei au fost loviți, dar sunt bine, sunt plini de sânge, dar sunt bine. Și fiindcă eu nu las cu una cu două, am plesnit la fund pe unul. El s-a întors și am vrut să mă împungă, dar nu i-a reușit. Oricum, ceilalți făceau chestii mai nebune pe arena aia, în special un tânăr. El era acolo înainte de cursă și a fumat niște marijuana. În așa circumstanțe, asta nu e o idee bună. Totuși, trebuie să admit că el se apropia de bou cât se poate de mult. A fost lovit de patru ori. Era destul de amuzant. Dar momentul meu favorit era când taurul a împuns un bărbat, care ținea în mână camera de filmat. Camera a zburat hăăăt departe, iar lumea a izbucnit în hohote și aplauze de aprobare. Probabil, așa era în Roma Antică: Pâine și distracții.
Taurilor bătrâni li se dă drumul la începutul cursei, însă cei tineri rămân în arenă și te împung. Apropo, ei sunt ca niște mini-vedete, toți au profiluri pe Internet, cu nume, locul unde s-a născut, felul în care a fost crescut și fotografii cum au împuns oamenii. Acesta e Victoriano și asta e viața lui.
Cel mai mult curaj mi-am strâns pentru al cincilea taur. Eram mai mulți oameni și am încercuit boul, zădărând-ul cu băsmăluța de la gât. Evident, ești absolut sigur că el nu te va împunge. Nu poți accepta că există așa posibilitate. Îți fluturi băsmaua și îi spui: „Vino, vino încoace!”. Tu ești încrezut că el se va lua după băiatul de lângă tine. Dar la un moment dat, ochii lui s-au oprit. Și s-au oprit pe mine. Eu pur și simplu fizic am simțit că acuși se va îndrepta în partea mea. Niciodată, sincer, niciodată n-am fugit atât de repede ca în acel moment. Cel mai bine e să te îndrepți într-o parte, fiindcă boii tind să fugă în linie dreaptă. Dar acel moment de fugă era fan-tas-tic. Senzația aia e motivul, pentru care-ți riști viața. Nu voi spune minciuni, eram un pic invidios pe unii băieți, care zburau prin arenă. Aș fi vrut să aflu cum e să fii împuns de un taur.
În arenă, erau circa o sută de oameni și șase tauri. Fiecare taur avea cinci minute. În total, cred că am petrecut acolo 45 de minute. Timpul a trecut, de parcă nici n-a fost. Acolo erau doar două fete, probabil, de peste hotare. Femeile spaniole nu se implică în așa ceva, este o chestie mai mult bărbătească, cred. În tot timpul, cât s-au făcut așa curse, au decedat șapte oameni și toți erau străini, englezi și australieni. Să fiu sincer, e un festival extraordinar. Aș vrea să mai încerc vreodată.
Eu înțeleg că nu e o practică bună. Ei nu țin boii în cele mai bune condiții, iar pe cei bătrâni îi omoară. Este o mare presiune ca aceste chestii să se interzică. Dar mi-am pus principiile la o parte și am făcut-o. Desigur, mama mă urăște pentru asta. Când i-am spus că mă duc în Spania, ea mi-a zis: „În sfârșit, un loc normal”. Dar după ce a văzut fotografiile, m-a întrebat: „Serios? Din nou?”. Asta nici măcar nu era supărare, ci dezamăgire. Odată, chiar mi-a trimis un mesaj: „Fără vacanțe în Gaza, te rog”.
Aș recomanda chestia asta tuturor. Dacă viața ta e plictisitoare și vrei să te simți viu – fă-o. Cred că atunci a fost momentul, când am simțit cea mai multă adrenalină de când mă țin minte. E și o chestie, care te apropie de lumea animală, îți descoperă instinctele primare. Boii fac ce vor, lor nu le pasă de reguli și asta e superb.
