Marcel Lazăr este un tânăr din Republica Moldova care învață deja de doi ani la Cluj, la Academia de Muzică „Gheorghe Dima”. Cât era în Chișinău, Marcel, era foarte implicat în viața socială, astfel după doi ani, echipa #diez a vrut să vadă cum vede Marcel Chișinăul, ce înseamnă să fim europeni și cum în mod constructiv am putea aduce schimbarea.
Iată ce ne-a spus Marcel Lazăr:
„Mai nou, noi, cetățenii Republicii Moldova, am început să ne numim europeni. Acest lucru mă bucură, într-un fel. Am auzit, știm sau am văzut că în Europa se trăiește mai bine și vrem și noi ca acolo, dar oare putem? Dar oare într-adevăr vrem?
Vorbesc din perspectiva studentului open-minded (deschis la lucruri noi) care a trăit doi ani în Cluj-Napoca, cel mai european oraș din România, ca dovadă, în anul 2015 va fi Capitală Europeană de Tineret. Deși se află doar la 600 de km de Chișinău, și acolo trăiesc, în majoritate, frații noștri români, care au același sânge ca și noi, lucrurile stau cu totul altfel acolo decât la noi. Se datorează acest lucru în mare parte minorităților de acolo, unguri, sași, secui, șvabi, cine știe un pic de istorie înțelege cum au ajuns acolo.
Diferențe
Vin acasă o dată la 2-3 luni. Șocul este foarte mare. Poate fiindcă am început prea des să mă uit la detalii neimportante ca și curățenia, drumurile bune și marcate, viața culturală etc. dar diferențele sunt considerabile.
Poate nu e locul potrivit să scriu diferențele, iar dacă le scriu pe toate, acest articol s-ar putea transforma într-o mini cărticică, dar unele lucruri aș vrea să le scriu, poate cu ajutorul vostru o să fiu/fim auziți, și vom putea schimba ceva.
#Murdăria
Primul lucru când ajungi în gară: murdăria și rutierele. Încep să cred că noi am evoluat de la porci, iar unii nu au evoluat până la urmă. Primim plăcere să ne plimbăm printre sticle și pungi de plastic și să pășim pe covorul alb-negru de semințe. De ce nu putem să nimerim urna naibii, sau să ții punga aia până la primul coș gol (chiar dacă Chirtoacă consideră că nu avem nevoie de ele).
#Microbuzele
Microbuzele – mai rău ca un virus sau un microb, când se uită americanii din satelit în Moldova, nu pot să înțeleagă de ce 40% din suprafața Chișinăului e albă. Șoferi idioți, murdărie, încălcări, accidente, îmbulzeală, orar stabilit de șoferi… lista asta o știm toți. Dacă am scoate buticurile de țigări și rutierele am respira toți cu mult mai bine. Billboard-urile astea urâte, nu le mai poți suporta. Ori cu mașini prea scumpe pentru țara noastră, ori cu fețe de porci și vaci (nu de ferme vorbesc) au urâțit orașu de când mă știu.
Lista asta e imensă, iar un student din Praga sau Freiburg ar putea s-o mai lungească.
Ce s-a făcut
Am făcut o stradă pietonală, timp de câteva luni și am pus un stâlp European. Nu mă consider pesimist, ba chiar un realist foarte optimist, dar cum pot ei să ne astupe gura cu 300 de pietre și un stâlp de 2000 de lei (la figurat vorbind). Europa restaurează valorile din secolele XIX și XX, noi nu avem așa valori, iar cu stâlpii ăștia încercăm să implantăm ceva în trecut, lucru imposibil. Noi putem avea un oraș european și fără stâlpi din secolul XIX, dar asta putem face doar noi, și anume prin metoda exemplului.
Suntem o țară de hoți și mancurți și ne conduc oameni care ne seamănă. Degeaba arătăm cu degetu la Filat și Voronin, când în timpu liber ne gândim cum se mai poate de furat ceva. Degeaba înjurăm șoferii cretini dacă venim cu replici – tăt normal, o dată se poate. Cerem ceea ce noi nu putem oferi.
Ce trebuie să cerem
Să cerem cu toții un oraș curat, iar fiecare din noi să aibă grijă de asta. Să cerem respect dar să-l putem și oferi. Să cerem salarii mari dar să putem plăti și impozite. Nu putem arăta la zăpada de pe acoperișul vecinului când toată curtea noastră e albă. Să vrem un oraș frumos cu prețul de a merge 10 minute până la stația de autobuz, să vrem la fel de mulți bolnavi de tuberculoză ca în Europa, cu prețul țigărilor din Europa. Să fim oameni la urma urmei. Nu mai aștept nimic de la oamenii de peste 40 de ani, să schimbi ceva într-o minte desenată cu roșu e foarte greu, dar suntem atâția tineri. Stăm zile întregi pe Facebook și ne uităm cum o duc europenii, dar cum ne uităm așa și uităm.
Metoda exemplului – Metoda ieșirii noastre din rahat.
Privind spre un viitor mai bun, cu mari speranțe, Marcel.”
