„Lucrurile pe care le deţii ajung să te deţină”
Romanul Fight Club, ne prezintă viața unui om simplu, care, fără să-și dea seama, are o personalitate dublă. După lectură, cartea te face să gâdești un pic diferit, din al unghi. Prin titlu putem să înțelegem oarecum idea principală a romanului, “Totul este copia unei copii a unei copii”, tindem să fim identici și să trăim viața la standarde normale, “Fight Club” reprezintă o luptă împotriva sistemului, unde omului i se zice ce să facă, ce să cumpere, unde să meargă, ce să creadă.
Cartea are două personaje principale, sau unul de fapt. Naratorul și Tyler Durden. Naratorul duce o viața normală – se duce la serviciu, vine acasă, la serviciu, acasă… – și tot așa mult timp. Evident că era supraobosit și aici apare insomnia. El nu putea să doarmă zile întregi, aici apare Tyler, personaj care era total diferit de protagonistul nostru. Tyler făcea tot ce dorea, trăia unde dorea, mânca ce dorea. În una din zile protagonistul nostru a pierdut tot ce avea. Tot – casă, servici, somn/odihnă și evident controlul asupra corpului și conștiinței lui. Vorba lui Tyler, “Numai după ce am pierdut tot, suntem liberi să facem ce dorim ”. Și așa apare Fight Club-ul, organizație unde veneau toți și se luptau, nu o făceau pentru că erau golani sau oameni prost educați, în Fight Club erau oameni care ocupau locuri diferite în societate: avocați, politicieni, chelneri, medici, polițiști etc.
Fight Club-ul devenise o organizație mare, care își continua activiatea în mai multe orașe din SUA, mai mult, ea a trecut într-o organizatie care avea menirea să ucidă, să distrugă tot. Aici protagonistul nostrum încercă să vorbească cu Tyler ca să schimbe ceva, dar observă că acela a dispărut, după mai multe zile de căutare, intră într-un bar, unde îl întreabă pe barman dacă nu l-a văzut pe Tyler Durden, barmanul râde și-l întreabă dacă acesta-i un test și îi zice că săptămâna trecută el (adica protagosnitul) Tyler a fost aici. Protagosnistul știe că săptămâna trecută nu avea cum să fi fost în acest bar, de fapt el nu-și prea amintea ce a făcut atunci, știa doar că era extrem de obosit și că avea insomnie. Începe să adoarmă și apare Tyler, care-i zice că el are personalitate dublă, și el (Tyler) apare atunci când protagonistul adoarme.
Personajele în carte sunt prezentate foarte bine, limbajul este unul ușor care te ademenește să devorezi cartea în câteva ore. Poate Chuck Palahniuk are dreptate și în fiecare din noi chiar trăiește un individ care își așteaptă timpul ca să-și facă de cap.
Tema romanului îi actuala și in zilele nostre, unde peste tot omului îi este impus să creadă anumite chestii, de care de fapt el n-are nevoie, dar asta-i benefic pentru altii.
Citate din carte:
#. Lucrurile pe care le deţii ajung să te deţină
#. Aceasta este viaţa ta şi se sfârşeşte cu fiecare minut ce trece.
#. Nu eşti meseria ta. Nu eşti contul din bancă. Nici maşina pe care o conduci. Nici ce ai în portofel. Nu eşti pantalonii tăi de firmă nenorociţi. Eşti rebutul ultraperformant al lumii.
#. Totul este copia unei copii a unei copii
#. Numa după ce am pierdut tot, suntem liber să facem ce dorim
Recenzie de Cristian Plop
