Corpul uman nu este conceput pentru frig polar – cei mai mulți dintre noi trăiesc în climatele temperate și tropicale, unde mercurul din termometre rareori coboară sub nivelul de -10 grade Celsius.
Există populații care s-au adaptat la extremele polare – cum ar fi eskimoșii și alte popoare din zonele arctice. Cu toate acestea, marea majoritate a Homo sapiens nu are nici o experiență de viață în astfel de temperaturi sub zero grade. Și, în timp ce ingeniozitate și experiența noastră ne-a permis să creem haine pentru a rezista la toate, viscolul polar și gerurile în continuare rămân unele din cele mai grave coșmaruri ale omenirii.
Ce se întâmplă când se face frig?
Organismul uman are mai multe mecanisme de apărare prin care menține temperatură de bază a corpului atunci când se face frig de tot. Mușchii noștri tremură și dinții la fel. Firele de păr se ridică și devenim feline în poziții de atac, devenind un fel de replică la strămoșii noștri acoperiți de blană. Hipotalamusul, glanda din creier care se comporta ca termostatul corpului, stimulează aceste reacții pentru a menține organele vitale ale corpului calde, cel puțin până când reușim să găsim un adăpost și o resursă de căldură.
Misiunea Hipotalamusul este de a menține baza caldă, uneori costurile acestei funcții sunt extremitățile digerate. De aceea, noi simțim furnicături și înțepături în degete și falangele de la picioare în frig extrem în timp ce corpul menține sângele cald în interior. În acest timp fluxul sanguin este redus, iar lipsa de sânge cald poate duce la ruperea țesutului și congelare.
Deci, cum alte animale cu sânge cald care trăiesc în astfel de climat fac față atunci când noi nu putem? Animale polare sunt fie acoperite în haine de iarnă de blană – care mențin aproape de corp aerul cald – sau mai mari cantități de grăsime, uneori de cm grosime. Grăsime nu transferă căldura foarte bine, așa că se păstrează în interiorul corpului. Oamenii, cu pielea goală și relativ puțină grăsime, pur și simplu nu sunt construiți pentru aceste medii.
Dar am învățat să imităm aceste calități. Oamenii de știință din stațiile din Antarctica, de exemplu, îmbracă straie straturi, captând astfel căldura aproape de corp, la fel ca și o blana.
O altă problemă a acestei temperaturi este de ordin tehnic. De exemplu, acum în SUA țevile neizolate pot îngheța și exploda, liniile de tensiune înaltă se pot distruge din cauza greutății zăpezii și gheții, iar mașinile se blochează în mijlocul drumului.
Și mașinile? Punctul de îngheț al benzinei este în jur de – 60°C, pe când cel al uleiului este în jur de – 40°C.
Totodată, efectele îngrozitoare ale temperaturii reci au adus numărate beneficii:
Când armatele lui Hitler au invadat Rusia în 1941, la începutul iernii, au văzut temperaturi în scădere bruscă, la niveluri similare așa cum vedem acum în SUA. Mii de soldați au murit înghețând, purtând încă uniformele de vară, așa cum așteptau să fie o campanie scurtă. Motoarele camioanelor și tancurilor au înghețat și puteau fi dezghețate numai aprinzând ruguri sub ele.
Recentele temperaturi de îngheț au permis oamenilor să se complacă într- un capriciu științific bizar dintr-o astfel de vreme rece – efectul Mpemba.
Sursa imagini: BBC
