Iar acum este momentul să auziți despre niște fapte bune realizate în 2013 de Ilona. Istoria ei a ajuns la noi la data de 5 decembrie, ora 19:54. Dacă ai ceva de împărtășit cu noi, atunci scrie un mesaj la [email protected]
Le mulțumesc celor ce au crezut și cred în mine, mai ales în momentele când propria-mi credință călătorea prin țările calde!
Începusem anul 2013 cu ideea fermă de a schimba ceva, deși unele schimbări, influențate de altcineva, veneau fără ca să mi-o doresc, și au avut consecințe destul de usturătoare pentru mine. Într-o bucățică de iarnă și o primăvară veselă, am reușit să trec cu succes peste practica de stat, ultimile lecții (pe alocuri plictisitoare) și… anorexie. Așa e când ai un serviciu care te surmenează, universitate care te umple de referate, și persoane care te consumă. Într-o zi, când nu am putut dirija acești „factori”, m-am prăbușit într-o gaură neagră a nervozității, și am ajuns ca o fantomă.
Încă cu doi ani în urmă decisesem să las voluntariatul și să mă ocup doar de universitate: două facultăți și înotul îmi părea prea mult pentru mine. Mai târziu însă mi-am dat seama că voluntariatul kept me sane: o zi de-a mea era reușită, dacă era plină de activități. Îmi lipsea voluntariatul, dar de data aceasta nu puteam defini ce-mi doresc să fac în organizația în care aș fi vrut să activez. Și astfel, doi ani hoinăream doar pe culoarele universitare, neavând un scop cât de cât conturat.
Poate va suna că sunt o egoistă, dar lucrurile bune din acest an țin de activitățile mele. La început de an îmi procurasem un aparat foto destul de bun, și de obicei ieșeam doar să fac poze oamenilor de pe străzile chișinăuiene, sau prietenilor (și-mi făcea plăcere enormă să văd pozele mele postate ca poze de profil ale lor). Și astfel, o prietenă, ce lucrează la Hospice Angelus, mi-a spus că eu „foarte strategic mi-am cumpărat aparatul foto”, și în aceeași lună am început să activez ca voluntar în cadrul aceleiași organizații. Făceam poze la evenimente de genul Quiz Night, Be Sherlock, concertele ce erau organizate în scopuri caritabile. Apoi am întâlnit alte persoane care mi-au schimbat viața complet. Datorită lor am început să frecventez evenimente, să le spun oarecum,- mai deștepte pentru mintea mea limitată (de mine însumi) de studentă: offline-uri de Sci-Fi și fantasy, Clubul Poeților Desculți, CUC… Da, lucrul bun din acest an este că am reușit, cum se spune, să mă iau în mâini datorită oamenilor ce mă înconjoară, și le mulțumesc enorm lor.
Și nu mă opresc aici. În prezent, activez ca voluntar în două organizații non-guvernamentale, sunt membră a clubului menționat mai sus, îmi fac studiile de master la o o specialitate destul de interesantă (deși ne limităm doar la referate și teste- so sad!), continui să fac poze și să mă distrez sub tensiunea rock. Iar pentru anul 2014 planurile sunt și mai mari și ambițioase. Și, iertați-mi optimismul, dar voi reuși!!!
Un prieten mi-a spus că odată ce ești pe o pistă neagră a vieți, să nu uit niciodată că ea va deveni în curând pista de decolare. Am decolat, trec prin zone de turbulență activă, dar mă descurc. Mulțumesc celor care m-au susținut și mă susțin în continuare!
*NB: Acest text este participant în concursul lansat de #diez “Ştiri despre tine. 2013 spre 2014“. Premiul care-l așteaptă pe cel mai creativ/ă și ingenios/oasă este un Samsung Galaxy Tab 2. Cei care au devenit curioși pot citi aici regulamentul concursului. Așteptăm mesajele voastre la adresa [email protected]
