„Aceasta este istoria mea. Despre viața mea. Despre profesia mea de dascăl.” Așa și-a început adresarea un tânăr profesor de la noi din țară către ministra Educației, Culturii și Cercetării, Monica Babuc. În mesajul său de pe Facebook, tânărul spune cât e de birocratizat este sistemul de învățământ din țară. El spune că în loc ca profesorii să învețe elevii, aceștia sunt nevoiți să lucreze cu hârtii.  A vrut și el să devină profesor, dar nu a rezistat și a plecat din sistem. Vă invităm să citiți mesajul tânărului mai jos.

„Avem un sistem de învățământ mai mult decât putred. Eu pentru asta am învățat atât? Pentru asta am vrut să devin profesor? Pentru asta am cumpărat cărți? M-am săturat ca zilnic să simt presiune că trebuie să dau anumite hârtii. Așa nu se mai poate. Ce cunoștințe vor avea elevii? La începutul anului de studiu, doamnă Ministru al Educației, Monica Babuc, v-ați grăbit să ne explicați cât de ridicat e nivelul de învățământ în Moldova și cât de bune sunt noile reforme, dar ați uitat să ne spuneți că în Moldova școlile au ajuns un dezastru. Doar hârtii, hârtii, hârtii. Dați un Ordin pe țară ca toate instituțiile de învățământ să se numească „Hârtie”. Noi nu mai avem timp să ne ocupăm de copii. Suntem obosiți. Situația e la limită. Ne-ați mințit. Eu vreau să-mi îndeplinesc sarcinile cu iubire. Eu sunt profesor, nu secretar sau contabil. În școli toată lumea se teme: Elevii au frică de profesori. Profesorii se tem de directori, directorii se tem de inspectori. Și îți pierzi toată bucuria. Acestea sunt reforme? La adunări ți se spune de pe acum că prin octombrie o să fie controale. Doamne ferește! O să vedeți ce o să pățiți. Mâine să văd planificările, mâine să văd catalogul îndeplinit, mâine să tapați la calculator orarul vostru, mâine să dați evaluările inițiale, dar nimeni nu vrea ca mâine să coboare în sufletul copiilor și să-i învețe ceva frumos? Iar dacă nu te supui încă poți fi hărțuit. Elevii sunt descurajați, deoarece nu primesc ceea ce așteaptă cu adevărat. Într-un fel ne batem joc de timpul lor. Sistemul e paralizat. Trăim în țara șefilor. Numai la noi poți auzi: Bagă de seamă – Asta a spus, şeful, nu comentăm. Şi, înțeleg că noi, de fapt, le-am permis anumitor persoane să distrugă dragostea noastră față de școală. Ce fel de elevi creștem, lume? În învățământ este nevoie de oameni bine pregătiți, oameni dispuşi să-şi facă treaba, să-i captiveze pe copii nu doar să se prezinte la şcoală pentru că altfel nu-şi pot lua salariul. Educația nu este o afacere. Drama noastră e în școli. Este ușor să dai Ordine dintr-un birou de ministru, dar este la fel de corect să vii să predai măcar o zi la o școală și să vezi ce se-ntâmplă acolo. Un profesor, om de rând, își numără bănuții pentru xerox și pâine, iar voi plătiți mai mult de atât numai pentru micul dejun. Sunteți mare „ministru” – noi tot vă întrebăm de Educație, de salarii, dumneavoastră ne dați hârtii”, a povestit tânărul.

„Am scris pe Facebook, deoarece încerc să iau legătură cu instituția. Sunt doar două variante posibile: Nu răspunde nimeni, a doua: „Doamna are întrunire”. Aceasta este realitatea din țara noastră. Profesorii sunt priviți de către directori, șefii de direcție și Minister ca niște jucării. Și ce mă doare cel mai mult e că nimic nu se schimbă. Aș dori de data aceasta să fiu auzit. Copiii de azi sunt cetățenii de mâine.