Fiecare se naște cu un talent, iar în funcție de cât de bine îl dezvoltă, obține rezultate. În timp ce unii au dezvoltat pasiuni pentru teatru, matematică sau informatică, cei din Via Dacă, nu pot trăi fără muzică. Sunetele fine și armonioase i-au adunat într-o singură echipă, chiar dacă au în spate istorii diferite și prețioase. Muzica le-a dat o a doua familie în care se pot simți împliniți.

Miorița îmbrăcată în straie electronice

Sunt împreună  din luna ianuarie. Unii ar spune că e puțin, ei însă au reușit să-și îmbine temperamentele și au format un produs nou și unic pe piața muzicală din Moldova. „Fiecare vine cu istoria lui, fiecare și-a parcurs calea personală până ce s-a cristalizat acest format”, spune Iulia Panici, solista trupei. Au început să lucreze încă anul trecut la câteva proiecte, au reușit să înregistreze câteva dintre ele, însă „lipeala” propriu-zisă s-a întâmplat abia iarna aceasta.

Povestea lor începe cu Mozaic Social Club – o platformă creată pentru tinerii muzicieni și nu doar, care doresc să-și creeze o rețea solidă de colegi. „Evenimentele se petreceau la noi prin jam-uri, se chemau muzicieni experimentați, în cazul nostru este vorba de Vitalie, el a fost unul din pionerii proiectului, de acolo s-a pornit și colaborarea cu Iulia”, spune Alexandru.

Au început cu Miorița, un track electronic, pe care l-au încărcat pe SoundCloud. Acesta a determinat într-o oarecare măsură stilistica în care a ales să activeze Via Dacă. Această abordare ciudată și neobișnuită i-a unit sub un nume în formatul de acum. „Noi ne-am întâlnit cu băieții pentru o repetiție, să ne pregătim pentru un jam și Sandu avea niște track-uri compuse de el și am hotărât să le vedem, când colo el arată track-ul și zice: asta trebuie să fie Miorița. Eu am început la voce să caut melodia și lipeala s-a produs imediat, iar produsul finit a meritat eforturile”, spune Iulia.

Licențiați în medicină, economie și jurnalism – acum au ajuns să formeze o trupă

Fiecare membru al trupei a avut o istorie total diferită de-a celuilalt, iar șansele să devină un tot întreg erau imposibile. Din moment ce s-au lăsat ghidați de talent,  totul s-a schimbat: s-au lăsat duși de patima muzicii și au ajuns să formeze o trupă.

În trecut jurnalistă, manager de proiecte și analist politic, Iulia a început să cânte în urma unei tragedii care a zguduit-o acum un an și jumătate în urmă. Aceasta a fost calea ei, pe care a parcurs-o încet, trecând prin tot soiul de reconstituiri interne. „Acea tragedie mare, m-a determinat să fac ceea ce am dorit de mic copil și anume să cânt, și cumva acest evenimet a marcat ceea ce fac eu acum și cum privesc lucrurile în viață.”

A făcut medicina, dar a ales muzica. Înainte ca soarta să-l aducă la Via Dacă, Vitalie a cântat în Snails, familia pe care nu contenește să o iubească. „Când cresc aripile zburăm din cuib mai departe”, este de părere tânărul. Fiecare formație ajunge la o epată când membrii se aventurează în proiecte proprii și se regăsesc în alte genuri, nu neapărat muzicale. „Fiecare caută și alte instrumente de a transmite mesajul, cum ar fi: pictura, versul sau filmul. Sunt fericit că ne-am întâlnit, noi, ăștia din Via Dacă, care suntem în același film și mă simt foarte confortabil.”

Licențiat în economie, Alexandru a început să facă muzică de prin anii 2000, când a avut primul concert: „Cântam în Alternosfera, am fost în echipa care a pus bazele acestui proiect”. A lucrat și în domeniul finanțelor, dar niciodată nu s-a lăsat de muzică, le combina paralel. A fost implicat în numeroase proiecte, iar cele mai memorabile au fost O Zone, Studio One și colaborarea cu teatrul municipal.

Cel mai tânăr membru al acestei familii, Iulian, este unicul care își face studiile superioare în domeniul muzicii. Tânărul relatează că a încercat să colaboreze cu mai mulți interpreți, înainte de a ajunge la Via Dacă. „Cântam cu toții pentru ca să fac cunoștință cu oameni, pentru bani, pentru experiență. Aceasta a durat vreo 4-5 ani când învățam la Porumbescu. De atunci eram deja în căruță cu câțiva muzicieni cum ar fi Mevv, Calancea dintre ăștia, așa, mai cu aripi.” În noua sa familie, Iulian spune că se simte ca acasă. Exact așa cum își imagina că trebuie și voia să fie.

 

Versuri inspirate din folclor, munte și cosmos

Deși încă nu aveau o denumire, s-au lansat în luna februarie cu un concert întreg. „Din momentul ieșirii pe scenă cred că vreo două luni am căutat denumire”, spune Iulia. La capitolul repertoriu, trupa planifică să lanseze în paralel două piese în luna septembrie, una dintre care urmează să aibă și un videoclip. „Am decis că la baza videoclipului pentru Paparuda, va fi un scurtetraj regizat de Lucia Lupu, a coincis cumva, e ficțiune. Din start, cea mai populară era piesa Paparuda, pentru că Pădurea noi atunci încă nu am avut-o”, spune Alexandru. În showbiz de obicei se lansează o piesă, după care se strânge materialul. La ei, totul a fost invers, ei au lucrat mai întâi la materialul pentru concert, unde au strălucit mai mult câteva piese, iar metoda clasică au omis-o.

Chiar dacă aveau în spate câteva apariții pe scenă, nu toți membrii vedeau proiectul ca pe o trupă. „Eu abia prin aprilie, chiar mai, mi-am dat seama că aceasta este o formație, până atunci noi eram pur și simplu o gașcă la care le place un soi de muzică și cântăm împreună pe la evenimente, ne veselim, după care zic, nu, asta chiar are perspectivă”, menționează Vitalie.

Linia melodică se formează în baza unei armonii. În Via Dacă, melodia vine de la Iulia, iar armonia de la Sandu. Ei pun bazele, schițele piesei, după care improvizând, ajung la ceva frumos. Inspirată din natură, folclor, munte și cosmos, Iulia este cea care scrie versurile, ce reamintesc deseori reuniunea cu rădăcinile viței din care ne tragem.

Trupa ține neapărat să lanseze albume, ci se axează mai mult pe singleuri și liveuri, fiindcă ele sunt motorul care îi promovează mai ales în mediul online. Via Dacă speră să lanseze câte un produs nou la fiecare două luni, „Procesul de creație are loc întotdeauna, între concerte, înregistrări, și el este de fapt cel mai interesant și live-urile, când tu ești în contact cu publicul”. E dificil să lucrezi la un album, deoarece se pierde o mulțime de timp. Unii lucrează în mediu un an, însă este prea mult timp și se pierde ritmul. Membrii trupei sunt de părere că trebuie să evolueze într-un tempou mai accelerat.  Nu exlud că ar putea aduna într-un album toate piesele, dacă s-ar aduna numărul necesar. Deocamdată, ei preferă să înregistreze piesele și să le difuzeze în momentul în care apar.

 

„Via Dacă” – denumire care generează interpretări

Denumirea de „Via Dacă” își are o istorie diferită, ea a apărut spontan după mai bine de două luni de la prima ieșire a trupei pe scenă, în ziua în care a nins în aprilie și au fost rupți copacii, când orașul era în totalitate paralizat ca prin minune, a apărut și numele. „Nimeni nu lucra și se simțea un relax total, noi atunci practic două zile am făcut o petrecere mare la Cucoșul Roșu. Am luat echipamentul și am hotărât să facem acolo o repetiție deschisă, au venit mulți prieteni și au ieșit două zile de concert”, menționează membrii trupei. Via – din latină e cale, drum, acces sau viță de vie, dar fiecare poate interpreta denumirea așa cum și-o dorește. Dacă mai punem un „i” la „via” se primesc inițialele membrilor trupei.

„Pentru mine această denumire reprezintă o conexiune puternică cu strămoșii noștri, care am început s-o resimt mai acut când am început să merg în munte, și Sandu tot a avut experiența de a sta în munți. Acolo, în drumeție simți foarte puternic spiritul ăsta, dacii liberi, foarte multe legende și povestioare care au rămas în spatele lor, aproape metafizice, cumva asta a început încet încet să se contureze, iar lucrurile s-au articulat, ele pur și simplu au apărut”, spune Iulia. Dar denumirea nu promovează neapărat o oarecare ideologie, nici pe departe, mai curând este vorba despre legătura pe care dorim noi s-o stabilim cu trecutul străvechi, cu oamenii puternici, care au fost liberi în gândire și aproape de natură. Membrii trupei explică că din moment ce trăiești experiența munților, un alt spirit se trezește și formează un oarecare liant cu natura, care îl putem găsi și în versurile Viei Dacă.

Muzica e o mască și un personaj

Pentru fiecare dintre ei, muzica semnifică ceva diferit, cert este că absolut toți se regăsesc în ea într-un mod aparte. De mică, Iulia avea o relație de dragoste mai specială cu muzica, ea a readus-o la viață. „Am făcut și școală muzicală, dar soarta m-a aruncat în altă direcție și am tânjit mult că nu fac muzică, iar acum nici nu-mi pot imagina să fac altceva. E foarte important ca oamenii să se autorealizeze, fiecare e născut cu talentul lui, și oamenii care nu se regăsesc, care merg după anumite căi impuse, sunt foarte triști, în suflet goi.”

Vitalie vede muzica ca pe un mijloc de a transmite un mesaj, un gând, iar pentru Alexandru este un portal care se deschide și îl leagă cumva de creator. „Cred că lipsa elementului „muzică” în viața mea, ar cauza doar daune, adică cumva tu nu o compui, e o greșeală oamenii să zică că ei compun, că melodia le aparține, asta de fapt e doar un portal care se deschide iar tu transmiți, mi se pare o eroare enormă când oamenii își atribuie drepturile de autor asupra lucrurilor care sunt inspirate din creație, din univers, din cosmos.”

Muzica poate deveni și un mijloc de comunicare, iar uneori – o mască și un personaj. „Eu îmi creez un personaj, pe care îl dau oamenii și prin intermediul lui, ei hotărăsc dacă doresc să mă cunoască în continuare sau nu, adică nu folosesc muzica doar pentru bani, dar desigur și pentru asta.”

 

Muzica – accesoriu la bucatele servite

O trupă tânără întâmpină multe dificultăți, pe care dacă le accepți ca provocări, reușești să le depășești cu brio. „Cred că dificultățile și sunt filtrul cela prin care poți să te realizezi ca și trupă, dar e o cale pe care trebuie s-o treci singur.”

„Vorbind despre muzica alternativă, nu despre cea de masă care captează atenția publicului la nunți și la cumătrii, este mult mai complicat, lipsa de scene, din momentul în care s-au închis mai toate locurile unde aceasta putea răsuna. Spălătoria, Tipografia, Albion, Blck elephant, Yellow submarine, toate s-au închis.”

Chiar dacă e să vorbim despre industria festivalurilor, nu prea găsim un colac de salvare pentru muzică. „Sunt festivaluri multe, dar nu sunt despre muzică, ele sunt despre bostan, bere, cârnaț, iar muzica e privită ca un element accesoral, muzica în Moldova există, în principiu pentru ceva, la o bucată de carne sau altceva. Un festival dedicat totalmente muzicii, cred că nu există, în afară de Etno Jazz, restu e despre altceva, iar muzica e pentru ca să mănânci și să nu-ți fie trist.”

Tot mai mulți muzicieni spun că industria muzicii în Republica Moldova pur și simplu nu există, din cauza pieții mici și a emigrării oamenilor inteligenți. Comunitatea oamenilor inteligenți, care gândesc progresist se subțiază văzând cu ochii și tot mai mulți încep să consume muzica creată pentru mase, cu sens minim, dar cu melodii și versuri care ți se întipăresc ușor în minte.

Recunoașterea este cea mai bună recompensă

Prin muzică pot fi transmise sentimente, emoții și energie. Ne vom putea încărca bateriile cu o doză de energie pură transmisă de Via Dacă pe 19 august la Gustar, 26 august la Zaxi, 9 septembrie la Montreal, unde trupa va evolua în contextul zilei moldovenilor.

Pe lângă muzică, Iulia cu Sandu se ocup intens de managementul trupei, Vitalie redactează niște povestiri, pe care intenționează să le compileze cumva în scoarța unei cărți, iar Iulian își continuă studiile la AMTAP.

Mulți tineri din Moldova își doresc să se aventureze în lumea artei, dar se tem fie de dificutățile cu care urmează să se ciocnească, fie de faptul că vor eșua. Via Dacă vine cu câteva sfaturi pentru cei care urmează să pășească în lumea artei.

# Nu există probleme, există soluții, vrei să faci ceva, fă-o. Când ești orientat spre soluții, ele întotdeauna apar, da, sunt dificultăți, dar când știi că faci ceea ce îți este drag și o faci din tot sufletul într-un fel sau altul, recompensa vine. Pentru mine recompensa a fost când a urcat un băiat pe scenă și mi-a spus: „Vă mulțumesc pentru energia care mi-ați dat-o, mă duc mai departe să transmit această energie prietenilor mei.” Când vezi cum are loc circuitul energiei pe care o transmiți, îți dai seama că aceasta este de fapt magie. E tare nedrept să vrei ceva și să nu faci.

# Neapărat să mai faceți o facultate, să aveți o profesie de rezervă, muzicanții nu prea pot trăi din cele câștigate la concerte.

# Dacă vrei să faci muzică pentru simți în tine această râvnă, atunci fă-o, dacă vrei doar să te afirmi, nu se merită.