Prezentarea revistei literare Lolita, o lansare în afara formatului, a avut loc la 14 noiembrie curent, în sala Bibliotecii Naționale din Chișinău. Muzică bună, plăcinte făcute acasă și vin servit în cel mai „familiar” mod pentru moldoveni – din peţuri Gura Căinarului de 1,5 l.
Fondatorii revistei literare Lolita sunt patru tineri nonconformiști, ieșiți de sub tiparele lumii obișnuite, care gândesc și acționează altfel. „Am crezut întotdeauna că e ușor sa pornești un proiect literar. Așa este, e foarte simplu. Nu te costă nimic și îți mai și aduce o satisfacție pe măsură. E ca și cum te iei în serios, ca și cum îți argumentezi alcoolismul sau încerci să dai sens existenței tale leneșe. Adevărul e că mai greu este să menții și să contribui la longevitatea proiectului, mai ales când îl faci gratuit și nu ai nici de tabac din asta”, mărturisește Hose Pablo, unul din fondatorii revistei.
De la idee până la revista tipărită, le-a luat tinerilor doi ani și două luni. „Lolita este un experiment. Așa îl percep eu. Este o revistuță lipsită de pretenții, dar și de promisiuni, gândită pentru un target îngustat, exclusiv, pe baza abonărilor gratuite. Suntem o echipă lipsită de experiență în proiecte literare, dar, în schimb, ne place să visăm „high”. Nu știu cât va dura Lolita. Ar putea exista timp de 3 numere, dar poate și 1 an. Știe cineva?”, se mai întreabă Hose Pablo.
„Lolita nu are un scop nobil, Lolita este autoritară, ermetică, Lolita nu este un manifest, Lolita a întârziat să apară, Lolita e dedicată poeziei, Lolita nu are prieteni-scriitori, Lolita se va închide instant dacă va ajunge ca alte reviste care, pe lângă autori faini, publica reboot-ul impus… Cred că cea mai bună poezie tânără o veți găsi aici, în revista Lolita. Nu avem un format fix, nu avem un plan editorial și publicăm tot ce e mai bun în literatura română contemporană”, conchide tânărul Hose Pablo.
„Revista Lolita este, în primul rând, dorința mare a câtorva prieteni, apărută de mai bine de doi ani, de a face ceva pentru literatura de aici… De aceea, ei au fost gata să-și sacrifice timp, pentru a vedea dus la bun sfârșit un ziar scos pe banii proprii și distribuit absolut gratuit. Lolita se vrea, în primul rând, un ziar pentru un public restrâns, nu de alta, dar bine mersi hârtie există în Basarabia, însă consumatori de „scrieri frumoase” nu prea”, spune Victor Țvetov, unul din fondatorii revistei literare.
„Ne este dor de timpurile revistelor literare underground, reviste în care autorii se simțeau liberi și se puteau lua de oricine și orice…Doream o revistă literară pe care noi, cu toată subiectivitatea asumată, să o considerăm bună. Lolita nu suge țâța nici unei instituții. Nu o interesează Istoria Literaturii. Nu îi pasă de Eul Liric”, mai adaugă Ion Buzu, unul din cei trei redactori ai revistei.
„Am lucrat destul cu toții pe la ediții periodice și cam știm ce înseamnă teancuri care adună praful în depouri. I-am văzut pe cei care se țin strâns de „regulile de tipar” și i-am cunoscut și pe cei care îți impun ca regulă ieșirea din tipare. De ce Lolita? Pentru că e în caracterul ei să te pună la dubii”, spune Vadim Tziganasj, cel care face layoutul Lolitei.
În primul număr al revistei, s-au regăsit câteva din poemele lui Gabi Eftimie, Constantin Acosmei, Vadim Vasiliu, Eugen Cioclea, un interviu neordinar de sincer cu Mitoş Micleuşanu, o cronică de Ioana Dunea și o proză de Oleg Carp. „Criteriile de selecție au fost în totalitate subiective: ce autori ni s-au părut nouă buni, care rezistă și care ne plac nouă”, spune Ion Buzu.
Tirajul primei reviste a fost de 100 de exemplare și a fost distribuită în cadrul evenimentului de lansare. Unica șansă de a face rost de o revistă vor fi lansările. Totodată, pentru a intra în posesia unui număr, nu-ți rămâne decât să o ceri băieților pe pagina de Facebook a Lolitei. Tinerii promit că revista va apărea lunar.
