Tot mai frecvent întâlnim controversatul termen de „open relationship”, care presupune o formă de relație mai libertină, ambii parteneri având posibilitatea de a menține legături fizice sau emoționale cu o altă persoană.
De regulă, într-o asemenea relație nu poate fi vorba de loialitate sau crize de gelozie, fiind practicată îndeosebi de cei care evită să rămână alături de o persoană pentru mai mult timp, neglijând stabilitatea emoțională în favoarea lipsei de obligații și „varietății”.
Iată ce atitudine au tinerii față de o astfel de relație:
Andrei Curăraru
„Open relationship, de regulă, semnifică faptul că ai un partener sexual și nu vrei nimic mai mult. Nu le-aș numi relații per se, ci imitații. Lipsa responsabilităților reciproce face ca atașamentul să fie și el atenuat și nu lasă foarte multe opțiuni de evoluție a relațiilor. În principiu, acestea sunt utile oamenilor care nu au timp de relații, dar pot fi și o capcană emoțională pentru cei care se pot obișnui cu ele.”
Victor Zucker
„Mă amuză un pic când observ pe Facebook cum X sau Y este într-o relație deschisă, complicată, sau nu mai știu de care. Mi se pare că ei ori se complică, ori încearcă să se amăgească pe sine, încercând să inventeze tot felul de termeni doar ca relația acestora să meargă.
Sau ești într-o relație, sau nu. Ia-o de mână și fii cu dânsa – într-o relație: aici va fi și încredere, și înțelegere, și celelalte chestii. Iar dacă simți că nu e ok, atunci caută-ți de treabă. Nu văd necesitatea tuturor acestor „derivate” (enumerate mai sus), ori poate ei consideră că așa e mai fain, sună mai bine.”
Cristian Dubineanschi
„Am o părere destul de bună despre aceste relații, pentru că ele îți pot oferi marele avantaj de a te simți liber, evitând starea de trăire în „colivie”. O chestie interesantă de care poți avea parte, fiind într-o relație deschisă, este că pe parcursul acesteia, partenerii își pot împărtăși sentimentele mult mai ușor unul față de celălalt. Cunosc cupluri care și-au format deja o familie, chiar dacă sunt adepți ai acestor relații.”
Alex Leahu
„Trăim într-o societate de indiferenți, unde toți uită de valori, obiceiuri și tradiții. Și nu mă refer acum la religie sau moralitate, ci vorbesc despre conceptul de a face parte dintr-o relație. La felul cum e tineretul de azi și la ce ne permitem noi în prezent, nu știu cum vor fi educați copiii noștri, iar banala frază: „Noi când eram ca voi, nu făceam astfel de chestii!” nu cred că o să mai meargă.
Pentru mine, relațiile deschise nu înseamnă nimic altceva decât o acțiune fiziologică pe care o satisfacem. Iar atunci, despre ce fel de dragoste poate fi vorba? Cu ce am fi noi mai buni decât animalele?”.
Stela Rurac
„Personal, nu aș recurge la așa ceva niciodată. Consider că e imposibil să iubești mai multe persoane concomitent – ori o faci ca lumea și te dedici unei singure persoane, ori mai bine stai singur și-ți aduni gândurile atunci când ești confuz. În fond, open relationship-urile sunt o formă publică de infidelitate. Cu toate astea, nu judec persoanele care practică o astfel de relație. E ceva firesc ca tinerii să facă alegerea de a experimenta, înainte de a-și lua avântul spre alegerea corectă. Unii consideră că se află la o vârstă fragedă și au destul timp la dispoziție ca să-și asume responsabilitatea unei relații serioase. Majoritatea persoanelor implicate în relațiile deschise se bazează pe ideea: „Dacă nu acum, atunci când? Când vei fi părinte și vei avea copii?”. În fine, cred că fiecare trebuie să facă ceea ce consideră el că e corect, fără frica prejudecăților celor din jur.”
Victor Lebedev
„Atât timp cât se discută chestia asta între parteneri, ambii fiind „up to it”, nu văd nici o problemă. O relație deschisă ar trebui să fie dorită reciproc, altfel va fi un non-sens. Totodată, partenerii ar trebui să „crească” și să realizeze lucrurile împreună, nu să umble după toate fustele sau toți băieții din jur, altfel relația deschisă se poate transforma într-o relație gen „advanced booty call”.
Anastasia Vârlan
„Relațiile, în general, sunt niște chestii extraterestre pentru mine. Niciodată nu le-am putut înțelege. Îmi place conceptul de „deschis”, deși recunosc că, personal, aș vrea să dețin partenerul în totalitate. Uneori acest gen de relații este benefic, oferind timp și spațiu pentru acomodare personală. Te joci până te saturi și oricum revii la persoana care te așteaptă.”
Artur Botnar
u
„Relațiile deschise sunt o formă de manifestare socială perfect individualizată ca o semnătură, pentru că nu găsim cazuri perfect identice, fiecare având trăsături diferite. Nu sunt contra acestor relații, în măsura în care un cuplu este într-atât de atașat de viața lor precedentă, încât nu se poate debarasa de ea peste o noapte. Uneori relațiile deschise sunt o modalitate de a face un restart relațiilor care deja se sting. Hazliu mi se par termenii unei relații deschise, pe care unii încearcă să și le impună: „Dragă uite că de luni nu mai mâncăm carne de porc, dar vineri, sâmbătă și duminică am niște invitați la frigărui”. Nu poți impune unui cuplu o relație monogamă, atât timp cât cei doi se simt confortabil în cercul lor amoros.
Cu toate că n-aș fi împotriva acestor relații, cred că într-o clipă, fiecare din noi ar putea să se oprească doar la un singur partener ideal, ceea ce ar fi o sugestie, nu o impunere dogmatică, pentru că uneori o persoană acceptă această „deschidere” doar din frica de a nu-și pierde partenerul. Întrebarea: „Cine mai tare își dorește o relație deschisă?” este de tipul: „Cine l-a împușcat pe Kennedy?”.
Iar la final, aș vrea să aduc un citat de-al lui John Malcovich, când o prostituată trăia cu un gigolo și i-a adresat replica: „Dragule, vara plecăm la mare. Azi am făcut un blowjob cum niciodată n-am mai făcut în vața mea, Te Iubesc.”
