La un secol de la începutul Primului Război Mondial, într-o Europă cu periferiile sfâşiate de conflicte, în care instabilitatea escaladează tot mai mult, virusurile ideologice se proliferează, iar bulversarea generală creşte, există o carte care ne poate ajuta să înţelegem mai bine lumea de azi, pentru că ne vorbeşte franc, tranşant şi elocvent despre “lumea de ieri”.
La 22 februarie 1942, cu o zi înainte de a se sinucide, scriitorul austriac Stefan Zweig predă editorului său manuscrisul operei memorialistice “Lumea de ieri”, iar la Stockholm în acelaşi an se publică pentru prima dată una dintre cele mai importante cărţi de acest gen ale secolului. Începută încă din 1934, scrisă pe trei continente diferite, această operă a celui mai tradus şi vândut autor al epocii trecute este testamentul lui Zweig pentru posteritate, scris din mijlocul unei omeniri abandonate nesăbuinţei, xenofobiei, barbariei, cruzimii şi despotismului.
Elaborată după un format cronologic, “Lumea de ieri” explorează viaţa unui om care a fost una dintre cele mai profunde conştiinţe ale Europei, surprinzând în acelaşi timp esenţa unei epoci (până la începutul celei de-a doua conflagraţii mondiale) din care îşi extrage o mare parte din destin şi contemporaneitatea.
Născut într-o familie de evrei înstăriţi, poliglot cu o educaţie aleasă, burghez rafinat aflat în posesia unei vaste culturi, impulsionat de o arzătoare dorinţă de a scrie şi având acces de timpuriu la un anturaj intelectual select, Stefan Zweig descrie în primele pagini ale memoriilor sale aşa-numita “lume a statorniciei”, în care se naşte şi îşi începe cu diligenţă itinerarul intelectual. Continuînd prin acelaşi stil fluid, vioi, obiectiv, uşor anxios, din care transpare nostalgia, scriitorul îşi relatează experienţa academică, anii boemi din Parisul “eternei tinereţi”, populînd paginile cu nume strălucite ale epocii – prietenii şi colegii săi – de la Valery, Rilke sau Strauss, până la Freud, Rolland sau Gorki. În a doua parte a cărţii umbra tragediei se instaurează, iar proliferarea nazismului, ascensiunea lui Hitler şi anii războiului trec cu vibraţii seismice prin paginile operei, lăsându-ţi spre final senzaţia însuşirii unei imagini exhaustive nu doar a unui destin uman şi artistic fascinant, ci şi a unei “lumi de ieri” al cărei ecou răsună până în “lumea de azi”.
O carte-document precum “Lumea de ieri” a lui Stefan Zweig îţi poate furniza mai multă materie pentru înţelegerea unei anumite perioade de timp decât orice manual de istorie. Opere care să realizeze o radiografie epocală cu o asemenea luciditate şi capacitate sintetizatoare nu prea abundă în literatură, iar pentru că actualitatea de azi ne prevesteşte un secol plin de tumult, scriitorii de calibrul lui Stefan Zweig şi operele lor ne pot ajuta să înfruntăm mai uşor iminentele provocări viitoare.
Recenzie de Dan Mocanu
