În anul III de facultate a înțeles că locul lui este la catedră. Îi place să analizeze comportamentul elevilor și despică firul în patru odată cu fiecare reformă propusă de Ministerul Educației și Cercetării. Veaceslav Iordachescu este profesor de educație pentru societate la Liceul Teoretic „Spiru Haret” din capitală. Dânsul ne-a povestit despre experiența sa ca profesor tânăr, despre problemele cu care se confruntă și ce ar îmbunătăți la sistemul educațional din Moldova.
Veaceslav a absolvit Facultatea de Teologie, apoi „Pedagogie socială” la Universitatea Pedagogică „Ion Creangă”. Are două diplome de masterat – în „Consiliere educațională și spirituală” și în „Management și comunicare instituțională”. Acum urmează un doctorat în domeniul „Științe ale educației” la Universitatea de Stat din Moldova.
De pe băncile facultății – în fața elevilor
În anul III de facultate urma cursul „Didactică a religiei, pedagogia și psihologia copilului”. La această disciplină, studenții erau pregătiți pentru a preda în sistemul de învățământ și urmau stagii de practică în școli. „Eu, din primul semestru, am început să fiu profesor de religie pentru clasele primare.”
Veaceslav povestește că era foarte entuziast încă de pe băncile facultății, pentru că, spune el, îndeplinea două misiuni importante: cea de profesor și cea de transmițător al unui mesaj religios. Tânărul profesor s-a regăsit în mediul educațional chiar din primele ore la școală.
Aveam o plăcere aparte de a preda claselor primare, fiindcă elevii erau foarte sinceri și deschiși. Am primit foarte multă susținere din partea administrației instituției, care m-a ajutat să mă încadrez rapid în colectivul profesoral.
Veaceslav Iordăchescu
Primul său „botez pedagogic” a fost un seminar pe care l-a organizat cu tema „Metode inovative de predare”. „Pe atunci, prin 2012-2013, utilizam proiectorul, aplicații web – când încă nu erau atât de răspândite ca astăzi.”
Reprofilarea spre o altă disciplină
După 2018, când fosta disciplină „Educație civică” a fost reformată și i-a fost conceput un nou curriculum, Veaceslav s-a reprofilat ca profesor de educație pentru societate. Era interesat de elementele de educație nonformală adoptate, cum ar fi axarea pe formarea de competențe și nu pe transmiterea de cunoștințe.
Referitor la utilitatea disciplinei pe care o predă, tânărul profesor spune următoarele. „Aici, noi educăm viitorii adulți să gândească liber și critic, să decidă, pornind de la realitățile sociale și politice. Această oră îi permite elevului să-și expună punctul de vedere și să intre în dezbatere de idei cu colegii. Adolescentul învață să nu fie adeptul zicalei «capul plecat, sabia nu-l taie», ci să-și ceară drepturile și să fie un cetățean activ.”
Provocările școlii moldovenești și soluțiile propuse de Veaceslav Iordăchescu
Odată ce a acumulat experiență, profesorul de educație pentru societate a observat că elevii de liceu sunt mult mai „stinși” și somnolenți față de omologii lor din clasele primare – mereu vii și plini de întrebări. Se întreabă deseori unde dispare curiozitatea nativă a elevului și bucuria de a învăța.
Veaceslav critică uneori abordarea profesorilor de gimnaziu care, spune el, „în loc să-l facă pe elev dornic de a studia, impun niște exigențe care au scopul doar de a-l face pe școlar capabil să susțină niște examene”.
Elevii de liceu deja își pun întrebarea: «De ce am nevoie de X sau Y, cu ce mă ajută pentru bac?». Ei devin foarte practici, primesc o viziune foarte îngustă.
Veaceslav Iordăchescu
Veaceslav Iordăchescu constată că, din păcate, nu există o soluție universală la această problemă sistemică. Însă, relatează el, în cazul fericit, elevul își păstrează o doză din interesul său nativ pentru cunoaștere și o canalizează spre un domeniu mai îngust. „În acest caz, școala ar trebui să-i ofere mai multă flexibilitate elevului în alegerea propriului parcurs educațional.”
Când el însuși era elev, Veaceslav își amintește că, din cauza sistemului de valori din familie, el învăța doar pentru note. „Abia la liceu mi-am dat seama că am pierdut ceva ani, în timpul gimnaziului, în care puteam să-mi dedic timp lecturii, dezvoltării personale.” Cum ultima etapă a școlii vine cu multe sarcini și pregătirile pentru bacalaureat ocupă o bună parte din timp, liceanul de atunci nu reușea să-și creeze propria listă de lecturi. Citea în mare parte operele obligatorii pentru studiu de la limba și literatura română și literatura universală.
Întrebat despre ce îi displăcea la școală când era elev și continuă să-l deranjeze ca profesor, Veaceslav spune clar: „Lipsa de încredere în capacitatea elevilor de a ști ce au nevoie”. El menționează că adulții sistemului au o frică de a da libertate elevului, iar această „protecție de eșec” îl lipsește pe elev de abilitatea de a realiza propriile alegeri și greșeli din care să poată învăța.
Trebuie să diferențiem educația generală, cea primară și de gimnaziu, unde elevul ar trebui să dobândească elemente de cultură generală, și etapa de liceu, unde adolescentul ar trebui să își aleagă parcursul său educațional. În caz contrar, îl plictisim și nu-i mai oferim bucuria învățării.
Veaceslav Iordăchescu
Analizând funcționarea școlii moderne, profesorul face o remarcă importantă: s-a diminuat implementarea principiului fundamental al pedagogiei – cel al lui Comenius –, adică legătura dintre teorie și practică. Totodată, crede într-o abordare interdisciplinară: „Elevul trebuie să înțeleagă că fizica nu e doar despre fizică, că educația pentru societate nu e doar despre niște noțiuni de democrație, ci că există o legătură cu evenimentele învățate la ora de istorie”.
Relația cu ministerul și recomandări pentru viitoare reforme
Odată ce Ministerul Educației și Cercetării vine cu noi propuneri de reforme, Veaceslav Iordăchescu adesea vine cu critici față de autorități.
Dacă sunt critic față de reforme, nu înseamnă că nu sunt de acord cu ele, ci încerc să ajungem la îmbunătățirea acestora. În general, consider că orice profesor trebuie să aibă o gândire critică.
Veaceslav Iordăchescu
Acesta apreciază transparența ministrului Dan Perciun, care a publicat noul plan-cadru, iar fiecare profesor a avut posibilitatea să-și exprime punctul de vedere. „Un profesor care nu-și poate cere drepturile nu poate învăța elevii să și le ceară.”
Profesorul de educație pentru societate recomandă ca numărul de discipline opționale să fie mai mare. „Dacă elevul își dorește să facă educație financiară, atunci ar trebui să aibă această posibilitate. Așadar, trebuie să investim în profesori, ceea ce ministerul propune și face.”
Pedagogul mai remarcă impedimentele cu care vine punerea în practică a unei reforme. De exemplu, spune el, abia acum, după cinci, șase ani, observăm schimbările aduse de introducerea educației pentru societate, anume faptul că elevii încep să gândească altfel, să-și expună mai liber opinia. Tânărul își dorește ca învățarea să fie continuă. „În școală, toată lumea învață, inclusiv profesorul.”
Planuri de viitor
Întrebat dacă dorește să rămână în pedagogie, el spune că da, deși simte uneori că noile realități îl depășesc.
Mă refer la inteligența artificială. Chiar dacă mă poziționez în generația profesorilor tineri, sunt nevoit să îmi regândesc sarcinile, astfel încât elevul să-și pună creierul în mișcare în timpul orei.
Veaceslav Iordăchescu
Autor: Mihai Țurcanu
