Din anul 2025, moldovenii din Stânga Nistrului ar putea rămâne fără electricitate și căldură. Acest lucru se va întâmpla dacă Federația Rusă va refuza să transmită, conform contractelor asumate, gaze naturale la Tiraspol. Deși autoritățile sunt îngrijorate de o posibilă criză umanitară în regiune, gestionarea eficientă a acesteia poate fi un punct de cotitură în procesul de reintegrare a Republicii Moldova, adică fuziunea politică a celor două maluri ale Nistrului.
Timp de 30 de ani, Republica Moldova a cumpărat gaz natural de la Federația Rusă. Această „carte” mereu a fost folosită de Kremlin pentru a dicta „regulile de joc“ în viața politică de la Chișinău.
În anul 2022, în preajma iernii, Rusia a decis să reducă cantitatea de gaz transmisă Moldovei. Chișinăul, fiind presat de criza energetică, a renunțat total la „combustibilul albastru” livrat de Kremlin, cedându-l în totalitate regiunii transnistrene. În schimb, regimul separatist de la Tiraspol se obliga să ne vândă energie electrică la un preț avantajos.
Autoritățile nerecunoscute de la Tiraspol pot livra energie electrică datorită centralei de la Cuciurgan. Aceasta funcționează pe baza gazului rusesc livrat astăzi transnistrenilor la prețuri simbolice. În aceste condiții, Chișinăul finanțează direct existența regimului neconstituțional de la Tiraspol.
Cum (poate) ajunge gazul rusesc la Tiraspol
Pentru a ajunge în Stânga Nistrului, gazul rusesc trece prin mai multe „filtre”, unul fiind chiar Ucraina. Kievul, contractual, este responsabil să asigure acest tranzit până la sfârșitul anului 2024. Despre nesemnarea unui contract nou cu statul care o bombardează Ucraina a anunțat încă din anul 2023. Atunci, Kievul spunea că va respecta cerințele pe care și le-a asumat și nu va „închide robinetul” mai devreme de 1 ianuarie 2025, pentru a asigura cu gaz țările partenere care aveau nevoie de el.
În aceste condiții, Federația Rusă este obligată de documentele pe care le-a semnat să transmită gaz la Tiraspol prin metode alternative. Și aceste metode există.
Expertul asociat în domeniul energetic al comunității WatchDog, Eugen Muravschi, spune că Rusia poate livra gaz în Stânga Nistrului prin intermediul TurkStream. Totuși, Gazprom trebuia să modifice contractul și să pună pe roate anumite procese din timp, lucru pe care nu l-a făcut.
De ce Chișinăul și-a asumat o vizită la Moscova
În luna noiembrie, ministrul energiei, Victor Parlicov, a plecat în Rusia pentru a discuta cu Gazprom. Chișinăul dorea să afle dacă Kremlinul își va respecta obligațiile asumate și va oferi gaz regiunii transnistrene din 2025. Un răspuns cert încă nu avem.
Totuși, cert este că Rusia ne-a cerut să achităm o datorie imaginară, iar miza ei ar fi prevenirea unei posibile catastrofe umanitare în Stânga Nistrului, regiune controlată inclusiv armat de Moscova.
Mai exact, din cele menționate de Victor Parlicov după vizita avută în Federația Rusă, rușii leagă livrarea gazelor prin rute alternative cu 700 de milioane de dolari, „datoria” nerecunoscută de Republica Moldova.
De asemenea, Victor Parlicov a menționat că rușii au solicitat Moldovei să convingă Ucraina că trebuie să continue tranzitul. Altfel vorbind, sfârșitul tranzitului ucrainean ar putea însemna o pierdere anuală de 6,5 miliarde de dolari pentru Rusia, menționează Bruegel.
Expertul Eugen Muravschi cataloghează asocierea „datoriei” cu rutele alternative de livrare a gazului drept un șantaj politic și economic.
Auditul realizat a demonstrat că această datorie este fictivă. Dacă Gazprom nu este de acord cu rezultatele auditului, atunci trebuie să propună o soluție alternativă. O companie cu interese comerciale reale ar fi interesată să rezolve această chestiune, dar Gazprom e un instrument politic al Rusiei și intenționează să creeze și să mențină astfel de probleme, nu să le rezolve.
Eugen Muravschi
Care e logica amenințărilor generate de Kremlin
Eugen Muravschi spune că, prin sistarea livrărilor de gaze în Stânga Nistrului, Rusia vrea să destabilizeze situația din Republica Moldova. Acest lucru va oferi teren partidelor proruse la parlamentarele din vară.
Pe plan economic, Republica Moldova va trebui să caute bani pentru a preveni o catastrofă umanitară la Tiraspol. Pe plan socio-politic, Kremlinul încearcă din nou să divizeze societatea moldavă.
O parte dintre cetățeni va fi nemulțumită că guvernul de la Chișinău cheltuiește bani pentru regiunea separatistă. Altă parte va fi supărată că Guvernul nu face suficient pentru concetățenii de pe malul stâng sau pentru reintegrarea țării.
Nu în ultimul rând, avem aspectul geopolitic. Rusia vrea să dea vina pe autoritățile de la Kiev pentru că nu au prelungit contractul de tranzit și să sădească astfel discordie între Moldova și Ucraina.
Eugen Muravschi
Pe de altă parte, Rusia riscă „să scape” din mâini Tiraspolul. Acest lucru ar putea spori procesul de reintegrare a țării și va dizolva influența Kremlinului în Stânga Nistrului.
Principalul risc pentru Rusia e că nu poate juca această carte de multe ori. Dacă taie acest cordon ombilical cu Transnistria, avem șansa să obținem independența energetică pentru întreaga republică, nu doar pentru malul drept. Așa a fost și cu embargourile la vin, de exemplu: a mers o dată, a mers a doua oară, apoi vinificatorii s-au reorientat spre alte piețe și acum Rusia nu ne mai poate șantaja cu acest subiect.
Eugen Muravschi
Ce facem dacă, într-un final, Rusia nu își îndeplinește obligațiile contractuale
În opinia lui Eugen Muravschi, sprijinul partenerilor noștri de dezvoltare este soluția depășirii crizelor generate de Federația Rusă. Mai exact, dacă din 2025 Moscova va refuza să ofere gaz Tiraspolului, țara noastră va trebui să identifice resurse financiare externe pentru a asigura existența cetățenilor moldoveni de peste Nistru, dar și pentru a preveni o potențială criză a refugiaților.
Guvernul de la Chișinău va trebui să găsească o soluție și pentru asigurarea cu energie electrică a malului drept. Fie cumpărăm din UE, fie cumpărăm gaz și-l livrăm Centralei de la Cuciurgan ca să producă electricitate acolo.
Prima soluție e mai dificilă, fiindcă Rusia bombardează infrastructura energetică a Ucrainei, care e nevoită să importe mai multă energie electrică și, pe piața regională, nu rămâne un surplus pe care am putea să-l importăm noi.
Eugen Muravschi
Pe plan politic, situația ar putea fi mai complicată. Eugen Muravschi menționează că întreținerea energetică a malului stâng nu va trebuie să fie „un colac de salvare pentru regimul separatist”. Chișinăul trebuie să impună condiții clare și stricte, care desigur vor fi în interesul suveranității și integrității teritoriale a Republicii Moldova.
Este important ca autoritățile noastre să nu panicheze și să nu facă decizii pripite, dar mai ales să comunice clar și ferm. Toată lumea trebuie să înțeleagă cinismul Moscovei, care folosește populația din Tranistria ca un pion pe care e gata să-l sacrifice doar pentru a crea probleme Moldovei și, într-o oarecare măsură, Ucrainei.
Eugen Muravschi
Ministrul energiei a estimat că Chișinăul va avea nevoie de aproximativ 400 de milioane de euro pentru a face față unei eventuale crize provocate de Federația Rusă în Stânga Nistrului. Deși suma este considerabilă, Eugen Muravschi spune că datorită „sprijinului financiar extern, Guvernul poate depăși această criză”.
Expertul mai subliniază că aceste costuri „nu ar trebui să fie suportate de consumatorii de pe malul drept”, ci e necesar să fie contabilizate separat, urmând să fie recuperate ulterior din alte surse.
Ce ar trebui să facem după ce vom trece peste o posibilă criză
După ce vom face față amenințărilor energetice, Eugen Muravschi spune că trebuie să rezolvăm problema de la Moldovagaz, companie unde Gazprom e acționar majoritar. Expertul spune că soluția este schimbarea administrației, fie cedarea responsabilităților strategice ale companie către Energocom.
Un alt element important este construcția interconectărilor cu rețeaua electrică din România. Totodată, Moldova ar trebui să investească în capacități de generare, dar și de stocare a energiei electrice pe malul drept al Nistrului.
Eugen Muravschi spune că pe plan politic, trebuie să înțelegem clar ce urmează să cerem de la regimul separatist de la Tiraspol dacă ne asumăm întreținerea energetică a regiunii. Pentru asta e necesar să avem un plan și o viziune pe termen lung, dar și de mai multă transparență și consultare cu societatea.
