Calea noastră către Uniunea Europeană a început cu mulți ani în urmă, dar odată cu invazia Rusiei în Ucraina, procesul s-a accelerat considerabil. Zeci, dacă nu sute de pași au fost făcuți pe parcursul a peste doi ani, care ne-au adus în stadiul actual – începerea negocierilor. Dar dacă ritmul integrării europene este deja dinamic, de ce să organizăm un referendum? S-a ales sau nu direcția? Acestea sunt întrebările la care vom încerca să răspundem.
Pentru a înțelege contextul situației actuale, să aruncăm o privire rapidă asupra celor mai importante etape anterioare.
Calea europeană a Moldovei: de la obiectivul principal al politicii externe la procesul de negociere
Din 2008, Moldova și-a stabilit ca obiectiv principal al politicii sale externe aderarea la Uniunea Europeană. Din 2014, relațiile bilaterale s-au bazat pe Acordul de asociere UE-Moldova. Timp de mulți ani, lucrurile au mers în această direcție cu un succes relativ, dar totul s-a schimbat atunci când Rusia a declanșat război în țara noastră vecină Ucraina, în februarie 2022.
Câteva zile mai târziu, pe 3 martie, Moldova a depus cererea de aderare la UE. De atunci, pașii țării noastre spre UE au devenit mai mari și mai încrezători. În data de 23 iunie 2022, Consiliul European a recunoscut perspectiva europeană a Moldovei și i-a acordat statutul de țară candidată la UE.
Avizul Comisiei Europene evidențiază nouă pași pe care Moldova ar trebui să îi urmeze pentru a înregistra progrese în procesul de aderare:
# reforma sistemului judiciar;
# remedierea deficiențelor legislative identificate de OSCE și Comisia de la Veneția;
# combaterea corupției la toate nivelurile;
# eliminarea influenței oligarhilor;
# consolidarea luptei împotriva criminalității organizate;
# reforma administrației publice;
# reforma gestionării finanțelor publice;
# creșterea participării societății civile la procesul decizional la toate nivelurile;
# consolidarea apărării drepturilor omului.
Până la această etapă, problemele se discutau mai mult la nivel de stat, însă procesul de integrare europeană este o decizie a poporului însuși, nu doar una politică. Prin urmare, președinta Maia Sandu a anunțat organizarea Adunării Naționale „Moldova Europeană” pe 21 mai 2023. Potrivit poliției, la aceasta au participat între 75 000 și 80 000 de persoane.
Următorul mesaj geopolitic important a venit din partea UE: pe 1 iunie, Moldova a găzduit cel de-al doilea summit al Comunității Politice Europene. La acesta au participat liderii a 46 de țări europene, precum și șefii Consiliului UE, Comisiei Europene și Parlamentului European. Evenimentul nu a avut legătură directă cu integrarea europeană, dar a constituit un semnal important pentru poporul moldovean după adunarea „Moldova europeană”.
Șase luni mai târziu, pe 14 decembrie, UE a decis să înceapă negocierile privind aderarea Republicii Moldova și a Ucrainei la uniune. Lansarea oficială a negocierilor a avut loc pe 25 iunie 2024.
Referendumul – semnal pentru Bruxelles
Dar chiar și aceste semne reciproce nu au fost suficiente. În data de 24 decembrie 2023, Maia Sandu a propus Parlamentului să organizeze un referendum în Moldova privind aderarea la Uniunea Europeană.
Cu câțiva ani în urmă am pornit, împreună, pe un drum al transformării Moldovei într-o țară mai bună. După trei ani de mandat, am reușit să menținem pacea acasă, să întărim independența țării, să avem o guvernare alături de oameni și să deschidem negocierile pentru aderarea Moldovei la Uniunea Europeană. Viitorul nostru este în familia europeană și este necesar să spunem clar – toată țara – ce drum alegem pentru Moldova. Solicit Parlamentului să inițieze organizarea unui referendum la toamna viitoare, la care vocea cetățenilor să fie hotărâtoare.
Maia Sandu
Din punct de vedere juridic, o țară candidată nu are obligația de a organiza un referendum. Procesul de aderare nu include această etapă, dar, potrivit comisarului european Johannes Hahn, rezultatele acestuia vor indica perspectiva europeană și așteptările cetățenilor noștri.
Alexei Tulbure, analist politic și fost reprezentant al Republicii Moldova în cadrul Consiliului Europei și al ONU, spune, de asemenea, că rezultatele acestui referendum sunt mai mult pentru uz intern.
Acesta este, într-o oarecare măsură, răspunsul partidului de guvernământ la criticile opoziției, potrivit cărora nu ține cont de opinia poporului și promovează integrarea europeană, deși ar fi trebuit să organizeze un referendum.
Alexei Tulbure
Potrivit analistului, întotdeauna există riscul ca referendumul să nu se desfășoare, dar acest lucru nu înseamnă că Moldova va renunța la integrarea europeană. Ideea este că se supune la vot chestiunea introducerii în Constituție a unui nou capitol privind parcursul european al Moldovei, nu aderarea în sine. În același timp, acest rezultat este nedorit atât pentru partidul aflat la guvernare, cât și pentru susținătorii aderării la UE.
Va fi o lovitură pentru procesul de integrare europeană, dar nu o va opri, deoarece singura consecință juridică a referendumului eșuat este că această frază, care ar urma să fie scrisă în Constituție, nu va fi scrisă. Pentru că referendumul, care va avea loc acum, este despre necesitatea de a include o anumită frază în Constituție. Această frază nu va fi înscrisă, integrarea europeană va continua, dar opoziția va dispune de argumente propagandistice serioase pentru a se opune acțiunilor Guvernului. Vor face mereu apel la acest referendum spunând că oamenii sunt împotrivă. Există riscuri politice mari aici, nu juridice și instituționale.
Alexei Tulbure
Andrei Curăraru, expert în politici publice, securitate, justiție și drept din cadrul organizației WatchDog, spune și despre faptul că rezultatul referendumului este un semnal pentru Bruxelles, care investește acum extrem de mult în țara noastră.
După începerea negocierilor, vin fondurile de preaderare, putem vorbi despre 4-5 miliarde de euro în următorii 10 ani. Acesta este sprijinul Uniunii Europene în multe aspecte, dar trebuie să arătăm UE că dorim să ne integrăm. Ceea ce se întâmplă, aș spune, este o campanie foarte complexă prin care forțele proruse încearcă să arate că, de fapt, Moldova este divizată și doar o mică parte a populației dorește să adere la Uniunea Europeană.
Andrei Curăraru
Adică, plebiscitul din 20 octombrie 2024 este necesar pentru a înțelege starea reală a lucrurilor din societatea moldovenească și pentru a da de înțeles Bruxelles-ului că Moldova a decis asupra cursului său politic. De asemenea, este o oportunitate de a arăta opoziției că aderarea la UE este alegerea poporului și nu doar o decizie luată la nivel de stat.
Dacă cetățenii vor susține aderarea la UE, două fraze vor fi adăugate în preambulul Constituției: „reconfirmând identitatea europeană a poporului Republicii Moldova” și „declarând integrarea în Uniunea Europeană obiectiv strategic al Republicii Moldova”. În plus, o nouă secțiune va apărea în principalul act legislativ al țării – „Integrarea în Uniunea Europeană”.
Potrivit legislației în vigoare, pentru ca un referendum național să fie considerat valabil, la acesta trebuie să participe cel puțin o treime dintre persoanele înscrise în listele electorale (articolul 171 din Codul electoral). Aici găsiți mai multe detalii.
Referendumuri privind UE în alte țări
În prezent, Uniunea Europeană are 27 de state membre, iar patru țări din afara UE – Islanda, Liechtenstein, Norvegia și Elveția – fac parte din așa-numita zonă Schengen. Totodată, șase țări sunt membre fondatoare ale blocului: Belgia, Italia, Germania, Franța, Țările de Jos și Luxemburg.
Celelalte state au organizat referendumuri pentru a adera, dar nu toate rezultatele au fost pozitive. De exemplu, în Elveția, a fost organizat un sondaj general de două ori: în 1997 și în 2001. În ambele cazuri, cetățenii nu au fost de acord cu aderarea la UE. În 1997, 74,1 % dintre alegători au fost împotrivă, iar în 2001 – 76,8 %.
O situație similară se poate observa și în Norvegia. Rezultatele referendumului din 1972 au arătat că 53,5 % dintre cetățeni au fost împotriva aderării la bloc, iar în 1994 procentajul s-a micșorat, fiind de 52,2 %. În plebiscitele din Austria, Croația, Republica Cehă, Estonia, Finlanda, Ungaria, Letonia, Lituania, Macedonia de Nord, Polonia, San Marino, Slovacia și Estonia, populația locală a susținut aderarea la UE.
Cel mai apropiat referendum de zilele noastre a avut loc în Macedonia de Nord. Vorbim despre anul 2018. Populația acestei țări este puțin mai mică decât a noastră – aproximativ două milioane de locuitori. Exemplul este interesant de analizat și din motiv că 94,2 % dintre alegători au susținut aderarea la UE. Dar contextul a fost puțin diferit. Sondajul general viza soluționarea unei dispute de lungă durată cu Grecia în legătură cu numele Macedoniei. Macedonia s-a desprins de Iugoslavia în 1991, moment în care guvernul grec s-a opus denumirii noului stat, considerând că aceasta implică o revendicare teritorială a provinciei Macedonia în cadrul Greciei. Ca urmare a referendumului din 2018, țara a fost redenumită oficial în Republica Macedonia de Nord. În 2022, au început negocierile pentru aderarea statului la UE.
Da, de la momentul în care o țară își definește vectorul și până la aderarea propriu-zisă la UE trece suficient timp. Un termen precis nu există, fiindcă totul e individual.
Austria, Finlanda și Suedia au aderat cel mai rapid la UE – a durat doar un an și 11 luni de la începerea negocierilor până la aderare. Portugalia și Croația au așteptat cel mai mult – șapte ani și două luni și, respectiv, șapte ani și opt luni.
Dintre țările fostei Uniuni Sovietice, doar statele baltice – Letonia, Lituania și Estonia – sunt în prezent membre cu drepturi depline ale Uniunii Europene, după ce au aderat la bloc pe 1 mai 2004.
În ceea ce privește Moldova, oficialii de la Bruxelles au declarat în repetate rânduri că republica noastră ar putea deveni membră a UE până în 2030, dacă autoritățile vor reforma justiția și își vor demonstra angajamentul față de statul de drept.
