Sunt studentă în anul I la Timișoara, iar în ultimele trei luni, pe lângă job și facultate, am mai contribuit la organizarea celei de-a treia ediții a Festivalului Cultural „Din Inima Basarabiei”. Festivalul este un proiect marca Asociația Inițiativa din Timișoara și are drept scop promovarea culturii și tradițiilor moldovenești în rândul comunității timișorene. Așadar, în cadrul festivalului, am avut parte de invitați deosebiți din Republica Moldova, iar procesul de organizare a fost anevoios și captivant. Pentru o perioadă am schimbat badge-ul de reporteră pe cel de voluntară și am trăit una dintre cele mai frumoase experiențe din viața mea.
Alegerea coordonatoarei și formarea echipei de organizare
V-ați întrebat vreodată cât timp este necesar pentru organizarea unui festival studențesc? Ce stă în spatele activităților pe care le vedeți realizate? Sau cum se mobilizează studenții să facă lucruri frumoase? „Din Inima Basarabiei” este primul și unicul festival la care m-am implicat în calitate de organizatoare.
Aventura mea a început în luna decembrie. Atunci, membrii boardului Asociației Inițiativa au dat apel pentru selectarea persoanei care va coordona organizarea festivalului. La scurt timp, aceștia au anunțat și cine este persoana pe umerii căreia cădea o responsabilitate atât de mare. Formarea echipei de organizare a festivalului nu-i un lucru ușor. Unii oameni renunță pe parcurs, alții se alătură după câteva săptămâni, iar cineva ar putea să-ți ignore task-urile. Revenind la coordonatoarea festivalului, probabil v-ați așteptat să spun că am fost aleasă eu. Din fericire, eu nici măcar nu mi-am depus candidatura pentru această funcție. Spun „din fericire”, deoarece pentru rolul de coordonatoare a unui astfel de festival este mult mai potrivită Livia Onici, tânăra care a și ocupat această funcție. Livia a fost sufletul festivalului. Ea a știut să ne motiveze atunci când bugetul asociației ne limita oportunitățile și a reușit să ne mențină uniți chiar și în momentele când între membrii echipei de organizare izbucneau certuri. Livia este persoana căreia am început să-i spunem în glumă „the best coordonatoare ever” și care și astăzi ne mai lasă câte un mesaj în care spune: „Fără implicarea voastră nu am fi putut organiza un festival atât de frumos!”.
Festivalul «Din Inima Basarabiei» m-a furat în adevăratul sens al cuvântului. Aici este despre suflet, acasă și oameni de excepție. A fost o provocare enormă pentru mine, dar și pentru întreaga echipă. Datorită acestui festival am reușit să aducem la Timișoara tot ce avem noi mai frumos în Republica Moldova: muzică, teatru, fotografie, sarmale sau plăcinta miresei.
De trei luni încoace, am avut mari emoții, dar datorită oamenilor din echipa de organizare am reușit să avem un festival extraordinar. Încă din decembrie am organizat primele ședințe în care am stabilit toate detaliile, iar acum, când evenimentul s-a sfârșit, nu pot decât să mulțumesc Asociației Inițiativa pentru încrederea oferită și echipei care a lucrat alături de mine.
Livia Onici, coordonatoarea Festivalului Cultural „Din Inima Basarabiei”
Și pentru că v-am prezentat coordonatoarea, haideți să continuăm cu formarea echipei. În spatele festivalului au stat 36 de oameni. Fiecare dintre colegii mei au dedicat timp și suflet, iar rezultatul ne-a bucurat pe toți. În timpul celor nouă zile cât a durat festivalul nu am reușit să facem o fotografie în care să fim toți 36, pentru că organizatorii n-au timp de fotografii. Ei se asigură că evenimentele decurg așa cum a fost stabilit. Deci iată o parte dintre oamenii care mi-au fost „colegi de breaslă” în ultimele luni. Dacă îi veți întâlni vreodată, să le transmiteți că sunt minunați.
Ședințe, parteneri și invitați
Toate evenimentele care au avut loc în cadrul festivalului au implicat o multitudine de întâlniri, idei transformate în scopuri și numeroase scrisori trimise partenerilor și invitaților noștri. A treia ediție a festivalului a debutat cu un concert susținut de Magnat & Feoctist. Ziua următoare, fiind încă fascinați de concertul din seara precedentă, am organizat ceremonia oficială de deschidere a festivalului, urmată de evenimente sportive. Timp de două zile, am fost gazdele Cupei de Fotbal a Studenților Basarabeni din România. În prima zi a săptămânii, am organizat competiția intelectuală „Ce? Unde? Când?”, într-o ediție specială dedicată culturii și tradițiilor moldovenești. A doua zi, am avut o proiecție de scurtmetraje autohtone. Pe 27 martie, am participat la Hora Unirii în centrul Timișoarei și am fost încântați să ascultăm concertul a două tinere interprete din Republica Moldova. Deoarece Moldova are mulți tineri talentați, am alocat o zi teatrului, iar ultima zi a festivalului a fost dedicată unei nunți moldovenești.
Dacă ar trebui să definesc modul în care m-am implicat în organizarea festivalului „Din Inima Basarabiei” printr-un singur cuvânt, acesta ar fi „multifuncționalitatea”. De la redactarea comunicatelor de presă, descrierea evenimentelor, scrierea textelor pentru postările de pe Instagram și Facebook sau filmarea vox-urilor, până la prepararea sarmalelor în cămin, vânzarea de bilete sau îndeplinirea rolului de somelieră, am realizat aceste sarcini cu sârguință și chiar dacă n-am făcut-o perfect, cel puțin am încercat să nu fiu un dezastru.
„Din Inima Basarabiei” m-a învățat să ies din zona de confort, să-mi expun ideile în public și să colaborez cu oamenii. Ciudat, dar la ai mei aproape 20 de ani încă întâmpin dificultăți atunci când trebuie să lucrez în echipă.
Nouă zile de festival, mulți oameni talentați și dor de casă
În șase luni de studenție, am fost acasă de două ori. De fiecare dată n-am stat mai mult de cinci zile în Republica Moldova și de fiecare dată eram fericită că mă întorc la Timișoara. În timpul Festivalului Cultural „Din Inima Basarabiei”, am simțit că vreau acasă. Îmi era dor să stau cu ai mei la depănat povești în jurul mesei și să alerg pe dealurile din satul de baștină. Pentru că în cele nouă zile de festival mi-am amintit cât de frumoasă este țara din care vin. M-am convins că acasă avem oameni deosebit de talentați și oricât de frumos și dinamic ar fi orașul în care am ales să îmi petrec anii de studenție, „Acasă” este de neînlocuit.
„Din Inima Basarabiei” l-a adus la Timișoara pe Victor Organ, fondatorul proiectului Rama Albastră. Victor nu a venit singur. A adus din Moldova o colecție de fotografii care prezintă nunțile moldovenești din perioada interbelică. Dacă ați ști cât de frumoase erau nunțile atunci! Pentru o clipă mi-aș fi dorit să mă teleportez în tinerețea bunicii mele.
La festival i-am avut drept invitați pe Magnat & Feoctist. Dacă nu-i cunoașteți, vă invit să ascultați măcar una dintre piesele pe care le interpretează. Garantez că muzica lor va deveni preferata voastră pentru multe petreceri care vor urma. Noi am avut parte de un concert spectaculos, iar cel mai îmbucurător este faptul că comunitatea timișoreană a susținut interpreții moldoveni.
Studenții moldoveni iubesc sportul, iar eu am îndrăgit fotbalul după Cupa de Fotbal a Studenților Basarabeni din România. Am avut parte de două zile intense cu meciuri captivante. Cei mai pasionați fotbaliști din orașele României au venit la Timișoara pentru a câștiga cupa. Noi ne-am bucurat să îi avem alături pe fiecare dintre ei și din tribune am susținut echipa Asociației Inițiativa. Totuși, Cupa Studenților Basarabeni din România a fost câștigată de studenții de la Bacău.
Clubul Moldovenesc de Jocuri Intelectuale a fost unul dintre partenerii festivalului. De aceea, am participat în calitate de „spiriduș” în cadrul unei ediții speciale a jocului „Ce? Unde? Când?”. Probabil vă întrebați ce înseamnă să fii „spiriduș”. Eu am avut grijă ca în timpul jocului participanții să nu trișeze și împreună cu colega mea colectam răspunsurile lor. De data aceasta cele 40 de întrebări au fost legate doar de Moldova, iar echipele s-au descurcat destul de bine.
Ne place cinematografia moldovenească și sperăm că atunci când vom reveni definitiv acasă, să ne bucurăm de mai multe producții autohtone. Până atunci, susținem ceea ce avem deja și încercăm să promovăm ori de câte ori avem ocazia. „Din Inima Basarabiei” a adus la Timișoara trei scurtmetraje în regia lui Grigore Bechet. „Mine”, „Santa Claws” și Sniker Thief au fost văzute de studenții basarabeni și comunitatea timișoreană, iar sala aproape plină ne-a făcut să ne simțim mândri de ceea ce am realizat.
Ați auzit de Hora Unirii? În fiecare an, studenții de la Timișoara se adună în centrul orașului pentru a depune flori la bustul lui Ferdinand I și pentru a dansa o horă ca acasă. Noi o numim Hora Unirii, pentru că este organizată pe 27 martie. Deoarece sunt studentă și am un orar încărcat, la această activitate nu am reușit să ajung. Prietenii și colegii mei însă au fost acolo și au dansat.
Știu că am mai spus asta, dar acum o să repet. În Republica Moldova avem foarte mulți tineri talentați. Emily Diaconu și Mihaela Făureanu sunt studentele Centrului de Excelență în Educație Artistică „Ștefan Neaga” din Chișinău. Ele au venit la Timișoara pentru a susține un concert acustic în cadrul festivalului. Și, pe lângă faptul că au oferit o perspectivă modernă pieselor mai vechi din repertoriile interpreților moldoveni, au reușit să creeze o atmosferă specială.
Continui să vă vorbesc despre tinerii artiști din Moldova. În penultima zi a festivalului, i-am avut alături pe tinerii actori din cadrul trupei TeatrUngheni. Datorită lor am plâns, am meditat asupra relațiilor pe care le am cu prietenii mei și am simțit un sentiment puternic de mândrie pentru copiii de 14-19 ani care au reușit să ridice în picioare o sală întreagă.
Cum ar fi să vii la Timișoara pentru a studia jurnalism și să ajungi să contribui la organizarea unei nunți tradiționale moldovenești? Eu am avut parte de această experiență în cadrul festivalului. În ultima zi, am organizat o nuntă prin intermediul căreia am încercat să prezentăm timișorenilor tradițiile poporului moldovenesc. De la colacul miresei până la servitul sarmalelor, am avut parte de o avalanșă de emoții și multă muzică bună. Drept invitați i-am avut pe membrii ansamblului „Tălăncuța”, care au venit din Republica Moldova pentru a ne ajuta să creăm o adevărată atmosferă de nuntă. La acest eveniment am avut rol de somelieră, iar cu o zi înainte am gătit sarmale împreună cu câțiva prieteni. Nunta este evenimentul care a necesitat cel mai mult timp pentru organizare, rezultatul însă a fost spectaculos.
Dacă ați ajuns până la final, să știți că vă sunt recunoscătoare. „Din Inima Basarabiei” a ajuns drept în inima mea încă de la prima ședință la care am participat. E greu să mă limitez în câteva propoziții pentru a vă povesti despre toate momentele frumoase de care am avut parte în ultimele zile. Din motiv că în această perioadă mi-am văzut prietenii și colegii cu alți ochi, acum pot să strig tare și răspicat că o părticică din sufletul meu va rămâne pentru totdeauna în cadrul Asociației Inițiativa din Timișoara.
Voluntariatul este despre oameni, iar oamenii din această asociație au parte de cel mai dedicat lider dintre câți am întâlnit vreodată. Chiril Gorbenco este președintele Asociației Inițiativa și unul dintre oamenii fără de care acest festival cu siguranță nu ar fi fost organizat atât de frumos. Dacă voluntarii și coordonatoarea au venit cu multe idei pentru festival, Chiril este omul care s-a asigurat de partea legală a tuturor aspectelor legate de evenimentele pe care le-am organizat.
Acest festival a transpus tot ceea ce înțelegem noi prin conceptul de „Acasă” la o distanță considerabilă de locuința noastră obișnuită. A fost o combinație de muzică, film, gastronomie și multe alte elemente care au contribuit la promovarea Moldovei în rândul comunității timișorene. Echipa de organizare a depus eforturi considerabile pentru a se asigura că Festivalul Cultural „Din Inima Basarabiei” va fi un eveniment reușit. Am reușit să familiarizăm comunitatea locală cu cinematografia, muzica, tradițiile și bucatele moldovenești. Am demonstrat oamenilor ce înseamnă să te simți acasă chiar și la peste 900 de kilometri distanță.
Chiril Gorbenco, președintele Asociației Inițiativa din Timișoara
Nouă zile, nouă evenimente frumoase și mulți oameni talentați, toate au trecut ca vântul și au lăsat în urmă dorul de casă, mândria și dragostea față de tot ce-i autentic moldovenesс. Dacă vreți să vedeți mai multe momente din cadrul festivalului, vă invit să urmăriți pagina acestuia de Instagram, iar pe absolvenții de liceu care vor să studieze în România îi aștept la Timișoara.
