Laura Zara are 19 ani și este originară din localitatea Mihălașa, raionul Telenești. Tânăra a absolvit liceul „Lucian Blaga” din localitate, iar în prezent studiază la București. Se caracterizează drept o fire creativă care iubește să experimenteze și să încerce lucruri noi. Așadar, a început recent un internship în cadrul redacției VICE România, unde a fost provocată să renunțe pentru 72 de ore la rețelele de socializare. Iată cum s-a descurcat în timpul experimentului.
„Pot spune că am crescut cu telefonul în mână”
Laura este pasionată de arte și științe sociale. A învățat să utilizeze camera foto a telefonului de la vârsta de patru ani, iar rețele sociale sunt o prezență constantă în viața ei. „Pot spune că am crescut cu telefonul în mână, iar influența rețelelor de socializare se simte puternic în viața mea”, susține dânsa.
Deși este o fire creativă, Laura a ales să studieze informatică economică la o universitate din București. Și chiar dacă perspectivele din domeniul IT sunt destul de largi, după primul an de studii, tânăra a ajuns la concluzia că și-ar dori să-și exploreze potențialul mai mult, fără a se limita la ceea ce îi oferă facultatea. „Am cochetat cu domeniul jurnalistic în cadrul mai multor experiențe de voluntariat, însă nu a fost nimic serios până nu am ajuns la internshipul de care beneficiez acum în cadrul redacției VICE România. Am scris mai multe texte în ultima perioadă, printre care și un articol piperat cu ironie despre dopamina falsă a rețelelor sociale”, explică Laura.
În cea de-a doua zi din cadrul internshipului la VICE România, Laura a fost provocată să renunțe pentru ceva timp la rețele sociale. „Am primit provocarea de a-mi șterge aplicațiile rețelelor sociale pentru 72 de ore. Mă rog, nu pe toate, ci pe alea care îmi afectează grav timpul mediu zilnic petrecut cu telefonul. Oare cu ce o să umplu tot timpul ăla liber?”, se întreba Laura imediat cum a primit provocarea.
Prima zi fără rețelele sociale
Experimentul Laurei a început într-o zi de joi. Ea și-a dezinstalat aplicațiile Instagram, Facebook și TikTok. „Profilul personal, oricât de superficial și filtrat ar fi, este o carte informală de vizită. Ce alegi să publici sau să nu publici transmite un mesaj. Și tăcerea este un mesaj”, susține tânăra.
# Ora 10.00. Laura a acceptat să renunțe la Instagram, Facebook și TikTok timp de 72 de ore, de joi până sâmbătă. Se întreba cât de greu poate fi acest experiment. „Am auzit povești de groază despre asta, de la părinți și bunici, dar sigur n-are cum să fie sfârșitul lumii. Sau e sfârșitul unei lumi? Nu, e mai degrabă o pauză.”
# Ora 14.00. Tânăra se află în ascensor și are la dispoziție o lumină extrem de bună pentru a face o fotografie pentru story. „Dacă tot nu am cum s-o postez sau să o trimit cuiva, nu mai are rost să fac poza în oglinda din ascensor. Sunt sute de oameni pe Instagram care nu știu printr-un story efemer cât bine cade lumina artificială pe mine acum”, mărturisește Laura.
# Ora 16.00. Încă mai are reflexul de a duce mâna spre telefon de fiecare dată când simte că urmează o situație incomodă. Când vrea să evite contactul vizual, o discuție scurtă sau propriile idei, apelează la telefon. Chiar nu contează unde și spre ce glisează. Preferă să lase impresia că ar fi ocupată și refuză să-și ia angajamentul unei interacțiuni sociale.
# Ora 18.00. Involuntar apasă pe locul unde au fost aplicațiile pe care le-a dezinstalat cu câteva ore în urmă. „Cine spunea că nu există muscle memory? Deschid galeria foto când privirea nu întâlnește cerculețele colorate de pe story. Oare-n galeria asta foto se găsește și gaura neagră a pozelor perfecte?”, își amintește Laura. Era destul de sigură că are mesaje necitite și o supăra ideea că prietenii săi ar putea crede că sunt ignorați intenționat. Totuși, speră că ei înțeleg că face acest lucru cu un scop nobil, pentru sine. Altfel, nu-și permite să facă ghosting. În același timp, simte că pierde multe, că ar putea rata postări relevant de irelevante. Oamenii vor face greșeli pe net și ea nu va fi acolo să le vadă.
# Ora 20.00. Nu i se mai pare atât de plictisitor precum credea că va fi. Seara, a învățat pentru examene. Respectiv, nu a reușit să simtă lipsa rețelelor sociale. În momentele în care a luat pauze, a stat de vorbă cu colegii din cămin în loc să facă doomscrolling.
# Ora 23.00. După o zi întreagă, telefonul Laurei încă mai are baterie. Bizară situație, nu? Deci nu i se pare nimic greu până la această oră. Se complică treaba doar dacă se gândește la lucrurile pe care, teoretic, nu le poate face. „Când știi că nu ai acces, tentația crește. Nu există cheat day și pentru digital detox? Să fie o aplicație unde poți da scroll, să nu uiți cum se face”, continuă să se întrebe Laura.
Vineri
# Ora 7.0. De obicei când deschide dimineața telefonul plin de notificări, se simte de parcă ar deschide Cutia Pandorei. În vinerea experimentului nu a fost cazul. În bara de notificări i-a apărut doar alarma amânată și e-mailul cu spamuri. „Oare m-aș putea împrieteni cu cineva din celălalt colț al lumii să-l întreb cum e să lucreze la call centerul de spam? Oare el și ai lui au glume specifice?”, din nou se întreba Laura, care a reușit să-și organizeze un soi de Q&A în timp ce a renunțat la rețelele sociale.
# Ora 9.0. Un coleg de facultate s-a interesat dacă încearcă să facă o schimbare în viața sa, fiindcă a observat că și-a schimbat imaginea de fundal a telefonului. „Oh, și ce schimbare! La o adică, pentru generația mea poate fi un mod bun de a te face remarcat. Să anunți că ieși de pe conturile sociale și chiar s-o faci. Asta e cu adevărat surpriza”, a remarcat tânăra.
# Ora 11.00. A ieșit de la ultimul examen. S-a relaxat și simțea că merită să se deconecteze prin intermediul rețelelor de socializare. Atunci a început cu adevărat să simtă lipsa dopaminei instante și a oamenilor pe care îi urmărea cu drag online. Din entuziasm, aproape că a uitat de ce a început toată provocarea.
# Ora 13.00. În general, avea multă energie, însă, la scurt timp, a întâmpinat prima problemă – avea nevoie de o parolă care era salvată într-o conversație pe Messenger. „Aici am simțit cu adevărat că am început să folosesc aceste platforme ca pe o extensie a creierului meu. Marele avantaj este că sunt o parte din mine pe care o pot lăsa jos când devine grea. Mă îngrozește să știu că nu dețin controlul și am atâta încredere în aceste medii. Nu am putut să-mi amintesc acea parolă și asta mă frustra”, a explicat Laura.
# Ora 15.00. Și-a dat seama că plătește lunar pentru SMS-uri și apeluri din opțiunea internet, pe care nu le folosește niciodată. Ar fi trebuit să înțeleagă asta de ceva timp.
# Ora 19.00. Aparent, are mult timp liber, fiindcă 24 de ore înseamnă suficient și pentru alte activități.
# Ora 20.00. A ieșit în oraș și a lăsat telefonul acasă. Ulterior, a regretat asta, pentru că nu avea cum să ia un Bolt sau Uber. A rugat un străin să o ajute. Oamenii îi par chiar de treabă.
Ultima zi. Sâmbătă
# Ora 9.0. Aveau dreptate oamenii de știință. Dormi mai bine dacă eviți lumina albastră a ecranului înainte de culcare sau dacă nu stai cu ochii la el până la două noaptea.
# Ora 12.00. Are în continuare reflexul de a încerca să acceseze aplicațiile rețelelor sociale când se trezește, în timp ce mănâncă, după ce încuie ușa sau fiind în drum spre stația de autobuz.
# Ora 15.00. Timpul petrecut cu ochii în telefon a scăzut semnificativ. De la șapte ore în medie la doar două. A încercat să ferească telefonul din câmpul său vizual când lucrează și chiar a funcționat.
# Ora 17.00. E ziua cea mai nasoală din cadrul experimentului. Are timp să se plictisească. „Mi se tot întâmpla să-mi amintesc de informațiile de care aș avea nevoie și pe care puteam să le găsesc doar pe platformele de social media”, își amintește tânăra.
# Ora 20.00. Și-a reinstalat Instagram. Ratase niște mesaje și postări, dar nu era nimic atât de important precum credea. De fapt, nu a pierdut nimic, iar după 10 minute în care s-a pus la curent cu tot, a ajuns să se plictisească iar.
După ce a finalizat experimentul, Laura a ajuns la concluzia că și-ar dori să mai repete această experiență. Totuși, a decis că nu va părăsi definitiv rețelele de socializare. „Sunt zeci și zeci de legături pe care le-am făcut și sunt sute de postări arhivate. Sunt pe Instagram de la 12 ani, pe Facebook – de la opt, pe TikTok – de când avea alt nume. Pe fiecare dintre ele sunt activi și unii dintre prietenii mei. Ne urmărim din politețe sau plăcere și ne apreciem reciproc. Aș mai repeta experimentul? Clar. Aș renunța cu totul la social media? Cu siguranță, nu”, a punctat tânăra.
