De câțiva ani încerc să-mi planific o vacanță la început de an, așa încât să-mi adun forțe și inspirație pentru următoarele 12 luni. În acest an, am decis să cutreier un pic zonele românești în care nu am mai fost. Nu o să mint, am sperat până în ultima clipă că va fi zăpadă, dar nu a fost să fie. Oricum, asta nu m-a încurcat să mă bucur de destinațiile alese, întrucât acestea sunt fermecătoare indiferent de anotimp. În acest articol o să povestesc despre călătoria mea cu Mocănița Maramureș, o experiență pe care mi-o tot doream de multă vreme și a ajuns să devină realitate în anul 2023.
Mai întâi, vă povestesc pe scurt despre Mocănița Maramureș. Mocănița este un termen pentru trenurile de linie îngustă cu aburi care circulă prin regiuni muntoase. În România sunt mai multe mocănițe, cel mai spectaculos traseu îl găsim în Maramureș. E de menționat că Mocănița de pe Valea Vaserului este singura cale ferată forestieră activă din lume care funcționează până în prezent. Aceasta este utilizată pentru transportul lemnului, dar și pentru transportul turiștilor din anul 2005. Linia de tren a fost construită după ecartamentul austro-ungar de 760 mm pe valea râului Vaser. Traseul total este de aproximativ 30 de kilometri, iar cel pentru turiști este de 21,6 kilometri și se sfârșește la stația Paltin.
Așa cum mi-am planificat vacanța din luna noiembrie, tot atunci mi-a procurat și bilet la tren online. Totuși, biletele pot fi procurate și direct de la gară, însă se recomandă ca acestea să fie procurate online din timp pentru a fi siguri că aveți locuri. Un plus la procurarea biletelor online este că nu am stat în rând la gară.
Prețurile biletelor diferă în funcție de pachetul pe care ți-l alegi (standard sau special).
Pentru un adult prețul biletului standard este de 84 de lei românești (aproximativ 350 de lei moldovenești), 74 de lei românești costă biletul pentru studenți și pensionari și 56 de lei românești costă biletul pentru elevi (6-16 ani).
Pachetul Mocănița Special costă 137 de lei românești per adult (aproximativ 570 de lei moldovenești), 127 de lei românești pentru studenți și pensionari și 105 lei românești pentru elevi (6-16 ani). Acesta include: biletul, un platou grill, o băutură caldă (cafea/ceai/ciocolată), o băutură răcoritoare, un produs patiserie.
Copiii până la 6 ani călătoresc gratuit, iar grupurile organizate de minim 15 persoane plătitoare primesc reducere de 10 % la biletele de transport.
E de menționat că atunci când am rezervat biletul, în pachetul biletului standard erau incluse următoarele: biletul, o băutură caldă (cafea/ceai/ciocolată), o băutură răcoritoare, un produs patiserie. Când scriam materialul, am verificat site-ul și aceste opțiuni nu mai sunt pentru varianta standard, posibil că au fost scoase din noul an.
Eu am ales un pachet special. Aici țin să menționez că pentru mine, o persoană nu tare pofticioasă de carne, platoul a fost mult prea mare, așa că ar fi fost perfect dacă luam un platou la două persoane. Cu atât mai mult că am luat micul dejun pe la ora 8.0, iar la 11.00 deja trebuia să iau prânzul.
Pentru fiecare băutură/gustare atunci când vii la gară să ridici biletele de călătorie primești vouchere care trebuie utilizate pe parcursul călătoriei și care nu pot fi restituite la întoarcere. E de menționat însă că dacă nu ai reușit să iei un pachet special care include gustări și băuturi, atunci poți să le procuri pe loc. Mai mult, rândul pentru cei care nu aveau vouchere, dar plăteau pe loc platoul era mult mai mic.
Călătoria mea a fost programată pentru ora 9.0. Pe e-mail mi-a venit o factură pe care am prezentat-o la gară și în baza căreia mi-a fost eliberat biletul. E de menționat că la gară trebuie să fii prezent cu 30 de minute înainte ca să pornească trenul. Biletele nu sunt pe locuri, repartizarea se face de către lucrătorii gării aleatoriu. De altfel, eu credeam că circulă doar un singur tren, însă în total sunt patru care pornesc la ore diferite. Orarul și disponibilitatea biletelor le puteți verifica aici.
La ora 9.0 și câteva minute am pornit din gara orășelului Vișeul de Sus. Apropo, gara are un spațiu mare pentru parcare în cazul în care veniți acolo cu mașina și este gratuit. De asemenea, pe teritoriul gării se găsește și un muzeu mic cu case maramureșene din lemn.
Pe site-ul oficial găsim informație care ne spune că durata parcurgerii traseului este de aproximativ șase ore. Ei bine, durata traseului parcurs în realitate a fost de vreo cinci ore și jumătate cu tot cu pauze.
Pe lângă pauza cea mare, care durează o oră și jumătate, pe drum au mai fost făcute câteva opriri foarte mici. Din ceea ce am aflat ulterior, aceste opriri sunt necesare pentru alimentarea trenului cu apă. La una dintre aceste pauze s-au oferit băuturile calde/reci și produsul de patiserie. Un lucru care o fi trebuit să se întâmple, dar nu s-a întâmplat este informarea călătorilor. Cel puțin atunci când am ridicat biletele la gară ni s-a spus că vom fi informați despre parcursul trenului, despre opriri etc., dar acest lucru nu s-a întâmplat. Așa că la fiecare pauză scurtă nu prea am știut de ce se face și cât va dura. Ghidați de cunoștințele generale (mai ales cele acumulate din filme), am înțeles că atunci când trenul șuieră înseamnă că ne pornim. Nu a fost chiar atât de grav, era mai degrabă un soi de aventură să le reușești pe toate așa încât să nu scapi trenul, la modul propriu.
Când am ajuns la stația finală pentru turiști (stația Paltin) am întrebat cât timp avem la dispoziție pentru pauză, dar am găsit și un orar al trenurilor. Aici am fost întâmpinați de colindători în haine tradiționale și de muzică populară, care în viziunea mea subiectivă, nu se plia deloc cu peisajul liniștitor al munților. Dar, după cum am menționat, sunt subiectivă, pentru că majoritatea călătorilor s-au prins în dans și se pare că se bucurau de muzică și nu așteptau niciun fel de liniște.
Tot aici, am avut timp pentru mâncare. În meniu se regăsea un platou mare cu diferite tipuri de carne, cartofi, salată și pâine. Pe lângă mâncat, am admirat natura din jur, care într-adevăr este deosebit de frumoasă. Pe loc este amenajat un mic muzeu dedicat mocăniței, scaune și mese pentru mâncat, un wc (care surprinzător pentru mine este foarte bine amenajat și curat). În total, am avut o oră și jumătate de pauză, timp în care am așteptam mocănița să facă întoarcerea. Între timp, soseau și alte trenuri cu aburi. Prilej bun de a face fotografii. După pauză, am urcat din nou în tren, dacă l-a început eram vagonul numărul trei, acum ne aflam pe la coada trenului.
O călătorie într-o direcție durează aproximativ două ore. Pe fereastră vezi peisaje naturale de poveste, care în combinație cu fumul și șuieratul trenului, sunt cu adevărat copleșitoare. Nu am avut noroc să văd zăpadă, însă acest lucru nu a diminuat din farmec. Ceea ce poate diminua din farmec în sezonul rece este faptul că geamurile aburesc de la diferența de temperatură, așa că vă sugerez să aveți cu voi șervețele uscate pentru a le șterge din când în când. O altă chestie despre geamuri, acestea pot fi deschise, însă iarna e cam frig. Totuși, dacă vrei să obții câteva fotografii de poveste, așa cum ai văzut pe Pinterest, e posibil. Un lifehack, dacă aveți posibilitatea să urcați în primul vagon (care va fi ultimul la întoarcere), vă sugerez să o faceți, întrucât acolo există un fel de balconaș deschis care-ți permite să vezi peisajele din mers nu doar de peste fereastră. Acest lucru nu e posibil în celelalte vagoane care au intrarea direct în vagon. Tot aici, vă sugerez să vă așezați în partea stângă a vagonului, majoritatea traseului se vede mai bine de acolo, decât din partea dreaptă (aici, o bună parte din traseu, veți admira stânci). Dacă nu aveți noroc nici cu balconașul, nici cu fereastra, așa cum a fost în cazul meu, nu vă întristați! Oricum nu sunteți lipiți de scaun, vă puteți deplasa liber prin vagon dacă vă doriți.
Am fost întrebată dacă nu adormi în tren, pentru că drumul chiar e lung, iar viteza medie cu care merge trenul este de 30 km/h. Eu nu am adormit, dar au fost persoane din vagon care s-au lăsat prinși de somn. Acest lucru s-a întâmplat la întoarcere, întrucât am stat peste o oră de vreme afară în frig, iar când am intrat în tren era călduț și bine, așa că somnul nu s-a lăsat mult așteptat pentru unii. Nu știu care e temperatura și senzația pe timp de vară, însă iarna, în interiorul fiecărui vagon este un cazan micuț care se încălzește pe bază de resturi de lemn presat. Fiecare călător din vagon poate pune lemne în cazan.
Apropo, eu mi-a luat cu mine o carte, credeam că o să citesc în tren în cazul în care mă plictisesc. Au fost trei motive care nu mi-au permis să fac acest lucru: mersul trenului deloc lin, gălăgia din vagon și dorința arzătoare de a urmări traseul pe fereastră.
Dacă e să fac o concluzie generală, a fost o experiență interesantă și frumoasă pe care chiar o recomand.
Dacă vă porniți la Mocănița Maramureș, cazare găsiți cu ușurință în Vișeul de Sus, și pentru că tot ajungeți acolo, vă sugerez să mai vedeți și următoarele puncte turistice: Mănăstirea Bârsana, Mănăstirea Săpânța Peri, Cascada Cailor și Cimitirul Vesel. Dintre toate aceste puncte turistice, eu am reușit să trec doar pe la Cimitirul Vesel, care este la o distanță de o oră și un pic de Vișeul de Sus.
Cimitirul Vesel este un cimitir din localitatea Săpânța, județul Maramureș, faimos pentru crucile mormintelor viu colorate și picturile naive reprezentând scene din viața și ocupația persoanelor înhumate. Pe unele cruci există chiar versuri în care sunt amintite, deseori cu nuanțe umoristice, persoanele respective. Ceea ce face inedit acest cimitir este diferențierea față de cultura populară, care consideră moartea ca un eveniment trist. Potrivit datelor publice, prima cruce datează din anul 1935.
Intrarea în cimitir se face până la ora 20.00. Chiar dacă e noapte deja după ora 17.00 pe timp de iarnă, în curtea cimitirului este instalată lumină. Totuși, e mai bine să mergeți pe timp de zi. Intrarea costă 5 lei românești (aproximativ 20 de lei moldovenești).
