Anual, mii de absolvenți și absolvente pleacă la studii în străinătate, una dintre cele mai preferate țări de liceeni fiind România. Acum că suntem în plină perioadă de admitere, am fost curioși să aflăm cum e să fii student(ă) în România. Știm că universitățile de medicină sunt prin topul preferințelor absolvenților basarabeni. Așadar, am decis să vorbim cu o tânără studentă, Marinela Coșcodan, care trece în anul trei la Facultatea de Medicină a Universității de Medicină și Farmacie „Carol Davila” (UMFCD) din București, considerată una dintre cele mai prestigioase universități din România.
Mulți tineri se tem de faptul că programul e diferit, că există examen de admitere, concurență înaltă, că e o țară nouă și alte aspecte, astfel ei renunță la visul lor. Așadar, ne-am propus să-i motivăm printr-o serie de interviuri despre diferite specialități și universități.
# „Basarabenii nu susțin examene de admitere”
În primul rând, examenul de admitere care se susține pentru a fi înmatriculați în România la medicină este motivul principal ce îi sperie pe toți. Marinela ne-a povestit că românii de pretutindeni, în componența cărora se regăsesc și basarabenii, nu susțin examene de admitere. Totodată, acest examen de admitere este destul de important, căci conține informații destul de aprofundate în medicină, ceea ce îi motivează pe unii basarabeni să învețe și singuri pentru a fi la un nivel cu colegii români.
„În calitate de români de pretutindeni, nu dăm examenul de admitere la UMFCD, concursul desfășurându-se în baza mediei obținute la bacalaureat și în anii de studii. Personal, am privit acest aspect ca pe o provocare, deoarece, de foarte multe ori, materia deja cunoscută de colegii mei trebuia învățată de novo”, a argumentat Marinela.
# „Oportunitatea de a învăța în România, la cea mai prestigioasă Universitate de Medicină și Farmacie, completa ambițiile mele”
Visul de a deveni medic pentru Marinela a fost catalizat de admirația pentru munca doctorilor. Tânăra ne-a povestit că nu a fost un copil bolnăvicios, însă ține minte bine momentele în care venea la spital și privea cu admirație cum lucrează medicii.
„Erau calmi, în halate albe, cu o privire înțelegătoare și cu un spirit perspicace care vedea dincolo de semne și simptome. Încă de atunci am înțeles că îmi doresc să devin la fel, iar caracterul dinamic al profesiei și necesitatea de a mă afla într-o continuă dezvoltare m-au determinat să aleg această cale.
Oportunitatea de a învăța în România, la cea mai prestigioasă Universitate de Medicină și Farmacie, completa ambițiile mele, deoarece presupunea să ies din zona de confort și să ajung într-o ipostază nouă: departe de casă, dar vorbind limba în care gândesc.”
# „O importanță deosebită o au implicarea personală, managementul eficient al timpului și propria atitudine față de cantitatea impunătoare de materie”
Am vrut să înțelegem ce înseamnă pentru protagonista noastră să fie studentă la medicină. Dânsa a fost sinceră și ne-a spus că e frumos, dar se simte nevoia unui management eficient al timpului. „A fi student(ă) la medicină e minunat, însă foarte obositor, în special în contextul în care are loc trecerea de la liceu la facultate. Frecvent am ore de la 8.0 până la 20.00, prin urmare, o importanță deosebită o au implicarea personală, managementul eficient al timpului și propria atitudine față de cantitatea impunătoare de materie care trebuie studiată calitativ”, ne-a explicat studenta.
Îmbucurător e faptul că studenții și studentele noastre se bucură de sprijin și susținere în universitățile din România. Tânăra ne-a povestit că basarabenii pot beneficia de burse, de cazare gratuită și de loc la buget. „Basarabenii, ca români de pretutindeni, beneficiază de cazare gratuită în cămin, unde vor avea câte un (o) coleg(ă) de cameră. De asemenea, studiile sunt gratuite. Indiferent de medie, locul la buget se va păstra și, eventual, bursa pe care au avut-o de când au fost admiși, iar în cazul în care media e suficient de mare, și de bursă de merit.
# „Am întâlnit printre ei numeroase persoane excepționale și foarte dedicate”
Notele mici sunt o practică des întâlnită la medicină, iar în momentul în care vii cu note mari din liceu și te ciocnești de note mici la universitate, poți să fii dezamăgit(ă) în forțele proprii, iar uneori ți s-ar părea că profesorii (profesoarele) nu sunt cinstiți (cinstite). Marinela însă ne povestește că a avut parte de profesori (profesoare) cinstiți (cinstite) care au făcut-o să îndrăgească și mai mult domeniul medicinei. „Metoda de evaluare e diferită pentru fiecare materie: multe teste și examene sunt atât grilă, cât și sinteză. Oricare ar fi tipul sau forma evaluării, profesorii (profesoarele) sunt mereu corecți (corecte). Am întâlnit printre ei (ele) numeroase persoane excepționale și foarte dedicate, motiv pentru care mi-a plăcut mult biofizica”, a povestit tânăra.
Am avut curiozitatea de a afla cum sunt organizate studiile la medicină în România, cât timp petrec în sălile de studiu și dacă mai au parte de timp liber. Marinela ne-a povestit că aceștia încep studiile de la început de octombrie, ele durând până la sfârșitul primei săptămâni din iulie, iar cursurile pot dura și până seara, deci despre timp liber sau hobby e greu de vorbit în acest caz. „Ținând cont de faptul că de multe ori cursurile/lucrările practice se termină la 20.00, am destul de puțin timp liber, însă mă străduiesc să-l investesc în primul rând în odihnă calitativă, apoi în timp petrecut cu oamenii la care țin, în sport și în voluntariat”, a relatat tânăra.
# „În final, să devină medicul care și-ar dori să îi trateze”
Respectând tradiția, am rugat-o pe Marinela să îi încurajeze cu un sfat pe tinerii care își doresc să urmeze facultatea de medicină, fie în Moldova, fie în România, iar tânăra le-a recomandat să depună efort pentru a deveni acel medic la care ar vrea să se trateze. „Viitorilor studenți mediciniști le recomand, în primul rând, să nu se compare cu ceilalți, cel puțin în primul semestru, deoarece din cauza admiterii e relativ greu să ai aceleași note cu colegii, iar acest aspect scade semnificativ din moral. Iar dacă nu înțeleg ceva, să ceară ajutor, pentru ca, în final, să devină medicul care și-ar dori să îi trateze”, pe această notă a concluzionat studenta.
